ICCJ. Decizia nr. 1581/2011. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1581/2011
Dosar nr. 8185/2/2009
Şedinţa publică de la 17 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1625 din 6 aprilie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta SC „RCS & RDS"; SA Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin decizia nr. 2787 din 24 februarie 2009, A.N.V.- Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamantă împotriva proceselor-verbale nr. 129/2008, 64/2007, 54/2005 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei accesorii aferente unor datorii vamale principale stabilite prin procesul - verbal de control nr. 29 din 3 februarie 2005.
Prin aceeaşi decizie a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de reclamantă referitoare la anularea actelor şi formelor de executare aferente proceselor - verbale anterior menţionate.
A mai reţinut Curtea de Apel că prin sentinţa civilă nr. 61 din 28 mai 2007 Curtea de Apel Braşov a dispus anularea procesului-verbal nr. 29 din 3 februarie 2005 încheiat de pârâta A.N.V. - Autoritatea de control, Direcţia Regională Vamală Braşov şi a deciziei dată în soluţionarea contestaţiei, sentinţă modificată în tot prin Decizia nr. 1185 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar ulterior prin procesele-verbale nr. 64/2007 şi 129/2008 organul fiscal a calculat dobânzile şi majorările de întârziere aferente sumelor stabilite prin procesul-verbal nr. 29/2005.
A constatat instanţa de fond că argumentul reclamantei că nu datorează aceste accesorii întrucât pe o perioadă determinată s-a dispus suspendarea obligaţiei principale este neîntemeiat, deoarece Decizia Î.C.C.J. nr. 1185 din 20 martie 2008 a avut caracter retroactiv, în ceea ce priveşte confirmarea legalităţii procesului-verbal nr. 29/2005 care a stabilit obligaţia principală, astfel încât şi accesoriile calculate sunt legale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC „RCS & RDS"; SA Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Analizând actele dosarului, mai înainte de intra în cercetarea motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.
In conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc anticipat taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.
Deşi a fost citată cu menţiunea timbrării, recurenta-reclamantă nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală, situaţie în care devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de SC „RCS & RDS"; SA Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 1624 din 6 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1580/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1583/2011. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
