ICCJ. Decizia nr. 1970/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1970/2011
Dosar nr.1028/35/2010
Şedinţa publică din 1 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC „U." SRL, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare încheiat la 4 octombrie 2010 până la pronunţarea instanţei de fond în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În motivarea cererii se arată că sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv, existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube dar şi condiţia că reclamantul a declanşat procedura prealabilă administrativă.
Cazul bine justificat este îndeplinit pentru că procesul-verbal a fost emis exclusiv în baza unor presupuneri de nelegalitate care nu puteau fi săvârşite de societatea reclamantă şi eventual de unul dintre ofertanţi şi fără a fi cercetată natura implicării societăţii în presupusa neregulă.
Şi condiţia pagubei iminente este îndeplinită, deoarece suma de plată - 3.457.093,11 RON are ca dată scadentă 5 noiembrie 2010, dar societatea reclamantă mai are de plată suma de 17.375.380 RON ce vizează datorii curente către bugetul de stat, liniile de credit şi obligaţiile salariale, fără a fi inclusă plata către furnizori.
Dacă s-ar executa plata sumei stabilite prin actul de control s-ar perturba activitatea societăţii deşi valoarea proiectului în totalitate sa a fost eligibilă.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 313/CA/2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea de suspendare formulată de reclamantă şi s-a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare încheiat la 4 octombrie 2010 de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a considerat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Cazul bine justificat este îndeplinit pentru că sunt dovedite stări de fapt şi de drept de natură a crea o îndoială serioasă asupra actului administrativ în litigiu.
În ceea ce priveşte paguba iminentă s-a constatat că prin plata sumei de 3.457.093,11 RON activitatea societăţii ar fi perturbată, prin imposibilitatea acesteia de a-şi achita la timp debitele scadente către persoanele juridice cu care are relaţii comerciale sau către bănci, ceea ce ar implica executarea silită a petentei.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, considerând-o nelegală şi netemeinică.
În motivele de recurs se arată că instanţa de fond a făcut trimitere la dificultăţile create societăţii prin executarea actului administrativ fără a raporta această sumă la cifra de afaceri a societăţii sau la fondul de salarii alocat angajaţilor acesteia şi fără să pună în vedere reclamantului să facă dovada cu acte, în acest sens sentinţa fiind nemotivată.
Se precizează, în cadrul motivelor de recurs, apărări ce vizează fondul cauzei, respectiv derularea procesului de selectare a ofertelor, controlul făcut de O.L.A.F., dispoziţiile legale incidente în cauză ce au dus la întocmirea procesului-verbal a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză.
Invocarea ca motiv de suspendare a faptului că executarea silită ar determina intrarea în procedura insolvenţei este considerată o simplă supoziţie şi o stratagemă de evitare a achitării unui debit ce grevează bugetul de stat consolidat.
Referitor la nelegalitatea actului administrativ s-a arătat că a fost întocmit cu respectarea OG nr. 79/2003, iar suspendarea este numai o excepţie de la executarea actelor administrative ce se bucură de prezumţia de legalitate.
S-a apreciat că nu sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi se impune respingerea cererii de suspendare.
Ulterior, la termenul din 18 februarie 2011, s-a invocat de către recurentă, incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, având în vedere că nu s-a formulat acţiune în anulare în termen de 60 de zile de la obţinerea suspendării executării actului administrativ.
SC „U." SRL a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi a depus la dosar un certificat de grefă din care rezultă că s-a formulat acţiune în anulare ce se află pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
S-a depus la dosar Decizia de soluţionare a contestaţiei administrative din 15 noiembrie 2010.
La termenul din 18 martie 2011, intimata SC „U." SRL a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 14 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 pentru că ar încălca prevederile art. 21, art. 24 alin. (1), art. 61 alin. (1) şi art. 129 din Constituţie.
Prin Încheierea din 1 aprilie 2011 s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată.
În raport de modificarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, s-a procedat la soluţionarea recursului ce face obiectul Dosarului nr. 1028/2010.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul dar pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa atacată, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, la 24 noiembrie 2010 s-a dispus, în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării procesului-verbal de constatare încheiat la 4 octombrie 2010 de A.P.D.R.P. până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru că pe timpul soluţionării recursului a fost invocată încetarea de drept a măsurii suspendării, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 14 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 554/2004, se va analiza cu prioritate această excepţie.
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond".
În cauză, s-a solicitat suspendarea unui proces-verbal de constatare, procedura administrativă este obligatorie şi nu se poate formula acţiune în instanţă decât după soluţionarea acestei proceduri.
În speţă, procedura administrativă a fost soluţionată chiar anterior pronunţării instanţei de fond, respectiv prin Decizia din 15 noiembrie 2011, comunicată reclamantei la 19 noiembrie 2011.
Art. 14 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 prevede că suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate în cazul în care partea vătămată nu introduce acţiune în anularea actului în termen de 60 de zile.
Faţă de formularea textului rezultă că legea a instituit, prin modificările aduse de Legea nr. 262/2007, un termen de 60 de zile în care partea vătămată, care a obţinut hotărâre judecătorească de suspendare, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/204 să fie obligată să formuleze acţiune în anularea actului suspendat, pentru că altfel intervenea încetarea de drept a măsurii suspendării dispuse de instanţă.
În cauză, partea vătămată a formulat acţiune în anulare a procesului-verbal de constatare şi a deciziei emise în urma contestaţiei împotriva aceluiaşi proces-verbal la data de 1 martie 2011, cu depăşirea termenului de 60 de zile prevăzut de lege, termen care curge de la data pronunţării soluţiei de admitere a cererii de suspendare.
Cum nu a fost formulată acţiune în anulare în termen de 60 de zile de la data pronunţării suspendării - 24 noiembrie 2011, în baza art. 14 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, se va constata încetată de drept măsura suspendării procesului-verbal de constatare din 4 octombrie 2010 emis de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.
Pentru că recursul a fost soluţionat pe excepţia încetării de drept a măsurii suspendării, nu mai pot fi analizate motivele de recurs ce vizau admiterea cererii de suspendare pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit împotriva Sentinţei nr. 313 din 24 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată.
Constată încetată de drept măsura suspendării procesului-verbal de constatare din 4 octombrie 2010 emis de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 1968/2011. Contencios. Alte cereri. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1974/2011. Contencios → |
|---|
