ICCJ. Decizia nr. 1485/2011. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
INALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1485/2011
Dosar nr. 6649/1/2010
Şedinţa publică de la 11 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal reclamanta SC A. SRL Satu-Mare a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 6 Satu Mare, să se constate încetarea anticipată a contractului din 30 ianuarie 2007 de acordare a ajutorului financiar nerambursabil, în condiţiile programului special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală S.A.P.A.R.D. - România, potrivit art. 11 din acesta, pentru caz excepţional şi temeinic dovedit, fără a fi cerută plata finanţării nerambursabile în sumă de 177.538,78 lei; anularea Deciziei nr. 18.496/2009 şi, pe cale de consecinţă, admiterea contestaţiei formulate în sensul anulării procesului-verbal de constatare nr. x/2009 privind obligarea la restituirea sumei de 177.538,78 lei şi a majorărilor de întârziere de 10.297,25 lei.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a dobândit dreptul de folosinţă gratuită a construcţiilor zootehnice dezafectate şi terenului aferent Fermei 4 aparţinând SC S. SA în temeiul Contractului de atribuire în folosinţă gratuită a construcţiilor zootehnice dezafectate, a terenului de sub acestea şi incintelor aferente nr. 176 din 27 iunie 2003 încheiat în condiţiile O.U.G. nr. 168/2001 aprobată şi modificată prin Legea nr. 387/2002.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a solicitat respingerea acţiunii şi menţinerea actelor administrative atacate ca fiind legale şi temeinice.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 231/ CA din 9 iulie 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Satu-Mare în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 6 Satu Mare.
3. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea primei instanţe
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în mod corect s-a dispus de către pârâta A.P.D.R.P. încetarea contractului de finanţare din 30 ianuarie 2007 în temeiul art. 11 alin. (3) şi în mod legal s-a stabilit obligaţia de rambursare a sumei de 177.538,78 lei, prin procesul - verbal de constatare din 19 iunie 2009.
Astfel, a constatat că solicitările reclamantei privind încetarea contractului în temeiul art. 11 alin. (1) invocând că la data contractării finanţării nu avea cunoştinţă de deschiderea procedurii de insolvenţă faţă de SC S. SA şi nici de situaţia că această societate nu va obţine certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, deoarece acesta a fost revendicat în temeiul Legii nr. 10/2001 de foştii proprietari, sunt aspecte ce nu reprezintă cazuri excepţionale care să atragă incidenţa prevederilor art. 11 alin. (1) din contractul de finanţare.
Referitor la temeinicia procesului verbal de constatare nr. 4376 din 19 iunie 2009, prima instanţă a reţinut că echipa de control şi obiectul verificării au fost stabilite prin decizie emisă de directorul general al A.P.D.R.P., cu respectarea dispoziţiilor art. 2 lit. e) din O.G. nr. 79/2003, conform cărora autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor comunitare e A.P.D.R.P. şi cu respectarea art. 2 din H.G. nr. 1306/2007, conform cărora conducerea autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor comunitare stabileşte comisia şi obiectul verificărilor.
Procesul verbal de control a evidenţiat faptul că există nereguli constând în nerespectarea prevederilor contractuale, respectiv neexecutarea proiectului de către beneficiar, situaţie în care în mod corect a stabilit în sarcina acestuia obligaţia de plată a sumei de 177.538,78 lei.
Totodată, prima instanţă a reţinut că prin solicitarea de încetare anticipată a contractului, reclamanta a recunoscut faptul că obiectul contractului de finanţare nu mai poate fi îndeplinit, iar nerealizarea obiectului contractului de finanţare reprezintă o nerespectare a prevederilor contractuale.
3. Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice, invocând prevederile art. 304 punctele 7 şi 9 şi art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii şi conţine motive contradictorii. Astfel, prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului, a ingnorat prevederile art. 129 alin. (4) - (6) C. proc. civ., neraportându-se la situaţia de fapt şi de drept, iar hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, conţinând motive străine de natura pricinii.
4. Apărarea intimatei-pârâte
Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cu prioritate motivul de ordine publică invocat de recurentă, Înalta Curte reţine că soluţia atacată a fost pronunţată cu încălcarea competenţei materiale a primei instanţe.
Obiectul acţiunii formulate de reclamantă îl constituie anularea procesului verbal de constatare nr. 4376 din 19 iunie 2009 privind obligarea la restituirea sumei de 177.538,78 lei şi a majorărilor de întârziere de 10.297,25 lei, pentru nerealizarea obiectului contractului de finanţare de către reclamantă, ceea ce reprezintă o nerespectare a prevederilor contractuale.
Astfel, suma în litigiu a fost calculată în urma controlului efectuat, şi atât echipa de control cât şi obiectul verificării au fost stabilite prin decizie emisă de directorul general al A.P.D.R.P., cu respectarea dispoziţiilor art. 2 lit. e) din O.G. nr. 79/2003, conform cărora autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor comunitare e A.P.D.R.P. şi cu respectarea art. 2 din H.G. nr. 1306/2007, conform cărora conducerea autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor comunitare stabileşte comisia şi obiectul verificărilor.
Procesul verbal de control a evidenţiat faptul că există nereguli constând în nerespectarea prevederilor contractuale, respectiv neexecutarea proiectului de către beneficiar, situaţie în care în mod corect a stabilit în sarcina acestuia obligaţia de plată a sumei de 177.538,78 lei.
Potrivit art. 4 alin. (2) din această ordonanţă, creanţele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor.
Procesul verbal de constatare atacat în cauză reprezintă, conform art. 3 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, modificată, titlu de creanţă, iar conform alin. (4), constituie înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc.
Conform art. 3 alin. (6) din O.G. nr. 79/2003, modificată, împotriva titlului de creanţă debitorul poate formula contestaţie la organul emitent, în condiţiile şi termenele stabilite de C. proc. fisc.
Prim urmare, fiind vorba de recuperarea unei creanţe fiscale asimilate, competenţa materială a instanţei se stabileşte prin aplicarea criteriului valoric stabilit de art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi se aplică cu prioritate faţă de prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie.
Astfel, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabileşte competenţa materială a instanţei de fond în raport cu două criterii: organul emitent al actului şi cuantumul în speţă al contribuţiei contestate de reclamant.
În cazul în care litigiul priveşte taxe, impozite, contribuţii sau datorii vamale ori accesorii ale acestora, pentru stabilirea competenţei materiale a instanţei de fond se recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, criteriu prevăzut expres de art. 10 alin. (1) din lege.
Aşadar, indiferent de poziţionarea, în cadrul sistemului organelor administraţiei publice, a autorităţii publice emitente a actului contestat sau în contradictoriu cu care se judecă reclamantul, tribunalele soluţionează în fond cererile având ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei, curţile de apel fiind competente să soluţioneze în fond numai litigiile în cazul cărora suma este mai mare de 500.000 de lei.
Cum în speţă cuantumul sumei reprezentând obligaţia de plată contestată este de până la 500.000 de lei, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul valoric şi potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, revine Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Satu-Mare.
2. Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile formulate, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Satu Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC A. SRL Satu Mare împotriva sentinţei nr. 231/ CA din 9 iulie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Satu Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1480/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1493/2011. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
