ICCJ. Decizia nr. 1757/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1757/2011
Dosar nr. 3421/109/2009
Şedinţa publică din 24 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 134/F-Cont din 11 iunie 2010 a Curţii de Apel Piteşti a fost respinsă, ca prematur formulată, cererea formulată de reclamantul S.A.P. în contradictoriu cu pârâtele Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (C.C.S.D.) şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (A.N.R.P.).
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut faptul că, la 18 septembrie 2009, S.A.P. a chemat în judecată A.N.R.P. Bucureşti şi C.C.S.D. solicitând obligarea acestora la emiterea titlului despăgubire pentru suma de 2.582.100 RON, stabilirea unui termen pentru emiterea deciziei şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
La 30 noiembrie 2009 S.A.P. şi-a modificat cererea, arătând că renunţă la capătul de cerere din acţiunea introductivă şi că îşi completează acţiunea, solicitând obligarea pârâtei la emiterea titlului de plată şi a titlului de conversie.
Se reţine că după comunicarea deciziei nr. 5788 din 30 iunie 2009, reprezentând titlul de despăgubire pentru suma de 2.557.419,46 RON, reclamantul a completat cererea de opţiune nr. 14225 din 12 noiembrie 2009.
Reclamantul a arătat că pârâtele trebuie să emită titlul de plată pentru suma de 500.000 RON, câte 250.000 RON pentru fiecare an de plată şi a titlului de conversie pentru acţiuni la Fondul Proprietatea pentru suma de 2.157.419,46 RON.
A.N.R.P. şi C.C.S.D. au formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea cererii reclamantului ca prematură, susţinându-se că emiterea titlului de plată şi plata despăgubirilor băneşti se dispune, potrivit legii, în termen de 15 zile de la existenţa disponibilităţilor financiare în contul A.N.R.P., iar în speţă, cererea de opţiune a reclamantului a fost înregistrată sub nr. 14225 din 12 noiembrie 2009, iar până în prezent despăgubirile în numerar se efectuează, potrivit ordinii de înregistrare, pentru cererea nr. 03912 din 22 aprilie 2008.
La 8 iunie 2010, C.C.S.D. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia, susţinând că atribuţia achitării despăgubirilor în numerar către persoane îndreptăţite revine A.N.R.P.
Instanţa de fond a constatat că prin Decizia nr. 5788 din 30 iunie 2009 C.C.S.D. a decis emiterea titlului de despăgubire în favoarea lui S.A.P., în cuantum de 2.557.419,46 RON.
Prin Decizia nr. 1377 din 10 noiembrie 2009 emisă de vicepreşedintele A.N.R.P. s-a decis emiterea titlului de conversie în cuantum de 2.057.419,46 RON în favoarea lui S.A.P.
Instanţa a analizat excepţia prematurităţii invocată în cauză, constatând-o întemeiată şi concluzionând că cererea reclamantului este prematură, întrucât reclamantului i-a fost emis titlul de conversie nr. 1377 din 10 noiembrie 2009, iar pentru titlul de plată pârâta A.N.R.P. are un termen de soluţionare de 2 ani, calculat de la momentul emiterii acestui titlu de conversie.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale formulată de C.C.S.D. s-a constatat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, iar titlul de despăgubiri a fost emis în timpul judecăţii cererii de chemare în judecată sau cel puţin i-a fost comunicat în această perioadă, aşa cum rezultă din declaraţia dată de reclamant, menţionată pe verso deciziei nr. 5788 din 30 iunie 2009 emisă de C.C.S.D.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S.A.P.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în esenţă, arătându-se că deşi instanţa de fond a reţinut aplicabilitatea art. 181 şi 182 din Legea nr. 247/2005 modificată, nu s-au şi aplicat aceste prevederi. În opinia recurentului sunt incidente dispoziţiile art. 181 alin. (1) lit. c) din actul normativ menţionat potrivit cărora, A.N.R.P., după reţinerea originalului titlu de despăgubire, are obligaţia de emite îndată titlul de conversie şi titlul de plată. Cum titlul de despăgubire nr. 5788 din 30 iunie 2009, în original, se află la A.N.R.P. şi cum această autoritate nu a făcut dovada că în aplicarea art. 181 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 247/2005 nu ar deţine fonduri pentru plata efectivă a cel puţin primei tranşe din despăgubirile ce se cuvin recurentului-reclamant şi având în vedere că acesta încearcă să îşi valorifice drepturile prevăzute de lege încă din anul 2000 s-a apreciat că soluţia de respingere a acţiunii ca prematur introdusă este greşită şi că se impune casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanţa să se pronunţe pe fond.
Prin întâmpinare, A.N.R.P. a apreciat că soluţia pronunţată de Curtea de Apel Piteşti este temeinică şi legală, subliniindu-se totodată că, ţinând seama de impactul semnificativ asupra bugetului de stat pe care îl va avea plata despăgubirilor conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Guvernul României a adoptat Ordonanţa de urgenţă nr. 62/2010 care prin art. 3 alin. (1) stabileşte că „pe perioada de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”, din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente”.
Examinând cauza, prin prisma criticilor aduse de recurent, în temeiul art. 3041 C. proc. civ. şi faţă de obiectul acţiunii şi a legislaţiei incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că sunt incidente dispoziţiile art. 312 alin. (3) teza III C. proc. civ., urmând a se admite recursul şi a se casa sentinţa recurată, cu trimiterea spre rejudecare a pricinii, constatându-se că în mod greşit s-a admis excepţia prematurităţii acţiunii în contencios administrativ invocată de intimata-pârâtă A.N.R.P.
Aşa cum se reţine şi în considerentele sentinţei recurate, obiectul acţiunii modificate la 30 noiembrie 2009 de reclamantul S.A.P. a vizat obligarea A.N.R.P. la emiterea titlului de plată în conformitate cu Legea nr. 247/2005, într-un termen scurt, la plata primei tranşe de 250.000 RON din suma stabilită prin Decizia nr. 5788 emisă de C.C.S.D .la data de 30 iunie 2009 şi ţinându-se seama că în urma cererii de opţiune nr. 14225 din 12 noiembrie 2009 vicepreşedintele A.N.R.P. a emis titlul de conversie/Decizia nr. 1377 din 10 decembrie 2009.
În raport de circumstanţele cauzei instanţa de fond a stabilit care este dreptul aplicabil, respectiv art. 141alin. (1) şi (3), art. 181alin. (1)-(4) şi art. 182 din Legea nr. 247/2005 Titlul VII, precum şi art. 181 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin HG nr. 1095/2005, cu modificările ulterioare.
În condiţiile în care cererea de opţiune, depusă în temeiul Cap. V („Proceduri administrative pentru acordarea despăgubirilor”) din Titlul VII („Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”) al Legii nr. 247/2005, a fost înregistrată la A.N.R.P. la data de 12 noiembrie 2009, instanţa era datoare a examina fondul cererii în justiţie, cu atât mai mult cu cât fixează normele legale aplicabile. Prematuritatea acţiunii invocată pe cale de excepţie de către A.N.R.P. nu poate fi primită câtă vreme până la acest moment au fost parcurse mai multe etape ale procedurii prealabile reglementate de Legea nr. 247/2005.
Din perspectiva dispoziţiilor legale, a normelor metodologice date în aplicarea acestei legi speciale şi nu în ultimul rând a art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care obligă la respectarea dreptului la un proces echitabil, cu componenta esenţială a termenului rezonabil, instanţa urmează să aprecieze asupra temeiniciei cererii reclamantului.
Cu ocazia rejudecării instanţa se va opri şi asupra apărărilor intimatei A.N.R.P. care se prevalează de dispoziţiile art. III alin. (1) din OUG nr. 62/2010, potrivit cărora suspendarea emiterii titlurilor de plată, prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pe o perioadă de 2 ani operează de la data intrării în vigoare a OUG nr. 62/2010 respectiv de la 1 iulie 2010 în contextul în care cererea de opţiune este înregistrată la data de 12 noiembrie 2009.
Faţă de cele arătate, văzând şi dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de S.A.P. împotriva sentinţei nr. 134/F-Cont din 11 iunie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1307/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1933/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
