ICCJ. Decizia nr. 216/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 216/2011
Dosar nr. 2160/54/2009
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 503 din 17 decembrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta F.B. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Pentru Restituirea şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut faptul că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a contestat cuantumul despăgubirilor stabilite prin raportul de evaluare întocmit în dosarul nr. 13072/FFCC/2008 aflat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În acest sens, a constatat că din actele depuse la dosar nu rezultă faptul că reclamanta ar fi formulat obiecţiuni la raportul de evaluare, şi nici nu a solicitat încuviinţarea participării la evaluare a unui evaluator ales şi remunerat de acesta, astfel că, pârâta Comisia Centrală constatând că nu au fost formulate obiecţiuni la raportul de evaluare, a dispus în şedinţa din data de 17 decembrie 2008, aprobarea acestui raport şi emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire nr. 6371/FF din 18 decembrie 2008 (fila 53).
Instanţa a reţinut şi împrejurarea că la data formulării prezentei acţiuni, Decizia reprezentând titlu de despăgubire era emisă, motiv pentru care a apreciat că susţinerile reclamantei vizând subevaluarea terenului pot fi analizate doar în cadrul unei contestaţii formulată împotriva deciziei, conform dispoziţiilor art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P., s-a reţinut temeinicia acesteia în raport de prevederile art. 1 alin. (1) din HG nr. 1068/2007 coroborate cu art. 2 lit. f1) din HG nr. 240/2006, în sensul că pârâta A.N.R.P. are atribuţii de coordonare şi control al aplicării legislaţiei din domeniul restituirii proprietăţii funciare de către instituţiile administraţiei de stat şi comisiile de fond funciar, asigurând aplicarea unitară de către acestea a reglementărilor în domeniu.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs reclamanta F.B., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
În motivarea recursului formulat, recurenta reclamantă a susţinut, în esenţă că, în mod greşit, instanţa de fond a apreciat ca fiind neîntemeiată acţiunea formulată, prin care a contestat Decizia emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Consideră recurenta că la pronunţarea sentinţei atacate, instanţa de fond nu a avut în vedere actele depus de către aceasta şi a apreciat în mod greşit că terenul în suprafaţă de 1,01 ha, situat în comuna Vadastra a fost corect evaluat.
Intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, susţinând, în esenţă, că Decizia privind acordarea despăgubirilor a fost emisă cu respectarea prevederilor legale, conform procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 16 al Legii nr. 247/2005 şi punctul 13 din HG nr. 1095/2005 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv", raportul de evaluare al evaluatorului desemnat se comunică atât Comisiei Centrale cât şi persoanelor îndreptăţite, care au posibilitatea de a formula obiecţiuni la care evaluatorul este obligat să răspundă, acestea fiind înaintate şi Comisiei, raportul urmând a fi aprobat şi ulterior urmează a fi emisă Decizia privind cuantumul despăgubirilor.
În speţă, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, valoarea despăgubirilor acordate s-a stabilit în conformitate cu raportul de evaluare, valoarea suprafeţei de teren de 1,01 ha fiind stabilită cu respectarea standardelor internaţionale şi în conformitate cu adresa primăriei comunei Vădastra, judeţul Olt, pe raza căreia se află terenul respectiv.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentei referitoare la faptul că a înaintat memorii diferitelor autorităţi fiind nemulţumită de valoare despăgubirilor acordate, se constată că acestea sunt nefondate, întrucât demersurile efectuate nu sunt echivalente cu formularea de obiecţiuni la raportul de evaluare iar pe de altă parte, acestea au fost efectuate după data emiterii deciziei nr. 6371/FF.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, neexistând motive pentru casarea sau modificarea acesteia şi în consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.B. împotriva sentinţei nr. 503 din 17 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 213/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 217/2011. Contencios → |
|---|
