ICCJ. Decizia nr. 157/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 157/2011
Dosar nr. 8531/1/2010
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3363 pronunţată în data de 14 septembrie 2010, a admis acţiunea formulată de reclamanta B.C.L.,în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi, pe cale de consecinţă a dispus anularea Ordinului nr. 1563 din 16 septembrie 2009.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, a reţinut, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele:
Prin Ordinul nr. 1563 din 16 septembrie 2009, Ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale a ordonat in conformitate cu prevederile art. 84 si art. 85 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici republicata cu modificările si completările ulterioare să se constituie debit in sumă de 45.000 lei in sarcina persoanelor nominalizate in Anexa la ordin.
La emiterea actului s-au avut în vedere dispoziţiile art. 84 lit. a) din Legea 188/1999, respectiv „Răspunderea civilă a funcţionarului public se angajează:
a) pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţii publice în care funcţionează;
b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, în calitate de comitent, unor terţe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile".
însă instanţa a mai reţinut pe de o parte faptul că nu este prevăzută o astfel de condiţie formală a cărei lipsă să atragă nulitatea absolută, şi pe de altă parte, că actul administrativ face trimitere la două acte din care rezultă situaţia de fapt: procesele-verbale nr. 01651 si nr. 01653 ambele din data de 7 septembrie 2009, întocmite de Autoritatea Naţionala pentru Reglementarea si Monitorizare Achiziţiilor Publice.
Aşadar, instanţa a apreciat că dreptul la apărare al reclamantei nu este vătămat în mod esenţial, aceasta având posibilitatea de a discerne prin consultarea actelor la care ordinul face referire şi a dispoziţiilor legale indicate generic care este baza factuală şi legală.
Deasemenea, prima instanţă a constatat că suma de 9677 lei impusă reclamantei face parte din debitul total de 45.000 lei, sumă cu care Ministerul Munci, Familiei si Protecţiei Sociale a fost amendat de A.N.R.M.A.P. astfel:
- prin procesul verbal nr. 1651 din 07 septembrie 2009: amendă 70.000 lei pentru contravenţia prevăzută de art. 293 lit. p) din OUG nr. 34/2006, şi amenda de 10.000 lei pentru contravenţia prevăzută de art. 293 lit. v) din OUG nr. 34/2006; prin procesul verbal nr. 1653 din 07 septembrie 2009: amendă 10.000 lei pentru contravenţia prevăzută de art. 293 lit. v) din OUG nr. 34/2006.
- În total, prin cele două procese verbale s-a stabilit amenda de 90.000 lei, Ministerul achitând din minim în termenul de 48 ore, şi anume suma totală de 45.000 lei.
Instanţa a mai reţinut că reclamanta a fost membru al comisiei de evaluare, care şi-a încheiat activitatea din momentul întocmirii raportului procedurii, respectiv 10 octombrie 2008, dată la care a fost desemnat câştigătorul licitaţiei.
Adresa pârâtului către câştigătorul licitaţiei R. pentru cererea de preţuri unitare cu TVA pentru cantităţile suplimentate a fost întocmită după încheierea procedurii de atribuire, fiind semnată de director O.H.P. Contractul de furnizare nr. 35/2008 a fost semnat din partea Ministerului Muncii de şi secretar general, director general, director legislaţia muncii şi director C.C.
A mai arătat prima instanţă că, în cauză, nu se poate reţine din probele administrate care act sau operaţiune desfăşurată de reclamantă stă la baza vinovăţiei sale în săvârşirea faptelor descrise prin procesul verbal nr. 1651 din 07 septembrie 2009. Prin cel de-al doilea proces verbal, nr. 1653 din 07 septembrie 2009, s-a reţinut în fapt că autoritatea contractantă nu a întocmit documente din care să reiasă modalitatea prin care a fost desemnat câştigătorul pentru categoriile de produse unde s-au prezentat operatori economici cu aceeaşi ofertă de preţ, încălcându-se principiul tratamentului egal.
Instanţa a arătat că în raportul procedurii de atribuire nr. 1191 din 04 martie 2009 semnat şi de reclamantă printre ceilalţi membri ai comisiei de evaluare, nu se face nici o referire la modalitatea prin care a fost desemnat câştigătorul pentru categoriile de produse unde s-au prezentat operatori economici cu aceeaşi ofertă de preţ.
A mai apreciat instanţa că în mod corect a fost reţinută în sarcina reclamantei culpa în săvârşirea faptei reţinute prin procesul verbal 1653 din 07 septembrie 2009, sancţionată cu amenda de 10.000 lei (din care s-a achitat 5000 lei).
Din dosarul de achiziţie rezultă numai faptul că au fost cerute mostre, dar nu şi care au fost criteriile avute în vedere la departajare pe baza evaluării mostrelor, astfel că instanţa a înlăturat criticile reclamantei referitoare Ia nulitatea procesului verbal pentru lipsa menţiunii orei şi a organului la care se depune plângerea.
Instanţa analizând anexa ordinului contestata constat că nu poate fi determinată partea care revine reclamantei din această sumă, întrucât coeficientul de repartizare se calculează în funcţie de suma totală a salariilor persoanelor vinovate: (suma totală de reţinut/ suma totală a salariilor).
în fine, arată instanţa în anexa la ordin sunt imputate sume de la două persoane care nu au făcut parte din comisia de evaluare (V.M. şi S.A.), în timp ce membrilor comisiei de evaluare M.C. şi C.C. nu le-a fost imputată vreo sumă.
împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, criticând-o ca netemeinică şi nelegală întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii. S-a motivat recursul prin aceea că instanţa de fond nu a ţinut seama de probele administrate, ignorând prevederile art. 84 şi art. 85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului, motivele de recurs şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Intimata-reclamantă a solicitat prin acţiune introductivă anularea Ordinului nr. 1563/2009 prin care s-a constituit în sarcina sa un debit de 9.677 lei,
Ordinul în litigiu a fost emis de recurent în conformitate cu Legea nr. 188/1999 republicată care prevede în ce anume condiţii se angajează răspunderea civilă a funcţionarilor publici.
Fără dubiu suma constituită ca debit pentru intimată, face parte din suma totală de 45.000 lei cu care recurentul a fost amendat de A.N.R.M.A.P.
Pentru că s-a reţinut faptul că ar fi fost încălcat principiul tratamentului egal prin faptul că autoritatea contractantă a solicitat doar unui singur ofertant oferta de preţuri, recurentul-pârât nu a putut face dovada săvârşirii cu vinovăţie de către intimata-reclamantă a faptelor care i-au fost reţinute. A fost o succesiune de procese verbale prin care s-au stabilit amenzi, dar din probatoriile aflate la dosar nu s-a evidenţiat cu claritate care operaţiune desfăşurată de reclamantă stă la baza vinovăţiei sale.
Ea a semnat alături de ceilalţi membrii ai comisiei de evaluare, dar nu există nici o referire la modalitatea prin care a fost desemnat câştigătorul pentru categoriile de persoane unde s-au prezentat operatori economici cu aceeaşi ofertă de preţ.
Desigur, şi intimata-reclamantă are o culpă, dar doar în săvârşirea faptei reţinute prin procesul-verbal nr. 1653/2009 pentru care a fost sancţionată cu 10.000 lei amendă şi pentru care există dovezi concludente. Însă corect Curtea de apel a constatat că din analiza ordinului contestat nu se poate stabili cu claritate partea care revine intimatei din sumă, întrucât coeficientul de repartizare se calculează în funcţie de suma totală a salariilor persoanelor vinovate.
Din actele aflate la dosar, rezultă că sunt imputate sume de la 2 persoane care nu au făcut parte din comisia de evaluare, în timp ce membrilor comisiei nu le-a fost imputată nici o sumă.
Din dosar rezultă că de altfel, intimata-reclamantă a achitat suma de 5000 lei, vinovăţia sa fiind dovedită în raport de acte pentru această sumă cu titlu de debit în sarcina recurentului.
Este adevărat că intimata-reclamantă a fost membru al comisiei de evaluare, care şi-a încheiat activitatea în momentul întocmirii raportului nr. 10010/2008, iar contractul de furnizare a fost semnat din partea Ministerului Muncii de directorul general, director legislaţie muncă, secretar general, deci nu se poate reţine care act încheiat de intimată ar conduce la vinovăţia sa pentru faptele descrise în procesul verbal nr. 1651/2009.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva sentinţei nr. 3363 din 14 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 153/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 201/2011. Contencios → |
|---|
