ICCJ. Decizia nr. 1477/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1477/2011
Dosar nr. 8155/2/2009
Şedinţa publică de la 11 martie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1.Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Naţionale, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul R.L.N., constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) O.U.G nr. 24/2008, pârâtul furnizând informaţii care se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar acţiunile sale în această calitate au vizat îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că informaţiile pe care le-a furnizat au vizat activitatea profesională în cadrul unităţilor militare în care a activat, privind apărarea şi păstrarea ordinii şi disciplinei în unităţile respective.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 3045 din 22 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Naţionale în contradictoriu cu pârâtul R.L.N., constatând calitatea pârâtului de colaborator al securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
3.Considerentele reţinute de prima instanţă în motivarea soluţiei sale
În considerentele hotărârii, prima instanţă a reţinut că pârâtul este deţinător al titlului de luptător pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 şi prin cererea legală adresată autorităţii reclamante de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 s-a cerut verificarea pârâtului, sub aspectul stabilirii calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii.
Urmare acestor verificări, reclamantul a întocmit nota de constatare din 27 octombrie 2008 din conţinutul căreia a reieşit că pârâtul a fost recrutat în scopul cunoaşterii şi prevenirii unor aspecte pe linia capacităţii de luptă a subunităţilor din care face parte, precum şi pentru identificarea eventualelor legături ale ofiţerilor tineri care se interesează de date militare, sau care ar putea exercita o influenţă negativă asupra acestora, cât şi pentru alte probleme care fac obiectul muncii organului de securitate, şi din probele administrate rezultă că în perioada 1976-1981 pârâtul a avut numele conspirativ de „R.”, iar în perioada 1981-1982 a avut numele conspirative „S.”.
La data de 17 martie 1976, pârâtul a semnat un angajament cu numele real, prin care se angaja să sprijine în mod secret şi organizat organele de securitate pentru descoperirea şi lichidarea faptelor antisociale care afectează securitatea statului şi a altor infracţiuni care afectează capacitatea de apărare a patriei, activitatea desfăşurată fiind analizată periodic, iar în notele de analiză s-a menţionat că nu are suficientă iniţiativă şi că nu apreciază şi exploatează cu destulă hotărâre unele momente operative, s-a considerat utilă folosirea lui în continuare în munca operativă.
Astfel, în perioada noiembrie 1978 - octombrie 1979 a furnizat şapte note informative, majoritatea informaţiilor având conţinut operativ, iar pentru perioada 1979-1980, activitatea sa a fost considerată bună, furnizând 10 informaţii cu valoare operativă, trei dintre acestea fiind luate în verificări la 30 de zile, fiind vorba despre relaţiile unor cadre cu cetăţeni străini, informaţii care în urma verificărilor s-au confirmat, iar celelalte semnalări făcute s-au rezolvat prin măsuri operative.
Prima instanţă a reţinut astfel că informaţiile date de pârât denunţau activităţi şi atitudini cum ar fi: aderarea la un cult religios, în condiţiile în care ideologia regimului comunist era incompatibilă cu noţiunea de religie, persoanele respectiv fiind considerate potenţiali oponenţi ai regimului; exprimarea unor critici la adresa autorităţilor statului cu privire la nerezolvarea unor probleme de ordin social cum ar fi punerea la dispoziţie a unei locuinţe; deţinerea de valută într-o perioadă în care, exceptând unele situaţii, cetăţenii nu aveau cum să obţină şi trebuiau să facă dovada provenienţei acesteia.
Concluzionând, judecătorul fondului a apreciat că informaţiile furnizate de pârât, au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, respectiv dreptul la libertatea conştiinţei şi a religiei, precum şi dreptul la viaţă privată, şi chiar dacă informaţiile se refereau la activitatea persoanelor din acele unităţi militare în care a activat pârâtul, astfel cum susţine, unele dintre aceste informaţii denunţau acţiuni şi activităţi potrivnice regimului totalitar comunist, vizând astfel îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
4. Recursul declarat în cauză
Împotriva hotărârii Curţii de apel a declarat recurs pârâtul R.L.N., invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9, precum şi dispoziţiile cu caracter general cuprinse în art. 3041 C. proc. civ..
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat că în speţă nu sunt întrunite cerinţele legale impuse de art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008, mai precis ca informaţiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Astfel, prima instanţă nu a luat în considerare apărarea acestuia privind modul în care statul în mod abuziv prin aparatul său oprimator, Securitatea, l-a obligat să semneze împotriva voinţei liber consimţite, un angajament şi să desfăşoare activităţi care nu erau conforme cu convingerile sale personale.
Susţine recurentul că toate raportările făcute se refereau la cadre militare şi/sau recruţi, care erau obligaţi conform legilor în vigoare, să respecte secretul militar, să aibă o anumită conduită, astfel încât să nu dea posibilitatea altor persoane să intre în contact cu informaţiile pe care le deţineau, sau mai rău, să se ajungă la situaţii cu implicare de armament, respectiv informaţii care au vizat activitatea profesională desfăşurata în cadrul unităţilor militare în care a activat şi au privit apărarea şi păstrarea ordinii şi disciplinei în unitatea respectivă că aceste sarcini de serviciu există şi în ziua de astăzi, într-o ţară democratică şi nu vizează îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, iar raportările date s-au referit strict la probleme privind activitatea militară desfăşurată de către recurent, sau au confirmat ori infirmat informaţii pe care superiorii lui deja le aflaseră.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ. , Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele care succed.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii recurentului-pârât R.L.N. de colaborator al Securităţii.
Recurentul-pârât se încadrează în sfera persoanelor supuse verificărilor în legătură cu existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, conform art. 3 lit. l) O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, în prezent deţinător al titlului de luptător pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din acest act normativ, prin colaborator al Securităţii se înţelege „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Curtea de apel, pentru considerentele expuse la pct. 1.3 din prezenta decizie, a reţinut că sunt îndeplinite cele trei condiţii referitoare la:
furnizarea de informaţii, indiferent sub ce formă;
2) calitatea informaţiilor, de a viza activităţi sau atitudini potrivnice regimului, şi
3) efectele informaţiilor, de a fi apte să conducă la îngrădirea dreptului şi libertăţilor fundamentale ale omului, aşa încât a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Contrar susţinerilor recurentului-pârât, instanţa de fond a analizat proba cu înscrisuri administrată în cauză prin prisma tuturor condiţiilor prevăzute de textul legal menţionat, expunând detaliat şi convingător motivele pentru care a considerat că informaţiile furnizate de acesta denunţau atitudini sau activităţi potrivnice regimului comunist şi vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, mai precis dreptul la libertatea conştiinţei şi religiei, precum şi dreptul la viaţa privată.
Astfel, notele informative depuse în copie la dosarul de fond cuprind referiri la deţinerea de valută într-o perioadă în care, exceptând unele situaţii, cetăţenii trebuiau să facă dovada provenienţei acesteia, cele privind aderarea la un cult religios în condiţiile în care ideologia regimului comunist era incompatibilă cu noţiunea de religie.
Este adevărat că cele mai multe din informaţii date de recurentul-pârât se referă la diferite aspecte, majoritatea lor având conţinut operativ şi că acesta a fost recrutat în calitate de colaborator la data de 17 martie 1976, în scopul cunoaşterii şi prevenirii unor aspecte negative pe linia capacităţii de luptă a subunităţii din care făcea parte, precum şi pentru identificarea eventualelor legături a ofiţerilor tineri care se interesează de date militare, sau care ar putea exercita o influenţă negativă asupra acestora, cât şi pentru alte probleme care va obiectul muncii organelor de securitate, însă acesta a furnizat şi informaţii care denunţau acţiuni şi activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist şi care vizau îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Din niciuna dintre probele cauzei nu rezultă că recurentul-pârât ar fi fost constrâns să furnizeze informaţii ori s-ar fi aflat în vreuna dintre situaţiile de natură să excludă incidenţa noţiunii de „colaborator”, potrivit art. 2 lit. b) teza a II-a O.U.G.nr. 24/2008 „Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe”.
Faptul că acceptarea colaborării a avut loc în contextul politic social şi juridic anterior anului 1989 nu înlătură aplicarea procedurii de verificare, pentru că, aşa cum rezultă din preambulul O.U.G. nr. 24/2008, acest act normativ a fost adoptat tocmai în considerarea acelor realităţi istorice care, în viziunea legiuitorului, îndreptăţesc accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii.
2.Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a hotărârii atacate, potrivit art. 3041 C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de R.L.N. împotriva sentinţei nr. 3045 din 22 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1470/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1479/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
