ICCJ. Decizia nr. 1622/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1622/2011
Dosar nr. 443/33/2010
Şedinţa publică de la 18 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea adresată Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Federaţia Naţională a Sindicatelor din Administraţie a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Finanţelor Publice, anularea Ordinului comun al M.M.F.P.S. şi M.F.P. nr. 32/42 din 11 ianuarie 2010 pentru monitorizarea şi controlul aplicării prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.
În motivarea cererii s-a arătat că actul a fost adoptat cu eludarea tuturor principiilor şi a regimului general al autonomiei locale şi descentralizării pentru că în legile de organizare şi funcţionare a celor două ministere nu sunt prevăzute atribuţii de control asupra activităţii autorităţilor publice locale, organigramei sau bugetului local.
Prin acest ordin se instituie un control în afara legii asupra actelor de decizie internă ale ordonatorilor de credite de către agenţia de prestaţii sociale şi direcţiile generale ale finanţelor publice.
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a formulat întâmpinare şi a invocat:
- excepţia lipsei procedurii prealabile;
- excepţia netimbrării acţiunii;
- pe fond, respingerea acţiunii.
Guvernul României a formulat de asemenea, întâmpinare şi a invocat:
- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României şi respingerea acţiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Ministerul Finanţelor Publice, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin Sentinţa civilă nr. 239 din 20 mai 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţia nelegalei timbrări invocate de M.M.F.P.S., excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Guvernul României.
A fost admisă acţiunea reclamantei, a fost anulat Ordinul nr. 32 din 20 ianuarie 2010 emis de M.M.F.P.S. şi Ordinul nr. 42 din 8 ianuarie 2010 emis de M.F.P. şi s-a dispus publicarea în M. Of. la rămânerea definitivă a sentinţei.
În motivarea soluţiei s-au reţinut următoarele:
- excepţia netimbrării este nefondată în raport de dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 54/2003 care prevăd scutirea de la plata taxelor de timbru pentru cererile formulate de organizaţiile sindicale în faţa instanţelor judecătoreşti;
- excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile a fost respinsă pentru că s-au depus la dosar dovezi din care rezultă îndeplinirea procedurii prealabile;
- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României a fost respinsă având în vedere că este autoritate publică ierarhic superioară celor două ministere şi legiuitorul a înţeles să extindă sfera persoanelor care pot fi chemate în faţa instanţei de contencios administrativ şi la autoritatea investită cu soluţionarea recursului graţios;
- pe fondul cauzei, după analizarea atribuţiilor M.M.F.P.S. astfel cum a fost stabilită prin H.G. nr. 11/2009 şi a atribuţiilor M.F.P. prevăzute de H.G. nr. 34/2009, s-a considerat că niciuna din acestea nu pot asigura legitimarea în vederea emiterii actului administrativ atacat, iar textul invocat (art. 10 din Legea nr. 330/2009) se referă la atribuţiile din domeniul de activitate al celor două ministere.
Ordinele cu caracter normativ se emit de conducătorii ministerelor numai în baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului, iar cel emis în prezenta cauză nu îndeplineşte aceste exigenţe, iar faptul că este invocat art. 10 din Legea nr. 330/2009, nu înlătură nelegalitatea pentru că monitorizarea trebuia să se realizeze numai potrivit atribuţiilor din domeniul de activitate al acestor instituţii.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj şi Guvernul României.
I. În recursul declarat de M.F.P. se critică soluţia instanţei de fond pentru că a fost dată cu aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 Cod) deoarece prin Ordinul nr. 32/42/2010 s-a aprobat întocmai ceea ce a dispus actul normativ superior, respectiv un criteriu de monitorizare şi control al modului de aplicare a Legii-cadru nr. 330/2009.
Prin acest ordin nu sunt lipsite autorităţile locale de posibilitatea exercitării competenţelor legale ci a instituit numai un sistem de sprijinire a acestora pentru aplicarea corectă şi unitară a legii şi un termen în care acele dispoziţii trebuie aplicate.
S-a invocat faptul că prin Decizia nr. 1415/2009 a Curţii Constituţionale, Legea nr. 330/2009 a fost declarată constituţională, iar controlul instituit nu este unul de legalitate similar celui exercitat de instituţia prefectului pentru că nu se suspendă actele administrative, nu se aplică sancţiuni, ci se urmăreşte numai aplicarea corectă a legii, iar neregulile constatate se comunică Curţii de Conturi.
S-a arătat şi că în Nota Anexei nr. 1 la Ordinul nr. 32/42/2010 se fac referiri la neluarea în considerare, în anul 2010, a drepturilor stabilite prin contracte colective de muncă sau alte acte decât legi sau hotărâri ale Guvernului deoarece în art. 1 alin. (2) din Legea nr. 330/2009 se prevede că „drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului sunt şi rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege”, dispoziţie reluată şi în art. 10 din O.U.G. nr. 1/2010.
II. În recursul declarat de Guvernul României s-a criticat soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României.
Se invocă faptul că Guvernul României poate sta în justiţie, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ, atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le adoptă în exercitarea atribuţiilor şi competenţelor sale şi pentru că ordinul atacat este emis de cele două ministere (M.M.F.P.S. şi M.F.P.) ele au calitate procesuală pasivă în cauză.
Federaţia Naţională a Sindicatelor din Administraţie a formulat întâmpinare şi a invocat:
- excepţia lipsei de obiect a recursului deoarece Ordinul nr. 32/42/2010 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Finanţelor Publice a fost abrogat printr-un alt ordin comun (nr. 727/1100 din 14 mai 2010) ce a fost publicat în M. Of. din 20 mai 2010;
- pe fond s-a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge excepţia lipsei de obiect a recursurilor şi recursurile declarate pentru următoarele considerente:
- excepţia lipsei de obiect a recursurile este nefondată deoarece prin abrogarea ordinului ce a fost anulat de instanţa de fond nu au rămas fără obiect recursurile declarate în prezenta cauză.
Dacă aprecia că acţiunea a rămas fără obiect, reclamanta-intimată putea să renunţe la acţiunea formulată, dar nu a formulat o asemenea cerere;
- pe fond, recursurile declarate sunt nefondate.
I. Recursul declarat de M.F.P. este nefondat pentru că prin ordinul atacat s-a instituit posibilitatea monitorizării şi controlul aplicării prevederilor legale privind salarizarea personalului bugetar dar fără a fi respectate prevederile art. 10 din Legea nr. 330/2009 pentru că această monitorizare sau control nu puteau fi făcute decât potrivit atribuţiilor din domeniul de activitate al acestor instituţii, or, atribuţiile din domeniul lor specific nu dau posibilitatea exercitării unui control în raport cu autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei locale.
De altfel, chiar şi în cuprinsul ordinului atacat şi în motivele de recurs se recunoaşte faptul că nu pot fi aplicate sancţiuni în urma controlului şi monitorizării, ci trebuie comunicate eventualele nereguli către Curtea de Conturi, instituţie abilitată să controleze modul de gestionare a banilor publici de către administraţia publică locală.
Referirile la constituţionalitatea Legii nr. 330/2009 sunt nerelevante în prezenta cauză pentru că ordinul atacat nu a fost anulat pentru că s-ar fi apreciat că legea ar fi neconstituţională.
Nici susţinerile din motivele de recurs referitoare la modul de calcul al salariilor pentru personalul bugetar nu sunt relevante pentru că ordinul atacat a fost considerat nelegal în raport cu atribuţiile pe care legea le dă celor două ministere semnatare ale acestuia.
De altfel, aşa cum a şi invocat intimata, ordinul ce a fost anulat de instanţa de fond a şi fost abrogat prin Ordinul nr. 727/1100 din 14 mai 2010 şi publicat la 20 mai 2010 în M. Of. al României.
II. Recursul declarat de Guvernul României va fi respins ca nefondat pentru că, aşa cum a reţinut instanţa de fond, plângerea prealabilă împotriva ordinului atacat a fost adresată acestei autorităţi publice ca organ ierarhic superior al celor două ministere ce au semnat ordinul atacat şi chiar dacă nu este emitentul actului are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, astfel că soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive este corectă.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi respinse recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia lipsei de obiect a recursurilor, invocată de intimata-reclamantă Federaţia Naţională a Sindicatelor din Administraţie.
Respinge recursurile declarate de Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj împotriva Sentinţei civile nr. 239 din 20 mai 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1619/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1630/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
