ICCJ. Decizia nr. 205/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 205/2011
Dosar nr. 7355/2/200.
Şedinţa publică din 18 ianuarie 201.
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4273 din 02 decembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale de exerciţiu a pârâtei D.A.D.N. şi a respins acţiunea faţă de această pârâtă;
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. în privinţa capătului de cerere privind emiterea de despăgubiri şi a respins acest capăt de cerere cu privire la parata;
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.C.S.D. în privinţa capătului de cerere privind emiterea titlului de plata şi de conversie şi a respins acest capăt de cerere cu privire la pârâtă;
A admis excepţia prematurităţii introducerii capătului de cerere privind emiterea titlului de plată şi conversie şi a respins acest capăt de cerere;
A admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii N.N. şi S.M., în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D. în sensul că obligă la emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire şi,
A obligat pârâta C.C.S.D. către reclamantul N.N. la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond, analizând cu prioritate excepţiile invocate de pârâte prin întâmpinare, a constatat că sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale de exerciţiu a pârâtei D.A.D.N., s-a reţinut că această pârâtă efectuează doar acte materiale de predare a sumelor cuvenite persoanelor îndreptăţite, neavând atribuţii în ceea ce priveşte actul juridic de plată, fiind o structură fără personalitate juridică în cadrul A.N.R.P., iar atribuţia acordării despăgubirilor în numerar persoanelor îndreptăţite cărora li s-au emis titluri de plată revine A.N.R.P., în calitate de entitate cu personalitate juridică în virtutea atribuţiilor stabilite în sarcina acesteia prin HG nr. 1068/2007.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. în privinţa peticului 1, s-a reţinut că, potrivit procedurii reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu pârâta A.N.R.P a fost învestită cu emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire, inclusiv efectuarea evaluării, ci pârâta C.C.S.D., astfel că nu există identitate în privinţa acestui capăt de cerere, între pârâta A.N.R.P. şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C.C.S.D. În privinţa capătului de cerere privind emiterea titlului de plată şi de conversie, s-a reţinut că potrivit procedurii reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu pârâta C.C.S.D. a fost învestită cu emiterea acestor titluri, ci pârâta A.N.R.P.
Referitor la excepţia prematurităţii introducerii capătului de cerere privind obligarea pârâtului la emiterea titlului de plată şi de conversie, s-a reţinut că procedura administrativă reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 cuprinde mai multe etape, emiterea titlurilor în discuţie fiind ultima dintre acestea, iar naşterea dreptului de a solicita obligarea pârâtei A.N.R.P. la emiterea titlurilor este condiţionat de emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire, care în cauză, în mod cert nu a fost realizată.
Pe fondul petitului 1 din cerere, prima instanţă a constatat că prezenta acţiune este întemeiată, în parte, reţinând că, deşi dosarul reclamanţilor referitor la acordarea de măsuri reparatorii a fost înregistrat de cel puţin trei ani la pârâta C.C.S.D., a fost încălcată, în mod evident, litera şi spiritul Legii nr. 247/2005.
Chiar raportat la înaintarea dosarului către pârât, în 2008, aserţiune nedovedită însă de către pârât, s-a constatat că termenul scurs de la acel moment este unul nerezonabil.
Nici împrejurarea că dosarul ar fi fost trimis incomplet, nefiind vorba despre un refuz nejustificat de soluţionare, nu a fost primită.
S-a constatat, pe de-o parte, faptul că pârâta nu a dovedit că ar fi solicitat completarea dosarului, înaintea introducerii acţiunii, nedepunând la dosar, vreo dovadă în acest sens, astfel cum îi incumba obligaţia prevăzută de art. 1169 C. civ. şi art. 129 alin. (1) C. proc. civ., pe de altă parte, activităţile menţionate în adresa invocată de pârâta C.C.S.D. puteau fi efectuate ,anterior, într-un timp foarte scurt şi cu toate acestea, pârâtul nu a desemnat evaluator şi nu a emis Decizia conţinând titlul de despăgubire în termenul legal de 30 zile, conform art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată sau măcar în vreun alt termen rezonabil, până la pronunţarea hotărârii prezente.
Prin urmare, în raport de cele constatate, prima instanţă a apreciat ca fiind incidente în cauză prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, referitoare la existenţa unui refuz nejustificat de soluţionare, în sensul dispoziţiilor menţionate.
Totodată, conform art. 274-276 C. proc. civ., instanţa a obligat pârâta C.C.S.D. către reclamantul N.N., la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru, timbrul judiciar şi onorariu avocat, reduse în mod corespunzător.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta C.C.S.D. criticând sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate în esenţă pentru următoarele motive:
- Arată recurenta că în mod greşit instanţa de fond a reţinut existenţa unui refuz nejustificat din partea Comisiei Centrale de a desemna un evaluator în vederea efectuării raportului de evaluare şi de a emite Decizia conţinând titlul de despăgubire în favoarea reclamanţilor.
Recurenta precizează că în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă în privinţa reclamanţilor, cu menţiunea că sub aspectul legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului s-a constatat lipsa înscrisurilor privind construcţia demolată şi a fost înaintată Primăriei Municipiului Bucureşti adresa nr. 26577/CC din 16 noiembrie 2009.
În privinţa etapei evaluării, arată recurenta că această etapă este condiţionată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor aşa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2185 din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D.
Se mai arată de recurentă că dosarul privind acordarea de despăgubiri în favoarea reclamanţilor face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei înainte de intrarea în vigoare a OUG nr. 81/2007 – deci urmează a se respecta ordinea de înregistrare a dosarelor .
- În fine a mai arătat recurenta că în mod greşit instanţa de fond a acordat cheltuieli de judecată, deşi prin acţiunea introductivă reclamantul nu a solicitat aceste cheltuieli iar această cerere nu a fost ulterior comunicată recurentului pentru respectarea principiului contradictorialităţii.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs şi reclamanţii N.N. şi S.M. - criticând sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate pentru următoarele motive:
- Instanţa de fond în mod greşit a admis excepţia lipsei calităţii procesuale de exerciţiu a D.A.D.N.;
- În mod greşit s-a admis de instanţa de fond excepţia lipsei calităţii procesual pasive a A.N.R.P. pentru capătul unu de cerere;
- Se arată de către recurenţi că admiterea excepţiei prematurităţii este de asemenea netemeinică şi nelegală.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând cererile de recurs, prin prisma motivelor invocate şi conform art. 3041 C. proc. civ. constată că recursurile nu sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În ceea ce priveşte recursul pârâtei Comisia Centrală se constată că dosarul reclamanţilor privind acordarea despăgubirilor în conformitate cu Legea nr. 247/2005 a fost înregistrat de cel puţin 3 ani la Secretariatul Comisiei, iar recurenta nu a efectuat nici un demers decât după introducerea acţiunii la 29 iulie 2009, când prin adresa nr. 26577/CC din 16 noiembrie 2009 – Comisia a solicitat Primăriei Municipiului Bucureşti înscrisuri doveditoare privind descrierea construcţiei demolate.
În mod corect a reţinut instanţa de fond că există astfel un refuz nejustificat al recurentei în soluţionarea dosarului, recurenta – pârâtă Comisia nu a invocat vreun motiv întemeiat.
Este vorba de nerespectarea unui termen rezonabil de către autorităţile statului în soluţionarea cererilor de despăgubire conform legilor de reparaţie în aşa fel încât să fie asigurate drepturi concrete privind despăgubirile şi nu teoretice şi iluzorii, în acest sens fiind şi jurisprudenţa CEDO (art. 6).
Or, recurenta invocă în continuare şi prin cererea de recurs, imposibilităţi de accelerare a procedurii administrative care nu sunt compatibile cu respectarea dispoziţiilor privind protecţia proprietăţii asupra unui bun (art. 1 din Protocolul 1 la CEDO).
Comisia recurentă nu poate invoca Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2009 privind condiţionarea soluţionării dosarelor, de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, fără a fi în culpă pentru managementul defectuos în derularea şi epuizarea eficientă a procedurii administrative prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Nu poate fi un argument solid înlocuirea deciziei Comisiei nr. 2 din 28 februarie 2006 care prevedea selectarea aleatorie a dosarelor şi a evaluatorului, cu Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2009 conform practicii judecătoreşti având în vedere că şi această din urmă modalitate de soluţionare a dosarelor de despăgubire nu este eficientă şi aduce atingere dreptului titularului de a folosi bunul.
- În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată acordate de către instanţa de fond în favoarea recurenţilor, se constată că în mod corect s-a făcut aplicarea art. 274 C. proc. civ. , reclamanţii aveau posibilitatea să solicite cheltuieli de judecată şi la momentul punerii de concluzii, iar pârâta - recurentă avea posibilitatea să se prezinte şi să se apere în contradictoriu – lucru pe care nu l-a făcut.
Referitor la recursul reclamanţilor, N.N. şi S.M., se constată că nu este fondat.
Astfel, în mod corect instanţa de fond a admis excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a D.A.D.N. - fiind vorba de un serviciu fără personalitate juridică care efectuează doar acte materiale de predare a sumelor care se cuvin persoanelor îndreptăţite.
În acest sens, în conformitate cu art. 182 lit. a) Titlul VII din Legea nr. 247/2005 „Direcţia pentru acordarea de despăgubiri în numerar, în baza opţiunii titularului de despăgubire, în sensul acordării de despăgubire în numerar, şi după reţinerea titlului de despăgubire în original, şi va transfera acestuia despăgubirea în termen de 15 zile calendaristice de la data existenţei disponibilităţilor financiare.
- Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P. – în ceea ce priveşte obligarea acesteia la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire este de asemenea corect soluţionată de instanţa de fond având în vedere că potrivit art. 13 alin. (1) din titlul VII din Legea nr. 247/2007 atribuţia emiterii acestei decizii revine Comisiei Centrale.
- Totodată se reţine ca fiind corect admisă excepţia prematurităţii capătului de cerere priind emiterea titlului de plată şi conversie în raport de dispoziţiile art. 18 alin. (1) din OUG nr. 81/2007 potrivit cărora, după emiterea titlului de despăgubire de către Comisia Centrală, A.N.R.P. va emite pe baza acestora şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite, un titlu de conversie şi/sau titlu de plată.
Faţă de cele arătate mai sus,constatând că nu există în cauză motive care să atragă modificarea sau casarea sentinţei recurate, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâta C.C.S.D., N.N. şi S.M. împotriva sentinţei nr. 4273 din 02 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 204/2011. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 212/2011. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
