ICCJ. Decizia nr. 181/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 181/2011
Dosar nr. 344/35/2010
Şedinţa publică de la 14 ianuarie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea iniţial înregistrată la Tribunalul Bihor, reclamanta SC C.M.L.V. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bihor şi Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti, suspendarea executării Deciziei nr. 238 din 15 octombrie 2009 privind încetarea contractului de concesionare nr. 1262 din 01 septembrie 1999 aferent CSVA Sârbi.
Prin sentinţa nr. 128/CA din 11 februarie 2010, Tribunalul Bihor a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii precizate, formulate de reclamanta SC C.M.L.V. SRL , în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bihor şi Agenţia Domeniilor Statului, în favoarea Curţii de Apel Oradea.
2. Hotărârea Curţii de apel
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa nr. l42/CA din 7 aprilie 2010, a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC C.M.L.V. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bihor şi Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti şi a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 238 din 15 octombrie 2009 emisa de pârâtul A.N.S.V. prin Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bihor, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut, în esenţă, că în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.S.V.S.A, aceasta este neîntemeiată, întrucât obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă suspendarea executării unui act administrativ emis de către o autoritate publică locală, D.S.V. Bihor, în reprezentarea autorităţii publice centrale, respectiv A.N.S.V.S.A.
Referitor la cererea de suspendare formulată de reclamanta SC C.M.L.V. SRL, instanţa de fond a constatat că este întemeiată, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Instanţa având în vedere faptul că, aparent, actul administrativ atacat nu este motivat, a apreciat îndeplinită condiţia cazului bine justificat, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, prima instanţă a constatat că, prin punerea în executare a actului administrativ în litigiu, i s-a creat un prejudiciu irecuperabil reprezentantului legal al reclamantei, acesta având un credit ipotecar contractat de la BRD pentru achiziţionarea locuinţei, situaţie în care, în caz de neachitare a ratelor scadente, banca urmează să recurgă la măsura executării silite.
De asemenea, referitor la condiţia privind paguba iminentă, instanţa de fond a avut în vedere şi faptul că din luna octombrie 2009 doctorul B.G. - reprezentantul legal al reclamantei , nu a mai realizat nici un venit ca urmare a emiterii actului administrativ în litigiu.
3. Recursurile declarate de Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bihor şi Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor
Împotriva sentinţei Curţii de apel au declarat recurs pârâtele Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bihor şi Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, formulând critici pe care le-au încadrat în motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurentele au susţinut că prima instanţă a analizat superficial apărările lor, omiţând a observa că actul administrativ atacat este motivat prin Referatul nr. 8159 din 6 iulie 2009, la care face trimitere în cuprinsul său, înscris aflat la dosarul cauzei. Aparenţa de nelegalitate reţinută nu subzistă, consideră recurentele, în raport cu nenumăratele deficienţe constatate în activitatea medicului veterinar B.G., pentru care a mai fost sancţionat dar nu a înţeles să remedieze situaţia.
Nici în privinţa modului în care s-a analizat îndeplinirea condiţiei „pagubei iminente”, recurentele nu sunt de acord cu prima instanţă, arătând că existenţa unui contract de împrumut în valoare de 55.000 Euro pe numele persoanei fizice B.G. nu are nicio legătură cu derularea contractului de concesionare încheiat cu S.C. C.M.L.V. S.R.L.
Un motiv distinct în recursul declarat de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor vizează modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii sale procesual pasive, recurenta insistând asupra faptului că emitenta actului administrativ vizat de cererea de suspendare este cealaltă recurentă Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bihor, care, potrivit art. 5 lit. c) din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activităţii veterinare, cu modificările şi completările ulterioare, are personalitate juridică.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând sentinţa atacată prin prisma celor două recursuri, precum şi sub toate aspectele, Înalta Curte constată că se impune modificarea soluţiei pronunţate de către prima instanţă pentru considerentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimata-reclamantă S.C. C.M.L.V. S.R.L., prin administratorul său B.G., a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării Deciziei nr. 238 din 15 octombrie 2009 emisă de recurenta-pârâtă Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bihor prin care s-a dispus, începând cu data de 16 octombrie 2009, încetarea contractului de concesionare nr. 1262 din 1 septembrie 1999, aferent CSVA Sârbi, prin reziliere, în temeiul art. 9 lit. c) din contract, din cauza nerespectării obligaţiilor contractuale.
Cererea a fost fundamentată în drept pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care dispune că:
„În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.
Analizând cele două condiţii impuse cumulativ de textul normativ: „cazul bine justificat” şi „paguba iminentă” prima instanţă a ajuns la concluzia că, în speţă, ele sunt îndeplinite, argumentele fiind prezentate la pct. I.2 din decizie.
Instanţa de recurs, verificând ea însăşi probele invocate de părţi în susţinerea, respectiv combaterea îndeplinirii cerinţelor legale pentru acordarea suspendării, a ajuns la concluzia că, cel puţin în privinţa celei dintâi, nu s-a demonstrat, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, existenţa unor împrejurări „ legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”.
Astfel, considerentul Curţii de apel referitor la nemotivarea actului administrativ vizat de cererea de suspendare, este lipsit de suport.
În partea expozitivă a Deciziei nr. 238 15 octombrie 2009 emisă de Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bihor s-a justificat soluţia administrativă făcându-se trimitere („având în vedere”) la „Referatul nr. 8159 din 6 iulie 2009 întocmit de către d-nul dr. I.A. – Şef Serviciu Sănătate Animală – în care se arată necesitatea rezilierii Contractului de Concesionare nr. 1262 din 1 septembrie 1999 aferent CSVA Sârbi”.
Acest document, care s-a depus la dosarul Curţii de apel (filele 11-12 dosar) face corp comun cu actul administrativ individual vizat de cererea de suspendare. În cuprinsul său sunt detaliate neregulile identificate în activitatea intimatei-reclamante în perioada anilor 2006-2009 şi sancţiunile aplicate, concluzionându-se în sensul că se impune rezilierea contractului de concesionare.
În acest context, nu se poate susţine că autoritatea emitentă nu şi-a respectat obligaţia legală de a motiva actul administrativ ori că acesta ar fi arbitrar iar persoanei vizate i s-ar încălca dreptul constituţional la o informare corectă.
Faptul că aspectele reţinute sunt contestate de destinatarul actului administrativ reprezintă o chestiune ce excede cadrului procesual de faţă, ele putând fi clarificate numai în procesul pe fondul cauzei, având ca obiect anularea deciziei administrative.
Ca urmare, nefiind îndeplinită condiţia cazului bine justificat, Înalta Curte consideră că nu mai este utilă examinarea împrejurărilor invocate în susţinerea pagubei iminente, cele două condiţii fiind cerute de lege cumulativ.
În fine, recurenta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor are calitate procesuală pasivă în litigiul de faţă, întrucât, deşi nu este emitenta actului administrativ a fost implicată în procedura administrativă, potrivit art. 2 din Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 101 din 12 octombrie 2005 prin care se aprobă regulile procedurale referitoare la încetarea contractelor de concesionare, exprimându-şi acordul în vederea rezilierii contractului prin adresa nr. 8416 din 25 august 2009, indicată, de asemenea, în partea expozitivă a Deciziei nr. 238 din 15 octombrie 2009.
De altfel, tocmai în virtutea acestei calităţi, recurenta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a solicitat declinarea soluţionării cauzei de la Tribunalul Bihor la Curtea de Apel Oradea.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) –(3) C. proc. civ. se vor admite recursurile şi se va modifica sentinţa atacată, în sensul că se va respinge cererea de suspendare formulată de reclamata S.C. C.M.L.V. S.R.L., ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bihor şi de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva Sentinţei nr. 142/CA din 7 aprilie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamata S.C. C.M.L.V. S.R.L., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 18/2011. Contencios. Sancţiune pentru... | ICCJ. Decizia nr. 183/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
