ICCJ. Decizia nr. 2009/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2009/2011
Dosar nr. 661/54/2010
Şedinţa publică de la 5 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.Ş.C., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Persoane cu handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, a solicitat anularea deciziei de încadrare în grad de handicap accentuat din 26 noiembrie 2009, obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii în care să se menţioneze gradul de handicap grav, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap de pe lângă Consiliul Judeţean Gorj a emis certificatul din 01 septembrie 2009 în care s-a menţionat că nu se încadrează în gradul de handicap grav întrucât nu întruneşte criteriile medicale stabilite prin Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ordinul nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătăţii Publice.
Reclamantul a susţinut că actele medicale depuse precum şi starea sa fizică demonstrează că se încadrează în gradul de handicap „grav" şi nu „accentuat" cum a stabilit comisia, având în vedere diagnosticul pe care îl are, „fractură coloană T12 operată, parapareză (paraplegie).
Pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, prin întâmpinarea formulată a invocat, în primul rând, excepţia inadmisibilităţii (prematurităţii) cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei a arătat că potrivit criteriilor din Ordinul Comun al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerului Sănătăţii Publice nr. 762/1992/2007, avizate de către Comisia de neurologie a Ministerului Sănătăţii, la secţiunea parapareză reziduală post-traumatică, reiese că reclamantul prezintă o deficienţă funcţională accentuată pentru care se justifică încadrarea în grad accentuat de handicap. În plus, din documentele medicale depuse la dosar, atestă că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute în criteriile medicopsihosociale, astfel că se impune respingerea acţiunii ca neîntemeiată, pentru a fi încadrat în gradul solicitat.
Pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Gorj, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.Ş.C. şi a anulat decizia de încadrarea în grad de handicap din 26 noiembrie 2009, emisă de pârâta Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, dispunând obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii în care să se menţioneze gradul de handicap "grav".
Totodată, a obligat pârâta Autoritatea Naţională pentru Persoane cu Handicap pentru Adulţi - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi la plata sumei de 223,5 RON, cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, a reţinut, în esenţă, în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii că aceasta nu este întemeiată, astfel că a respins-o ca atare. Judecătorul fondului a constatat că, potrivit art. 13 alin. (4) şi (5) din O.G. nr. 14/2003, cu modificările şi completările ulterioare, certificatele emise de comisiile judeţene de evaluare a persoanelor cu handicap pot fi contestate, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, la Comisia Superioară.
În consecinţă, prin contestarea certificatului de încadrare în grad de handicap din 01 septembrie 2009, emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Judeţean Gorj, la Comisia superioară, s-a reţinut că reclamantul a parcurs procedura prealabilă aşa cum este aceasta reglementată expres de dispoziţiile legale incidente în materie, astfel că nu se poate susţine că reclamantul ar fi trebuit să urmeze o nouă procedură prealabilă şi împotriva deciziei Comisiei Superioare, care reprezintă tocmai răspunsul la contestaţia administrativă formulată de reclamant în cadrul prezentei proceduri.
De asemenea, reclamantul a respectat şi termenul prevăzut de dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 în promovarea prezentei acţiuni astfel că aceasta nu poate fi respinsă ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că potrivit criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap, aprobate prin Ordinul comun nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătăţii Publice capitolul 7 pct. 1II 2 lit. (c), constituie afecţiune susceptibilă de a fi încadrată în grad de handicap parapareza indiferent de etiologie (traumatică, vasculară, infecţioasă, tumorală, degenerativă etc), indiferent de vârstă şi statut.
A mai reţinut instanţa, din actele medicale depuse la dosarul cauzei şi potrivit expertizei medico-legală efectuate, că reclamantul prezintă în concret simptomatologia descrisă de textul de lege în caracterizarea deficitului grav de locomoţie, respectiv nu se poate deplasa nici cu sprijin nici fără sprijin, fiind dependent de un mijloc de transport adecvat, nu îşi poate îndeplini activităţile vieţii cotidiene, nu-şi poate asigura existenţa prin activitatea pentru care a fost pregătit, astfel că necesită asistent personal.
2. Motivele de recurs înfăţişate de recurentul-pârât
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în substituirea drepturilor şi obligaţiilor Autorităţii Naţionale pentru Persoane cu Handicap.
Invocând în drept motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a solicitat modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Recurentul a susţinut că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu greşita aplicare a legii în condiţiile în care Ordinul nr. 762/2007 nu acordă protecţie specială persoanelor care suferă de multiple fracturi. În opinia recurentului, se impunea ca instanţa de fond să reţină că pareza care este o paralizie parţială a muşchilor scheletici este consecinţa traumatismului suferit de reclamant, şi a justificat încadrarea intimatului în gradul accentuat de handicap, potrivit criteriilor cuprinse în ordinul menţionat.
3. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Recursul nu este fondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului precum şi sentinţa atacată în raport de criticile formulate şi faţă de dispoziţiile legale aplicabile, incluzând art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu sunt fondate motivele de recurs înfăţişate de recurentul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, astfel că nu se impune modificarea hotărârii primei instanţe, faţă de considerentele în continuare arătate.
Instanţa de fond a analizat amănunţit şi corect întreaga documentaţie medicală depusă la dosar reţinând că potrivit acestora reclamantul, urmare a unui accident rutier survenit în anul 2009, suferă de o parapareză reziduală post-traumatică.
Totodată judecătorul fondului, în opinia Înaltei Curţi, a realizat o judicioasă interpretare şi aplicare a prevederilor Ordinului comun nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi nr. 1992 al Ministerului Sănătăţii Publice, contrar celor susţinute de recurent, reţinând că în notele de subsol ale dispoziţiilor aplicabile în cazul concret al reclamantului - deficit grav de locomoţie - se face o directă referire la persoanele care suferind de paralizie necesită asistent personal, nevoile acestora fiind mult sporite, dată fiind imposibilitatea de a se autoservi şi de a-şi îndeplini activităţile cotidiene.
În fine, Înalta Curte apreciază că sunt nefondate criticile recurentei dată fiind şi concluzia expertizei medicale realizate în cauză. Astfel, în urma examinării nemijlocite a reclamantului-intimat concluzia medicilor examinatori a fost aceea că, deşi a urmat tratament recuperator, reclamantul nu şi-a îmbunătăţit starea de sănătate astfel că datorită deficienţei locomotorii cu deplasare în cărucior şi incontinenţei sfincteriene acesta necesită îngrijire specială din partea aparţinătorilor.
Aşa fiind, soluţia instanţei de fond în sensul anulării deciziei de încadrare în grad de handicap „accentuat” (din 26 noiembrie 2009) şi a obligării autorităţii competente la emiterea în favoarea reclamantului a unei noi decizii în care să se menţioneze gradul de handicap „grav”, apare ca fiind întemeiată şi judicios argumentată.
În consecinţă, nefiind incidente în cauză motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de prima instanţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat, urmând a face în cauză şi aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată potrivit dovezilor ataşate la dosar (contravaloarea cheltuielilor de transport pentru reprezentantul legal al reclamantului intimat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva sentinţei nr. 289 din 1 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 RON cheltuieli de judecată către reclamant.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2006/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2013/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
