ICCJ. Decizia nr. 2035/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2035/2011
Dosar nr. 9058/2/2009
Şedinţa publică de la 6 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 28 septembrie 2009, reclamantul C.V.R. a chemat în judecată Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Direcţia pentru acordarea despăgubirilor în numerar, solicitând obligarea pârâtelor de a-i stabili şi remite măsurile reparatorii constând în despăgubiri băneşti.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că este moştenitorul mamei sale C.A., decedată, în favoarea căreia, prin dispoziţiile din 14 aprilie 2006, Primăria municipiului Piatra Neamţ a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele notificate, situate în Piatra Neamţ.
Reclamantul a mai arătat că dosarul a fost înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în anul 2008, pârâta comunicându-i la 15 septembrie 2008 aprobarea cererii şi faptul că urma a se proceda la evaluarea imobilelor, fără însă a emite titlurile de despăgubire potrivit Legii nr. 247/2005.
Prin întâmpinarea din 19 februarie 2010, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a învederat, referitor la dosarul corespunzător dispoziţiei din 2006 că, pentru a se putea transmite dosarul evaluatorului desemnat este necesară completarea documentaţiei pentru imobilul în litigiu, în care sens s-a formulat o solicitare Primăriei municipiului Piatra Neamţ.
Referitor la cel de-al doilea dosar de despăgubire, pârâta a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiei din 2006.
Prin întâmpinările depuse, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a ridicat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, cea a lipsei capacităţii procesuale a Direcţiei pentru acordarea despăgubirilor în numerar care este doar o structură în cadrul autorităţii, precum şi excepţia prematurităţii petitului privind remiterea despăgubirilor în numerar.
Sesizată cu judecarea cauzei Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 2760 din 8 iunie 2010 prin care a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale a Direcţiei pentru acordarea despăgubirilor în numerar, respingând acţiunea faţă de aceasta şi totodată, a respins atât excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, cât şi excepţia de nelegalitate a dispoziţiei din 2006, ca inadmisibilă.
Instanţa a admis în parte acţiunea şi a dispus obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la transmiterea dosarului în vederea întocmirii raportului de evaluare, respingând ca prematur formulate capetele de cerere privind obligarea pârâtelor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire şi la plata sumelor.
Pentru a pronunţa această hotărâre,instanţa a reţinut ca fiind inadmisibilă excepţia de nelegalitate a dispoziţiei din 2006 emisă de Primăria municipiului Piatra Neamţ, act ce este supus regulilor procedurale prevăzute de Legea nr. 10/2001 şi nu poate fi atacat în condiţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, instanţa a constatat ca fiind nejustificat refuzul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a proceda la evaluarea imobilelor şi la stabilirea despăgubirilor, această autoritate neavând posibilitatea legală de a relua aprecierea asupra dreptului persoanei îndreptăţite la măsuri reparatorii, ea având doar atributul de a verifica legalitatea respingerii cererii de restituire în natură.
De altfel, a mai reţinut instanţa de fond, pârâta nu a făcut dovada susţinerii în sensul că nu ar putea fi realizată evaluarea imobilelor pe baza actelor depuse în vederea soluţionării notificărilor.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, s-a invocat faptul că în urma analizării măsurii dispuse de Primăria municipiului Piatra neamţ prin dispoziţia din 2006, s-a constatat necesitatea completării documentaţiei pentru imobilul notificat, respectiv înscrisuri privind suprafeţele fiecărui corp de clădire şi anexă în parte.
Pârâta a mai arătat că nefinalizarea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu-i este imputabilă, dosarul transmis de primărie corespunzător dispoziţiei din 2006 fiind incomplet cu privire la identificarea imobilului, urmând a se proceda la evaluarea şi la emiterea titlului de despăgubire după clarificarea situaţiei.
Referitor la dosarul corespunzător dispoziţiei din 2006 emisă de Primăria municipiului Piatra neamţ, pârâta a criticat soluţia instanţei de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de nelegalitate, în condiţiile în care se constată lipsa de la dosar a documentelor care să ateste dreptul de proprietate al autoarei reclamantului asupra întregului imobil situat în Piatra Neamţ, precum şi a înscrisurilor referitoare la descrierea construcţiei.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea constată că nu este întemeiată critica privind respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de nelegalitate a dispoziţiei din 2006 a Primăriei municipiului Piatra Neamţ.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) cu referire la art. 5 alin. (2) Lega nr. 554/2004, pot forma obiectul excepţiei de nelegalitate numai actele administrative care pot forma şi obiectul unei acţiuni în contencios administrativ.
Dispoziţia emisă de primărie în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, prin care se presupune acordarea de despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv de către stat şi care nu mai pot fi restituite în natură, poate fi contestată în termenele şi condiţiile prevăzute de actul normativ susmenţionat, iar nu pe calea contenciosului administrativ.
Aşadar, dispoziţia din 2006 intră sub incidenţa art. 5 alin. (2) Legea nr. 554/2004, potrivit căruia nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.
Referitor la celelalte critici aduse sentinţei, privind caracterul incomplet al documentaţiei aferente celor două imobile, se constată că dosarele au fost înregistrate la comisie în anul 2008 şi, prin adresa din 15 septembrie 2008 se aducea la cunoştinţa reclamantului aprobarea cererii de soluţionare a lor cu prioritate.
Totuşi, de-abia la 27 ianuarie 2010 după introducerea acţiunii, pârâta solicita Primăriei municipiului Piatra Neamţ referitor la dispoziţia din 2006 înscrisuri suplimentare cu privire la suprafeţele construcţiilor naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950.
Tot astfel, cu privire la dosarul corespunzător dispoziţiei din 2006, pârâta s-a adresat primăriei la 15 februarie 2010 solicitând completarea documentaţiei cu privire la întinderea dreptului de proprietate.
În raport de cele arătate, Curtea reţine că instanţa de fond a stabilit în mod just că prin demersurile efectuate de-abia la începutul anului 2010, după ce a fost chemată în judecată, pârâta şi-a exprimat de fapt voinţa de a nu rezolva cererea într-un termen rezonabil, noţiune impusă de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Omisiunea legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la ideea că pârâta Comisie, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită, să procedeze discreţionar, manifestând pasivitate şi aducând astfel atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.
Pentru respectarea termenului rezonabil, pârâta era obligată să-şi organizeze activitatea în aşa fel încât să răspundă acestei cerinţe, cu atât mai mult cu cât, în cauza de faţă, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea notificării şi nici până în prezent nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire.
Referitor la susţinerea pârâtei în sensul că dosarele corespunzătoare celor două dispoziţii nu ar fi complete, cu privire la întinderea dreptului de proprietate sau la identificarea construcţiilor se constată că acest aspect a fost formulat pentru prima dată cu prilejul formulării întâmpinării în faţa primei instanţe, la 19 februarie 2010, nici în adresa din 15 septembrie 2008 prin care i se comunica reclamantului stadiul dosarelor şi nici la o altă dată anterior sesizării instanţei, nefăcându-se vreo referire la necesitatea completării documentaţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 2760 din 8 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2032/2011. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2044/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
