ICCJ. Decizia nr. 1974/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1974/2011
Dosar nr.47332/3/2009
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 1 aprilie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 47332/3/2009, aşa cum a fost precizată la termenul din data de 26 martie 2010, reclamanta M.S.A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informaţii, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- obligarea pârâtei să depună la dosarul cauzei toată documentaţia care a stat la baza Ordinului de trecere în rezerva DP, nr. 095 din 03 februarie 1999;
- repararea prejudiciului material pe care i l-a produs pârâta prin această măsura abuzivă, în sumă de 100.000 RON;
- repararea prejudiciului moral ocazionat de acuzaţiile ce i s-au adus ca motiv al trecerii în rezervă şi a refuzului constant de a fi reangajată în serviciu în mod corespunzător pregătirii sale profesionale, în sumă de 100.000 RON;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În drept, reclamanta a invocat prevederile Legii nr. 554/2004 şi ale Legii nr. 187/1999.
În apărare, conform prevederilor art. 115 şi urm. C. proc. civ., pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat, excepţia necompetenţei materiale.
În motivarea excepţiei, pârâta a învederat că este o autoritatea administrativă centrală, astfel că soluţionarea, în primă instanţă a cauzei este de competenţa Curţii de Apel, conform prevederilor art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin Sentinţa nr. 1324 din 23 aprilie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta M.S.A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informaţii, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
S-a reţinut la pronunţarea sentinţei că potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 14/1992, Serviciul Român de Informaţii este organul de stat specializat în domeniul informaţiilor privitoare la siguranţa naţională a României, parte componentă a sistemului naţional de apărare, activitatea sa fiind organizată şi coordonată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.
În raport de prevederile art. 1 din Legea nr. 14/1992, pârâta este o autoritate de rang central în sistemul autorităţilor publice, iar litigiile privind actele administrative tipice sau asimilate emise de aceasta sunt de competenţa curţii de apel.
Tribunalul a apreciat că în baza art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a acţiunii aparţine Curţii de Apel.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 4962 din 8 decembrie 2010, a admis excepţia necompetenţei materiale; a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta M.S.A. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informaţii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal; a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de apel a reţinut că reclamanta a invocat drept temei juridic al cererii sale şi dispoziţiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public, temei juridic nemodificat prin precizarea acţiunii din data de 26 martie 2010, în cuprinsul căreia reclamanta arată expressis verbis că obiectul cererii sale este obligaţia de a face, în sensul de a i se permite accesul la informaţiile privind trecerea sa în rezervă.
Cum, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 „în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice", în temeiul art. 158, 159 C. proc. civ., Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, iar în temeiul art. 22 C. proc. civ. a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Examinând conflictul ivit între Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte constată că soluţionarea acţiunii formulată de reclamanta M.S.A., aparţine Curţii de Apel Bucureşti.
Potrivit art. 2 lit. d) C. proc. civ., Tribunalele sunt instanţele cu plenitudine de competenţă în materia contenciosului administrativ, acestea judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materia contenciosului administrativ, în afară de cele date în competenţa curţilor de apel.
Din analiza prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, rezultă că legiuitorul a stabilit două criterii pentru determinarea competenţei instanţelor de contencios administrativ.
Astfel, în materia taxelor, contribuţiilor şi datoriilor vamale se are în vedere, la stabilirea competenţei, criteriul valoric.
În ceea ce priveşte actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice competenţa materială se determină în raport de locul ocupat de autoritatea publică chemată în judecată.
Serviciul Român de Informaţii este o autoritate publică centrală, astfel că soluţionarea acţiunii având ca obiect obligarea acestuia de a depune documentaţia care a stat la baza Ordinului nr. 095 din 3 decembrie 1999 aparţine Curţii de apel.
Chiar dacă reclamanta a precizat în cuprinsul acţiunii ca temei de drept Legea nr. 544/2001, privind liberul acces la informaţii de interes public, din analiza acţiunii rezultă că actele o privesc pe reclamantă şi nu se solicită informaţii de interes public.
Având în vedere obiectul cauzei, nu sunt aplicabile în speţă normele de competenţă materială specială cuprinse în Legea nr. 544/2001, deoarece nu s-a solicitat comunicarea unor informaţii de interes public, aşa cum sunt definite în Legea nr. 544/2001.
În consecinţă, cererea va fi soluţionată de Curtea de apel, ţinând seama de calitatea de autoritate centrală a pârâtului.
Astfel fiind, în baza art. 20 şi urm. C. proc. civ., se va stabili competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta M.S.A. împotriva pârâtului Serviciul Român de Informaţii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta M.S.A. şi pe pârâtul Serviciul Român de Informaţii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 1970/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1975/2011. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
