ICCJ. Decizia nr. 1641/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1641/2011
Dosar nr. 410/42/2010
Şedinţa publică de la 18 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, reclamanta SC C.T.I.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, anularea Deciziei nr. 13350 din 24 martie 2010 şi a formularului de Informaţii Tarifare Obligatorii cu numărul de referinţă RO/2010/000373 din 28 ianuarie 2010.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta i-a comunicat că urmare adresei sale, înregistrată la Autoritatea Naţională a Vămilor sub nr. 56694 din 19 octombrie 2009, a fost emis şi introdus în baza de date a Comisiei Europene formularul de Informaţii Tarifare Obligatorii referitor la clasificarea produsului tutun expandat, în nomenclatura vamală la sub-poziţia tarifară 2403/10/90, măsură pe care o apreciază nelegală, atâta timp cât cererea sa a vizat un produs " tutun expandat " care nu se poate încadra la sub-poziţia tarifară menţionată de pârâtă, neavând calităţile şi destinaţia strict prevăzută de lege pentru această încadrare.
A precizat că potrivit Notei explicative a nomenclaturii combinate a comunităţilor europene, publicate în temeiul art. 9 alin. (1) din Regulamentul CCE nr. 2658/87 al Consiliului din data de 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi statică şi Tariful Vamal Comun, la capitolul 24, la sub-poziţia tarifară 2403 10 90, este menţionat tutunul pentru fumat, cu sau fără înlocuitori, în orice proporţie.
În acest act normativ sunt descrise şi produsele încadrate la această sub-poziţie tarifară, astfel, tutunul pentru fumat este tutunul tăiat fracţionat, răsucit sau presat în blocuri, care poate fi fumat, fără a fi supus, în prealabil, unei transformări industriale. în acelaşi text de lege, se arată că fac parte din aceeaşi categorie şi deşeurile din tutun, când acestea sunt condiţionate pentru vânzarea cu amănuntul, pot fi fumate şi nu fac parte din categoria ţigărilor, a trabucurilor sau a ţigaretelor. Din această sub-poziţie tarifară mai fac parte şi tutunul tăiat, amestecul finit de tutun, utilizat pentru fabricarea ţigaretelor.
A susţinut reclamanta, că încadrarea tarifară la această sub-poziţie este dată, fie de utilizarea tutunului ca produs finit la fabricarea ţigărilor, fie ca tutun ce poate fi fumat fără a mai fi supus, în prealabil, unei transformări industriale.
Reclamanta a mai arătat că la sub-poziţia tarifară 2403/99/90, altele, se găseşte încadrat, la poziţia 4, şi tutunul expandat şi, aşa cum rezultă şi din adresa nr. 56694/TFN din 28 ianuarie 2010 emisă de pârâtă, tutunul a cărei încadrare a fost solicitată de societate este tutun expandat şi nu tutun pentru fumat.
S-a precizat că, la sub-poziţia tarifară nr. 2403/10/90 se poate încadra numai tutunul care este destinat ca fiind pentru fumat, deci el poate fi fumat fără să mai fie nevoie de o prelucrare industrială, iar tutunul expandat este destinat altor utilizări decât pentru fumat, pentru ca acesta să poată fi fumat este necesar să fie prelucrat industrial.
Societatea importă tutun în vederea producţiei de ţigarete în cadrul antrepozitului fiscal de producţie, care este obiectul unui flux complementar fluxului principal de primă procesare, această situaţie fiind constatată şi de o echipă de control a autorităţii vamale, aşa cum rezultă din Nota de constatare nr. 30 din 20 martie 1009, întocmită la finalul controlului.
S-a mai arătat, că Laboratorul central al Autorităţii Naţionale a Vămilor nu a aplicat reguli şi proceduri de analiză, deşi avea obligaţia legală de a o face, în vederea stabilirii corecte a încadrării tarifare a produselor importate de societate, proceduri care sunt prevăzute şi în reglementările comunitare EEC 3311/86 la art. 1, respectiv EEC nr. 2723/90 publicată în M.O. al Comunităţii Europene L 261 din 24 septembrie 1990.
în concluzie, reclamanta a susţinut că, atâta timp cât tutunul expandat nu poate fi fumat fără prelucrare industrială, nu este destinat consumului direct, către populaţie, el neavând calităţi fumative în acest sens (are viteză de ardere prea mare, nu are aromă definită) este folosit doar în procesul tehnologic, la fabricarea ţigaretelor.
Pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor nu a depus întâmpinarea prevăzută de art. 115 C. proc. civ.
b) Soluţia şi considerentele primei instanţe
Prin sentinţa nr. 157 din 17 iunie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, şi, în consecinţă: a anulat Decizia emisă de Autoritatea Naţională a Vămilor sub nr. 13350 din 24 martie 2010 şi a formularului de Informaţii Tarifare Obligatorii cu numărul de referinţă RO/2010/000373 din 28 ianuarie 2010.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că pârâta nu s-a prezentat la proces, deşi a fost citată în mod legal, de mai multe ori, nu a formulat întâmpinare şi nici nu a trimis la dosar actele care au stat la baza notei de constatare şi cum reclamanta nu a ascuns marfa importată, ci, dimpotrivă, a cerut clarificări asupra naturii acesteia, este evidentă nelegalitatea notei de constatare şi a deciziei emisă de Autoritatea Naţională a Vămilor.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională Vamală Bucureşti.
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs, s-a susţinut că sentinţa primei instanţe este nemotivată în drept, că s-au preluat integral susţinerile reclamantei, deşi la dosarul cauzei existau acte care demonstrau cauzele care au condus la respectiva încadrare tarifară.
b) Analiza motivelor de recurs
Din examinarea sentinţei primei instanţe, Înalta Curte constată că motivul de recurs privind nemotivarea hotărârii este întemeiat.
Hotărârea judecătorească este actul final al judecăţii, actul de dispoziţie al instanţei cu privire la litigiul dintre părţi.
Potrivit prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei.
Motivarea este de esenţa hotărârilor, constituie o garanţie pentru părţi că cererea a fost analizată şi de asemenea oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar.
Motivarea trebuie să fie în deplină concordanţă cu soluţia pronunţată.
În lipsa motivării nu se poate exercita controlul judiciar de către instanţa învestită cu soluţionarea căii de atac.
În cauza prezentă, judecătorul fondului nu a analizat nici unul dintre motivele de nelegalitate a actului invocat prin acţiune.
Împrejurarea că nu s-a formulat întâmpinare, nu poate constitui temei de anulare a deciziei pronunţate de organul vamal în soluţionarea contestaţiei administrative şi a formularului de informaţii.
Judecătorul trebuie să verifice legalitatea actelor administrative supuse cenzurii instanţei de contencios administrativ şi în raport de aceasta să se pronunţe asupra acţiunii în anulare.
Alături de argumentele decurgând din art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte mai are în vedere şi practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, în sensul că potrivit art. 6 din Convenţie, procesul echitabil înseamnă şi explicarea motivelor care au condus la adoptarea deciziei jurisdicţionale.
Prin nemotivarea soluţiei, prima instanţă nu a cercetat fondul cauzei, nu a verificat existenţa motivelor de nelegalitate, invocate de reclamantă, în raport de prevederile legale naţionale şi comunitare, care au aplicabilitate directă.
În aceste condiţii fondul pricinii nu a fost cercetat, motiv pentru care în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, se va casa sentinţa primei instanţe, cu trimitere pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională Vamală Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 157 din 17 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2011
| ← ICCJ. Decizia nr. 1630/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1649/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
