ICCJ. Decizia nr. 2069/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2069/2011
Dosar nr. 7536/2/2009
Şedinţa publică din 7 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea formulată la data de 04 august 2009, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii S.D. şi S.A. au solicitat instanţei de contencios administrativ obligarea pârâtului MINISTERUL JUSTIŢIEI ŞI LIBERTĂŢILOR CETĂŢENEŞTI să le examineze şi avizeze cererile de redobândire a cetăţeniei române, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că au depus cerere pentru redobândirea cetăţeniei încă din anul 2007, cu nr. 668/2007 şi respectiv 669/2007, însă cererile nu au fost soluţionate, deşi au depus cereri de urgentare, în cursul anului 2009.
Prin aceeaşi cerere, reclamanţii au solicitat şi obligarea pârâtului la plata de despăgubiri morale în cuantum de 1000 lei, cu motivarea că atitudinea pârâtului de tergiversare a soluţionării cererilor le-a provocat un prejudiciu moral.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca rămasă fără obiect, cu motivarea că cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei a fost examinată şi avizată pozitiv de comisia pentru cetăţenie în şedinţa din data de 16. octombrie 2009.
Prin sentinţa nr. 28 din 5 ianuarie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii S.D. şi S.A. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIŢIEI şi a obligat pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 1000 lei, cu titlu de daune morale.
A respins cererea privind obligarea pârâtului la analizarea cererilor de redobândire a cetăţeniei, ca rămasă fără obiect.
A obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi, respectiv 250 lei către S.D. şi 700 lei către S.A.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Referitor la cererea reclamanţilor privind obligarea pârâtului la avizarea cererilor redobândire a cetăţeniei române, Curtea a constatat că a rămas fără obiect, întrucât pârâtul şi-a îndeplinit obligaţia ulterior chemării în judecată.
In ce priveşte despăgubirile morale solicitate, Curtea a apreciat că nesoluţionarea în termen rezonabil a cererilor formulate de reclamanţi, fără o justificare obiectivă, a avut ca rezultat prejudicierea acestora pe plan moral, prin crearea unei stări de incertitudine cu privire la situaţia cetăţeniei sale, pe o perioadă excesiv de lungă, cuprinsă între anii 2007 şi 2009. Prin urmare, Curtea a admis acest capăt de cerere şi a obligat pârâtul la plata daunelor solicitate precum şi a cheltuielilor de judecată către reclamanţi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Justiţiei criticând-o pentru nelegalitate şi netemeincie.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că obligarea autorităţii la daune morale nu are fundament în condiţiile în care intră în discuţie admisibilitatea acţiunii, a capătului principal de cerere al acesteia şi al aplicării celor subsidiare, în condiţiile existenţei principiului de drept, accesoriul urmează soarta principalului.
În ceea ce priveşte condiţia stabilită de art. 274 alin. (1) C. proc. civ. în sensul că partea este obligată la plata cheltuielilor de judecată, trebuie să fie „căzută în pretenţii", nu este îndeplinită în cauza de fată, întrucât cererile de redobândire a cetăţeniei române formulate s-au soluţionat la data de 16 octombrie 2009, prin avizare favorabilă de către comisie. Or, în acest context, a arătat recurentul, obiectul pretenţiilor deduse judecăţii a fost realizat.
Analizând sentinţa atacată în raport de actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu reglementările legale incidente, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
In cauză prima instanţă a respins capătul principal al acţiunii reclamanţilor privind obligarea pârâtului la analizarea cererilor de redobândire a cetăţeniei, ca rămas fără obiect şi a admis acţiunea acestora privind obligarea autorităţii pârâte la plata daunelor morale şi a cheltuielilor de judecată.
Privitor la acordarea daunelor morale, Curtea apreciază că sentinţa atacată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 8, art. 18 şi art. 19 din Legea nr. 554/2004, cererea privind acordarea daunelor morale având caracter subsidiar faţă de acţiunea principală având ca obiect analizarea cererilor de redobândire a cetăţeniei române.
În condiţiile în care acţiunea principală a fost respinsă ca rămasă fără obiect, cererea privind acordarea daunelor morale nu poate fi primită, deoarece repararea pagubei este o latură intrinsecă a litigiului administrativ.
Acţiunea pentru acordarea daunelor morale este condiţionată de existenţa unei hotărâri judecătoreşti prin care să fi fost admisă acţiunea, deoarece capătul de cerere privind daunele morale are caracter subsidiar cererii principale
Pe de altă parte reclamanţii nu au făcut dovada prejudiciului moral adus de către autoritatea pârâtă iar instanţa nu a explicat nici modul în care s-a apreciat că suma de 1.000 lei ar reprezenta o compensare adecvată.
În ceea ce priveşte obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, se constată că şi sub acest aspect hotărârea instanţei de fond este criticabilă.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.,"partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată." Or, în cauză, această condiţie nu este îndeplinită, întrucât cererile de redobândire a cetăţeniei române au fost soluţionate la data de 16 septembrie 2009, prin avizare favorabilă, acţiunea reclamanţilor fiind respinsă ca rămasă fără obiect.
În consecinţă, pentru considerentele mai sus exprimate, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se admite recursul pârâtului şi modificată sentinţa recurată în sensul respingerii capetelor de cerere privind acordarea daunelor morale şi a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 28 din 5 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte, sentinţa atacată în sensul că respinge capetele de cerere din acţiunea reclamanţilor privind daunele morale şi cheltuielile de judecată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 186/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2148/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
