ICCJ. Decizia nr. 1480/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1480/2011
Dosar nr. 10555/3/2009
Şedinţa publică de la 11 martie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ si fiscal, reclamantul I.D.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, obligarea acestuia sa-i elibereze certificatul de revoluţionar cu titlul de “Luptător pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989” - remarcat prin fapte deosebite.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 refuză în mod nejustificat să-i soluţioneze cererea pentru recunoaşterea dreptului pretins şi să-i elibereze certificatul de revoluţionar solicitat.
Prin sentinţa civilă nr. 1528 din 21 aprilie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ si fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială şi a dispus declinarea cauzei privind pe reclamantul I.D.D. şi pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Ulterior, reclamantul a formulat cerere precizatoare prin care a chemat în judecată şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, pentru ca aceasta sa avizeze favorabil titlul eliberat de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, Comisia Parlamentara a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că nu are personalitate juridică şi nu poate fi reţinut un refuz al sau de a preschimba un certificat doveditor în privinţa calităţii de revoluţionar şi că atribuirea unui astfel de certificat nu intră în atribuţiile sale, ci în atribuţiile comisiei care şi-a încetat activitatea în mai 1997.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 2413 din 19 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi acţiunea formulată de reclamantul I.D.D. în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentara a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, ca neîntemeiate.
3.Considertentele reţinute de prima instanţă în motivarea soluţiei sale
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, prima instanţă a motivat că lipsa personalităţii juridice invocată, poate conduce cel mult la constatarea că pârâta nu are capacitate procesuală, dar în niciun caz la lipsa calităţii procesuale.
Astfel, a constatat că această pârâtă are capacitate în dreptul administrativ întrucât este o autoritate care este abilitată de lege să emită acte administrative, avize, conform dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 341/2004.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut, în raport de dispoziţiile Legii nr. 341/2004, că răspunsul pârâtului Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 nu poate fi considerat un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, întrucât acest pârât nu are atribuţii privind eliberarea certificatelor de revoluţionar, ci doar eliberarea unor certificate noi prin preschimbarea celor eliberate anterior în baza Legii nr. 42/1990. Prin urmare, acest pârât neputând emite certificatul solicitat de reclamant, nici pârâta Comisia Parlamentara a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 nu poate aviza respectivul certificat.
Totodată, judecătorul fondului a reţinut că, la data înaintării dosarului reclamantului (octombrie 2005) către pârâtă, Legea nr. 42/1990 era abrogată, conform dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 341/2004, astfel că titlul solicitat de către reclamant nu mai poate fi acordat în baza dispoziţiilor legale în vigoare, decât celor care au formulat şi depus cereri privind constatarea calităţii de revoluţionar în termenele legale în baza Legii nr. 42/1990, or, acesta nu îndeplineşte nici măcar condiţia să fi depus dosarul la Comisia pentru Cinstirea şi Sprijinirea Eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989 şi să nu i se fi eliberat certificatul datorită epuizării formularelor tipizate conform art. 10 alin. (4) din aceasta hotărâre.
4. Recursul declarat în cauză
Sentinţa menţionată a fost atacată cu recurs, în termenul legal de reclamantul I.D.D., care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv instanţa de a fond a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal cu încălcarea şi greşita aplicare a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-reclamant a arătat că instanţa de fond s-a aflat în eroare atunci când a judecat fondul cauzei şi a reţinut că " la acest moment titlul solicitat de reclamant nu mai poate fi acordat în baza dispoziţiilor legale în vigoare, decât acelora care au formulat şi depus în termenele legale în baza Legii nr. 42/1990 cereri privind constatarea calităţii de revoluţionar”, deşi a depus cererea referitoare la dreptul pretins de a i se acorda certificatul de revoluţionar cu titlul de "luptător pentru victoria revoluţiei din decembrie 1989" remarcat prin fapte deosebite, în termenul legal în baza legii nr. 42/1990 şi înregistrată la Registratura Asociaţiei pentru Adevărul Revoluţiei din Judeţul Cluj sub nr. 820/20 noiembrie 1996.
Susţine că şi în situaţia în care cererea a fost greşit îndreptată, ea trebuia transmisă organului competent să o soluţioneze, neputând să fie sancţionat pentru o simplă eroare de acest gen aşa cum în mod cu totul eronat a procedat Curtea de Apel Bucureşti ca instanţă de fond, în condiţiile în care exista şi o Decizie a Curţii Constituţionale în acest sens, mai exact Decizia nr. 737/2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 302 C. proc. civ.
Apreciază recurentul-reclamant că potrivit Legii nr. 341/2004 şi H.G. nr. 1412/2004, intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 are dreptul ca pe lângă preschimbarea certificatelor de revoluţionar de a elibera certificate de revoluţionari şi celor care nu li s-au eliberat astfel de certificate datorită faptului că tipizatele s-au epuizat, mai exact celor care nu au avut niciodată astfel de certificate, cu condiţia să fi depus dosarul în termen.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate şi cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat ca pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 să fie obligat să-i elibereze certificatul de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - remarcat prin fapte deosebite”, iar Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, să avizeze favorabil acest titlu, invocând un refuz nejustificat de rezolvare a cererii adresate pârâţilor în acest sens.
Având un astfel de obiect, acţiunea se încadrează în prevederile art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin refuzul nejustificat de rezolvare a cererii.
Legea nr. 554/2004 reglementează un contencios administrativ de plină jurisdicţie, în cadrul căruia instanţa sesizată poate dispune, în cazul admiterii acţiunii, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim vătămat şi repararea pagubei cauzate, obligând autoritatea publică, dacă este cazul, să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris, conform art. 18 alin. (1) din actul normativ menţionat.
Potrivit art. 48 din H.G. nr. 566/1996 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989, aceasta şi-a încetat activitatea în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a Legii nr. 30/1996, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 96 din 13 mai 1996.
După acea dată, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, a fost împuternicit, prin art. 5 din Legea nr. 42/1990, aşa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 184/1999, să facă propuneri pentru eliberarea titlurilor, în cazul în care comisia prevăzută la art. 2 alin. (4) nu a finalizat lucrările în vederea cărora a fost instituită.
După abrogarea Legii nr. 42/1990, prin Legea nr. 341/2004 s-a prevăzut, de asemenea, competenţa Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, de a preschimba certificatele doveditoare eliberate în perioada 1990-1997 (art. 9).
Solicitarea recurentului - reclamant nu are ca obiect preschimbarea, ci chiar eliberarea certificatului, cerere formulată la data de 17 martie 2009, prin care nu a invocat nici un motiv de repunere în termenul legal de 90 zile prevăzut de art. 2 alin. (4) din Legea nr. 42/1992 pentru depunerea dosarului în vederea obţinerii certificatului de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 – remarcat prin fapte deosebite”.
Mai mult, chiar raportat la actele depuse la dosar, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a invocat nicio împrejurare mai presus de voinţa acestuia că din 20 noiembrie 1996 când a înregistrat o cerere şi dosar la Asociaţia pentru Adevărul Revoluţiei din Judeţul Cluj, sub nr. 820, până în octombrie 2005, când s-a adresat intimatei-pârâte, a fost împiedicat să solicite eliberarea certificatului menţionat aşa cum prevăd dispoziţiile normative specifice materiei analizate, neputându-se astfel prevala la faptul că a îndreptat greşit cererea şi că aceasta trebuia transmisă organelor competente.
În reglementarea exercitării dreptului privind accesul la justiţie - legiuitorul are posibilitatea să impună anumite condiţii de formă, ţinând de natura şi exigenţele administrării justiţiei, fără însă ca aceste condiţionări să aducă atingere substanţei dreptului sau să îl lipsească de efectivitate.
Aşa cum s-a reţinut în mod constant în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul de acces la un tribunal nu este unul absolut, statele având o marjă de apreciere în ceea ce priveşte stabilirea termenelor şi condiţiilor în care poate fi exercitat, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesele colectivităţii şi dreptul subiectiv sau interesul legitim al reclamantului.
Înalta Curte, având în vedere particularităţile cauzei de faţă, constată că recurentul-reclamant nu a fost repus în termenul de depunere a dosarului printr-o hotărâre judecătorească, nu a solicitat această repunere în termen prin cererea de chemare în judecată, aceasta în condiţiile în care la data înaintării dosarului reclamantului, în octombrie 2005, Legea nr. 41/1990 era abrogată, nefiind oferite elemente din care să rezulte că anterior acestei date, a făcut demersuri pentru analizarea dosarului, trimiterea acestuia la Comisia pentru Cinstirea şi Sprijinirea Eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989 şi pentru valorificarea drepturilor conferite de lege, Luptătorilor pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.
Întrucât refuzul soluţionării cererii reclamantului nu are un caracter nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în mod corect prima instanţă a respins cererea pentru că nu întruneşte cerinţele art. 1 raportat la art. 2 lit. c) din legea contenciosului administrativ.
Prin urmare, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 nu poate emite certificatul solicitat de reclamant în raport de dispoziţiile Legii nr. 341/2004 şi nici Comisia Parlamentară a revoluţiei din Decembrie 1989 nu poate aviza respectivul certificat.
2.Temeiul legal al soluţiei pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 pct. 9 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de I.D.D. împotriva sentinţei nr. 2413 din 19 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1476/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1485/2011. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
