ICCJ. Decizia nr. 1615/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1615/2011
Dosar nr. 9365/2/2009
Şedinţa publică de la 17 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii. Hotărârea instanţei de fond.
1.1. Prin Sentinţa nr. 2311 din 13 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul V.M., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, S.I. şi B.C., prin care solicita anularea Dispoziţiei Secretarului General nr. S/II/7093 din 23 martie 2009 de modificare unilaterală a raportului de serviciu al reclamantului, obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces, precum şi a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
1.2. Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a admis excepţia lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâtul Ministerul Administraţie şi Internelor, reţinând, în esenţă, că din conţinutul cererii nr. 5496/SRP din 08 aprilie 2009 adresată autorităţii publice emitente nu rezultă că reclamantul a solicitat anularea sau modificarea Dispoziţiei nr. S/II/7093 din 23 martie 2009, pentru care a cerut anularea prin acţiunea adresată instanţei, şi nici nu se referă la aceasta, ci la Dispoziţia nr. S/7055/2007 şi la înştiinţarea nr. 485 din 08 aprilie 2009.
Aşa fiind, reţine instanţa de fond, actul invocat de reclamant nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. j) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, pentru a fi calificat drept plângere prealabilă, apreciindu-se, deci, că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 7 alin. (1) din acelaşi act normativ.
2. Recursul formulat de V.M. împotriva Sentinţei nr. 2311 din 13 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
2.1. Instanţa de fond s-a pronunţat asupra excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii deşi a fost investită cu soluţionarea excepţiei procedurii prealabile.
Recurentul consideră că s-a încălcat principiul contradictorialităţii deoarece excepţia inadmisibilităţii a fost pusă în discuţia părţilor, astfel că părţile nu şi-au putut exprima poziţia cu privire la aceasta, nu şi-au putut formula o apărare.
2.2. Instanţa de fond a făcut o greşită apreciere a situaţiei juridice existente în cauză, sub aspectul formulării procedurii prealabile.
Recurentul arată că a formulat plângere prealabilă la momentul comunicării dispoziţiei, la 8 aprilie 2009 adresată directorului Direcţiei Generale Management Resurse umane, înregistrată la Secretariatul General cu nr. 5496/SRP din 8 aprilie 2009.
La plângerea formulată, recurentul a primit răspuns prin adresa nr. 214249 din 8 mai 2009.
Prin plângerea prealabilă s-a arătat că măsura de mutare este abuzivă şi ilegală şi că recurentul refuză mutarea la Clubul Sportiv D. Bucureşti, solicitând mutarea pe una dintre funcţiile libere din cadrul Direcţiei Formare Iniţială şi Continuă a Personalului sau readucerea în cadrul acestei structuri a funcţiei mutate în anul 2007.
Dispoziţiile Legii nr. 554/2004 nu obligă la formulări sacramentale, legea neimpunând un anumit conţinut ori referiri exprese, ci manifestarea indubitabilă a dezacordului cu măsura luată prin actul administrativ contestat.
3. Apărările formulate de intimatul Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
3.1. Se arată că în faţa instanţei de fond s-a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile, iar urmare a admiterii excepţiei acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
3.2. Adresa întocmită de recurent la 8 aprilie 2009 şi înregistrată sub nr. 5496/SRP din 8 aprilie 2009 nu poate constitui plângere prealabilă în condiţiile în care nu se solicită revocarea, în tot sau în parte, a actului administrativ dedus judecăţii.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este fondat pentru aspectele ce vor fi arătate în continuare.
1.1. Prima instanţă s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, iar consecinţa admiterii acestei excepţii este respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
Plângerea prealabilă reprezintă o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ, neîndeplinirea condiţiei conduce la respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
Motivul de recurs este nefondat.
1.2. În speţă, procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată a fost îndeplinită de recurentul-reclamant.
Potrivit art. 7 sus menţionat, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Literatura de specialitate şi jurisprudenţa au arătat că nu este necesar a se folosi în cuprinsul plângerii prealabile noţiunea expresă de revocare a actului administrativ.
Este suficient ca din cuprinsul plângerii prealabile să rezulte intenţia celui vătămat de a solicita revocarea actului.
Prin adresa nr. 5496/SRP din 8 aprilie 2009 recurentul-reclamant a arătat că prin mutarea sa la Clubul Sportiv D. Bucureşti au fost încălcate în mod evident, flagrant, abuziv şi ilegal prevederile Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
Totodată, recurentul-reclamant a precizat că refuză mutarea la Clubul Sportiv D. Bucureşti.
Referirea la prima dispoziţie prin care a fost mutat, nr. S/7055/2007, s-a făcut în contextul explicării de către recurent a situaţiei sale profesionale. Aceasta nu înseamnă că recurentul a solicitat revocarea primei dispoziţii, care fusese emisă cu doi ani înainte de dispoziţia contestată în prezenta cauză.
Prin adresa nr. 212249 din 8 mai 2009, intimatul-pârât a răspuns la plângerea prealabilă.
Prin adresa sus menţionată intimatul comunică împrejurarea că reorganizarea Ministerului Administraţiei şi Internelor a avut loc prin intrarea în vigoare a H.G. nr. 266/2009, postul recurentului a fost desfiinţat şi întregul personal a fost mutat, în interesul serviciului, în noua unitate.
Din cuprinsul celor două acte rezultă indubitabil că recurentul-reclamant a criticat mutarea sa, considerând-o ilegală, iar intimatul-pârât a răspuns solicitării în sensul că a considerat mutarea acestuia legală, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Este evident că în urma cererii adresate, recurentul a urmărit revocarea actului administrativ prin care a fost mutat la o altă unitate sau rezolvarea cererii sale într-un alt mod.
Mai mult, în cuprinsul plângerii prealabile se face referire la înştiinţarea nr. 485 din 8 aprilie 2009 prin care recurentul a fost somat să se prezinte la sediul Clubului Sportiv D. Bucureşti, ca urmare a emiterii Dispoziţiei nr. S/II/7093 din 23 martie 2009, contestată în prezenta cauză.
2. Faţă de acestea, constatându-se întrunite motivele de recurs invocate, cu majoritate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează să se admită recursul, să se caseze sentinţa recurată şi să se trimită cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul V.M. împotriva Sentinţei nr. 2311 din 13 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Cu opinia separată a domnului judecător E.A., în sensul respingerii recursului, ca neîntemeiat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2011.
Opinia Separată
În temeiul prevederilor art. 258 şi art. 264 alin. (2) C. proc. civ.
Contrar punctului de vedere al majorităţii completului, materializat în decizia de mai sus, considerăm că, pentru argumentele ce vor fi prezentate succint, în continuare, soluţia legală şi temeinică era de respingere a recursului.
În cauză, este necontestat că prin acţiunea adresată instanţei de fond, reclamantul a cerut in terminis „anularea Dispoziţiei nr. S/II/7093 din 23 martie 2009 a Secretarului General prin care a fost dispusă modificarea unilaterală a raporturilor de serviciu…”, dispoziţie pe care o invocă în mod consecvent în mod repetat în cadrul argumentelor prezentate în susţinerea cererii sale.
De asemenea, este mai presus de orice discuţie, că noţiunea de plângere prealabilă este definită în mod clar şi fără nici un echivoc, de către legiuitor, la art. 2 alin. (1) lit. j) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, care a înţeles, astfel, să nu lase interpretarea acestei noţiuni la latitudinea teoreticienilor, dar nici la dispoziţia practicienilor („literatura de specialitate şi jurisprudenţa” la care se referă opinia majoritară tangenţial şi generic).
Or, potrivit art. 2 alin. (1) lit. j), prin plângere prealabilă se înţelege acea cerere pe care persoana vătămată o adresează autorităţii emitente, ori celei ierarhic superioare autorităţii emitente „prin care se solicită…, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia”.
Astfel fiind, apreciem că instanţa de fond a reţinut în mod judicios că cererea de la fila 9 din dosarul Curţii de apel nu întruneşte cerinţele legale pentru a fi considerată o plângere prealabilă formulată pentru revocarea sau modificarea Dispoziţiei nr. S/II/7093 din 23 martie 2009, din moment ce acea cerere nu se referă în nici un mod la acest act administrativ care, în acţiune, este indicat în mod complet, cu exactitate, în mai multe rânduri.
Prin cererea, pe care opinia majoritară o consideră ca fiind „plângerea prealabilă”, recurentul-reclamant, comisar şef doctor în ştiinţe, solicită, textual „Vă rog să-mi precizaţi care este situaţia juridică, la data prezentei solicitări, a postului ocupat de mine…”, referindu-se la Dispoziţia „de mutare abuzivă şi ilegală nr. S/7044/2007… prin care postul de ofiţer cu atribuţii privind educaţia fizică şi sportul mi-a fost mutat…”.
Mai mult, în opinia majoritară se argumentează că autoritatea publică intimată i-ar fi şi răspuns recurentului-reclamant la plângerea prealabilă prin Adresa cu nr. 485 din 8 aprilie 2009, fără să se observe că cererea de la fila 9, care a fost considerată ca fiind plângerea prealabilă, este datată de recurentul-reclamant la 8 aprilie 2009 şi înregistrată la aceeaşi dată de ministerul intimat sub nr. 5496/SRP din 8 aprilie 2009, ceea ce demonstrează lipsa oricărei legături între cele două documente.
Cum, însă, potrivit art. 257 şi art. 258 C. proc. civ., majoritatea are dreptate, argumentele prezentate mai sus nu trebuie considerate ca urmărind să demonstreze contrariul, ci trebuie apreciate doar ca o încercare de argumentare raţională a opiniei noastre care, în cauza de faţă, este diferită de cea a restului completului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1585/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 1616/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
