ICCJ. Decizia nr. 1475/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
INALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1475/2011
Dosar nr. 2576/2/2009
Şedinţa publică de la 11 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I.N., să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul furnizând informaţii care se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar acţiunile sale în această calitate au vizat îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, arătând că în perioada 1977 - 1981 a fost hărţuit, urmărit, ameninţat atât el cât şi familia sa, i s-a condiţionat libertatea (a fost ameninţat cu închisoare) fiind constrâns astfel de către securitate în scopul de a obţine informaţii cu privire la colegii de serviciu. În acest context, a arătat că la data de 19 noiembrie 1981 a semnat un angajament, iar pe toată această perioadă a avut dosar de urmărire penală pentru motive politice.
Prin sentinţa 1879 din 23 aprilie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi, în consecinţă, a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
În motivarea hotărârii, prima instanţă a reţinut că pârâtul este deţinător al Titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 şi prin cererea legală adresată autorităţii reclamante de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 s-a cerut verificarea pârâtului, sub aspectul stabilirii calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii.
Urmare acestor verificări, reclamantul a întocmit nota de constatare nr. S/DI/I/2043 din 20 august 2008, în conţinutul căreia reţinându-se că pârâtul a fost recrutat, în calitate de colaborator, „pentru a avea un control permanent al situaţiei operative existente în secţia Carburanţi, a comentariilor duşmănoase la adresa orânduirii sociale şi de stat din ţara noastră făcute de unele persoane de la acest loc de muncă, cât şi pentru a preveni intenţia unor elemente ostile de a comite acte cu caracter duşmănos prin care s-ar produce pagube economiei naţionale şi atingere în orice mod a securităţii statului…”
Totodată, a reţinut că pârâtul a semnat la data de 19 noiembrie 1981 un angajament, având numele conspirativ „„M.M.”.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 având în vedere că informaţiile furnizate de pârât Securităţii se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, cum ar fi comentarii şi manifestări necorespunzătoare legate de unele decizii ale organelor de partid şi de stat, precum şi audierea şi colportarea ştirilor transmise de posturi de radio străine, iar aceste informaţii au vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul la data de 6 mai 2010, arătând că în termen legal vor fi depuse şi motivele de recurs.
La data de 13 august 2010 recurentul pârât a formulat cerere de repunere în termen şi motivele de recurs.
În motivarea cererii de repunere în termen, întemeiată pe prevederile art. 301, 303 alin. (1) şi art. 306 alin. (1) C. proc. civ. a arătat că hotărârea atacată nu i s-a comunicat sau această comunicare nu s-a realizat la adresele indicate.
Astfel, a susţinut că în urma comunicării sentinţei la domiciliul din satul Lungani, comuna Vedea, judeţul Argeş dovada de comunicare a fost restituită cu menţiunea că destinatarul nu este cunoscut la acea adresă, deşi pârâtul deţine o locuinţă în acea localitate, iar la adresa din Piteşti, str. Victoriei, judeţul Argeş comunicarea hotărârii s-a realizat prin afişare pe uşa principală a locuinţei destinatarului, aşa cum rezultă din procesul verbal încheiat, fără a se preciza apartamentul.
Recurentul-pârât a arătat că întrucât în dovada de comunicare s-a menţionat doar că actul s-a afişat, fără a fi indicat apartamentul, nu se poate verifica locul afişării acestei comunicări, nerezultând dacă actul s-a afişat pe uşa principală a locuinţei proprii, a apartamentului în care locuieşte pârâtul, sau pe uşa principală a blocului, caz în care apreciază că sunt încălcate prevederile art. 100 alin. (1) pct. 2 şi 7 C. proc. civ.
Verificând actele dosarului, prin prisma prevederilor legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:
Conform art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, hotărârea prin care s-a soluţionat acţiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la data comunicării hotărârii ce se atacă, iar în art. 103 alin. (1) din C. proc. civ., se prevede că neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Reclamantul a indicat în cererea de chemare în judecată domiciliul din satul Lung, comuna Vedea, judeţul Argeş, domiciliu indicat şi în cererea de recurs, iar la fila 9 din dosarul de fond este indicat şi domiciliul din Piteşti, str. Victoriei.
Având în vedere că procedura de comunicare a hotărârii atacate nu a fost realizată la adresa din satul Lung, fiind restituită cu menţiunea că nu este cunoscut destinatarul la acea adresă, s-a procedat la recomunicarea hotărârii la cea de-a doua adresă rezultată din actele dosarului, din municipiul Piteşti, judeţul Argeş, care s-a realizat prin afişare la locuinţa indicată, ca urmare a faptului că nu a fost găsită nicio persoană din cele prevăzute la pct. 1 din actul de procedură, astfel cum rezultă din menţiunile cuprinse în procesul verbal de comunicare a respectivului act.
Critica recurentului vizează locul în care s-a afişat actul de procedură, care s-a făcut fie pe uşa apartamentului în care locuieşte pârâtul, fie pe uşa blocului de la adresa respectivă, iar în opinia sa nu se poate realiza o asemenea constatare.
Potrivit art. 92 alin. (4) C. proc. civ., în cazul în care cei citaţi sunt lipsă de la domiciliu, agentul va afişa citaţia fie pe uşa locuinţei celui citat, fie, dacă nu este indicat apartamentul, pe uşa principală a clădirii, încheind proces verbal despre acestea, iar potrivit alin. (6) dispoziţiile acestui articol se aplică şi la comunicarea sau notificarea oricărui act de procedură.
Contrar susţinerilor recurentului, care sugerează o incertitudine în ceea ce priveşte locul afişării – uşa locuinţei (apartamentului) sau uşa principală a clădirii, în dovada de comunicare este indicat numărul apartamentului, iar agentul procedural a subliniat menţiunea „Am afişat actul: pe uşa principală a locuinţei destinatarului”.
Prin urmare, comunicarea hotărârii atacate a fost corect realizată conform prevederilor textului de lege sus menţionat, care permit ca în cazul în care persoana căreia i se face comunicarea nu a fost găsită la domiciliu actul de procedură să fie afişat pe uşa locuinţei destinatarului.
În speţă, instanţa de control judiciar constatând că actul de procedură reprezentat de comunicarea hotărârii atacate către recurent a fost realizat cu respectarea prevederilor legale respinge cererea de repunere în termen formulată în temeiul art. 103 alin. (2) C. proc. civ.
Întrucât comunicarea hotărârii atacate s-a efectuat la data de 26 mai 2010, iar recurentul - pârât a depus motivele de recurs abia la data de 13 august 2010 la mai mult de 15 zile de la comunicarea sentinţei, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termen formulată de recurentul-pârât I.N.
Respinge recursul declarat de I.N. împotriva sentinţei nr. 1879 din 23 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1474/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1476/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
