ICCJ. Decizia nr. 2029/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2029/2011
Dosar nr. 7718/2/2008
Şedinţa publică de la 6 aprilie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 2 decembrie 2008 şi completată la 3 noiembrie 2010 N.C. a chemat în judecată Serviciul de Telecomunicaţii Speciale - UM Bucureşti şi Academia Tehnică Militară din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, solicitând anularea deciziei de imputare din 21 iulie 2008, a hotărârii comisiei de soluţionare a contestaţiei din 12 septembrie 2008, precum şi a deciziei din 23 octombrie 2008 emisă de comisia de jurisdicţie a imputaţiilor.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că, după absolvirea Academiei Tehnice Militare, şi-a desfăşurat activitatea la UM Bucureşti din cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, în perioada 13 august 2004 - 15 mai 2008.
Urmare a trecerii în rezervă prin demisie la data de 15 mai 2008, a fost emisă decizia de imputare din 21 iulie 2008 prin care s-a stabilit un prejudiciu de 26.894,06 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de şcolarizare, valoare menţinută şi după soluţionarea contestaţiilor.
Reclamantul a mai arătat că suma imputată este nereală, parte din cheltuielile menţionate în documentele transmise de Academia Tehnică Militară nefiind efectuate, iar altă parte, aferente stagiului militar obligatoriu, fiind gratuite.
Prin sentinţa civilă nr. 1682 din 13 aprilie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea şi a anulat parţial actele administrative atacate, în sensul că a redus suma imputată reclamantului la 22.213,04 RON, dispunând obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 3.000 RON.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa, având în vedere conţinutul actelor contestate şi concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, a diminuat suma imputată cu 4681,02 RON, reprezentând cheltuieli cu cazarea şi contravaloarea echipamentului, aferente anului V de studii 2003-2004, precum şi cheltuieli de transport pe perioada studiilor.
Instanţa a constatat că reclamantul datorează cheltuielile aferente stagiului militar obligatoriu întrucât nu a avut calitatea de militar în termen, ci a urmat cursurile unei instituţii militare de învăţământ, obţinând gradul de ofiţer.
De asemenea, instanţa a reţinut că reclamantul datorează cheltuielile de 22.213,06 RON, întrucât nu şi-a respectat angajamentul de a îndeplini serviciul de ofiţer activ timp de 10 ani, după absolvire.
Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamantul N.C. şi pârâţii Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Academia Tehnică Militară, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a arătat că instanţa de fond a aplicat greşit legea, respectiv art. 34-35 din Legea nr. 46/1996 şi art. 19 din Legea nr. 45/1994, potrivit cărora se suportă de la bugetul de stat cheltuielile efectuate pe timpul executării serviciului militar pentru militari în termen, militari cu termen redus, elevi şi studenţi ai instituţiilor militare de învăţământ. Reclamantul a susţinut că, în conformitate cu aceste prevederi nu îi pot fi imputate cheltuielile de întreţinere aferente unui an de studii din cei 5 ani urmaţi la Academia Tehnică Militară echivalent stagiului militar obligatoriu.
De asemenea, reclamantul a criticat sentinţa şi sub aspectul cuantumului celorlalte cheltuieli efectuate cu şcolarizarea sa, neputându-i fi imputate decât cele efectiv plătite, în valoarea de la data şcolarizării, iar nu cheltuielile efectuate cu întreţinerea unui student la data trecerii în rezervă.
În recursul formulat de cei doi pârâţi s-a învederat că diminuarea cheltuielilor de şcolarizare este greşită, neavând suport probator.
Astfel, cu privire la cheltuielile de cazare pentru anul V de studii, de 2.020,33 RON, s-a precizat că suma este datorată, întrucât nu s-a făcut dovada că reclamantul nu ar fi locuit în incinta Academiei Tehnice Militare, neexistând documente care să ateste vreo solicitare sau vreun raport de descazarmare a reclamantului.
Cea de-a doua critică din recursul pârâţilor priveşte susţinerea din sentinţă a împrejurării că reclamantul nu ar fi beneficiat pe perioada şcolarizării de documente militare de transport. Or, au arătat pârâţii, din corespondenţa transmisă de Academia Tehnică Militară rezultă că reclamantul a beneficiat de foi de drum, contravaloarea acestora fiind de 1.616,80 RON, sumă corect imputată.
Pârâţii au mai învederat că în mod greşit s-a redus suma imputată cu 1.043,89 RON aferenţi contravalorii echipamentului în anul V de studii, reprezentând, potrivit adresei transmise de Academia Tehnică Militară la 14 septembrie 2009, cheltuieli pentru utilizarea bazei materiale a unităţii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că sunt fondate recursurile formulate de pârâţi, în timp ce recursul declarat de reclamant este neîntemeiat.
În consecinţă, Curtea, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare, va respinge recursul reclamantului şi admiţând recursurile pârâţilor, va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
Astfel, referitor la cheltuielile aferente stagiului militar obligatoriu, Curtea constată că instanţa a reţinut în mod corect că reclamantul datorează contravaloarea acestora, situaţia reclamantului, care a absolvit cursurile unei instituţii de învăţământ militar şi nu a respectat obligaţia de a activa ca ofiţer o anumită perioadă de timp, neregăsindu-se nici în prevederile art. 19 Legea nr. 45/1994 a apărării naţionale a României, nici în dispoziţiile art. 34 şi 35 Legea nr. 46/1996 privind pregătirea populaţiei pentru apărare.
Potrivit dispoziţiilor art. 19 Legea nr. 45/1994 cheltuielile necesare organizării, înzestrării, modificării, întreţinerii şi instruirii efectivelor active şi în rezervă se suportă din bugetul de stat.
În conformitate cu prevederile art. 34 şi respectiv art. 35 Legea nr. 46/1996, tinerii admişi în instituţiile militare de învăţământ sunt consideraţi încorporaţi, iar studenţii care au terminat cel puţin anul I de studii sunt trecuţi în rezervă.
Reclamantului, care a dobândit gradul de ofiţer în urma absolvirii Academiei Tehnice Militare şi nu a activat perioada pentru care s-a angajat, îi sunt aplicabile prevederile art. 411 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare potrivit cărora este obligat să restituie cheltuielile de întreţinere pe timpul şcolarizării, proporţional cu perioada de contract rămasă neexecutată.
Apare ca nefondată şi critica din recursul reclamantului privind actualizarea cheltuielilor efectuate cu şcolarizarea sa. Dispoziţiile legale speciale, respectiv Ordinul general nr. 45/1991 al ministrului apărării naţionale pentru aprobarea normelor tehnice privind stabilirea şi recuperarea cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării prevede costul actualizat al acestor cheltuieli, stabilit la data trecerii în rezervă şi nu nivelul sumelor efectiv plătite pe timpul şcolarizării.
În consecinţă, ambele motive invocate de reclamant fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat de acesta ca nefondat.
Pe de altă parte, criticile aduse sentinţei de cei doi pârâţi sunt întemeiate, instanţa de fond procedând la diminuarea sumei imputate reclamantului, prin aprecierea eronată a probelor.
Astfel, referitor la suma de 2.020,33 RON, cazarea studenţilor militari, ca obligaţie legală asumată de instituţia de învăţământ, se prezumă, situaţiile de descazarmare trebuind demonstrate.
Or, în cauză, nu există înscrisuri care să ateste că reclamantul a solicitat a nu mai fi cazat în incinta Academiei Tehnice Militare în anul V de studii şi nici că s-ar fi emis vreun ordin de zi pe unitate care să aprobe o astfel de cerere.
Referitor la suma de 1.043,89 RON aferentă contravalorii cazarmamentului în anul V de studii, calculul acesteia s-a efectuat pe baza normelor pentru echiparea studenţilor din instituţiile militare de învăţământ şi reprezintă cheltuielile pentru utilizarea bazei militare a unităţii şi nu drepturi pe care ar fi trebuit să le primească în mod efectiv reclamantul, astfel încât s-a dispus eronat scăderea acestei sume.
Cât priveşte suma de 1.616,80 RON aferentă cheltuielilor de transport pe perioada studiilor, din actele transmise de cei doi pârâţi a rezultat că reclamantul a beneficiat de documente militare de transport pentru fiecare vacanţă şi permisie, suma fiind imputată justificat.
În raport de considerentele expuse mai sus, Curtea va admite recursurile formulate de pârâţi, va modifica sentinţa atacată şi va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de N.C., împotriva sentinţei nr. 1682 din 13 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursurile declarate de Serviciul de Telecomunicaţii Speciale - UM Bucureşti şi Ministerul Apărării Naţionale - Academia Tehnică Militară împotriva aceleiaşi hotărâri.
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul N.C., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2026/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2032/2011. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
