ICCJ. Decizia nr. 2148/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2148/2011
Dosar nr. 24217/3/2009
Şedinţa publică din 12 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 2727 din 8 iunie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C.I. , în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi a dispus anularea Ordinului nr. 3861 din 6 mai 2009 emis de pârât, precum şi obligarea acestuia de a-1 reîncadra pe reclamant în funcţia avută anterior emiterii ordinului, cu achitarea drepturilor băneşti cuvenite, indexate, majorate şi actualizate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că ordinul atacat, prin care s-a dispus că începând cu data de 7 mai 2006 încetează contractul de management educaţional încheiat de reclamant în calitate de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar Judeţean Ilfov (fiind eliberat din funcţie), se fundamentează, practic, exclusiv pe prevederile modificatoare ale Legii nr. 188/1999 aduse prin OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, acesta neputând fi verificat întrucât nu are o motivare în fapt, necuprinderea elementelor obligatorii ducând la încălcarea normelor constituţionale şi a legilor aplicabile în materie, respectiv Codul Muncii şi Statutul funcţionarului public.
S-a mai reţinut că OUG a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale şi, întrucât deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii, se impune constatarea nelegalităţii ordinului contestat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 şi art. 304 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs formulate, recurentul-pârât susţine în esenţă că ordinul a cărei anulare se solicită a fost emis în vederea punerii în executare a OUG nr. 37/2009, care potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 47/1992 a Curţii Constituţionale şi-a încetat efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 1257 din 07 octombrie 2009, astfel încât în acest interval de timp, ordonanţa şi-a produs efectele.
In al doilea rând, recurentul critică sentinţa şi susţine că instanţa de fond nu a sesizat faptul că la data de 11 ianuarie 2010 a încetat contractul de management al reclamantului, fiind emis Ordinul MECTS nr. 3005/2010, acesta neputând fi prelungit prin voinţa instanţei.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ., potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a reţinut în esenţă că „prin reglementările sale, OUG nr. 37/2009 „afectează" statutul juridic al unor funcţionari publici de conducere din sfera serviciilor deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organele ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, republicată, adoptată de Parlament în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (3) din Legea fundamentală, potrivit cărora statutul funcţionarilor publici se reglementează prin Lege organică, iar prin întreg conţinutul reglementării, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competenţa materială încălcând astfel dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie".
OUG nr. 37/2009, aprobată prin lege de către Parlament a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale şi apoi a fost abrogată prin OUG nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, însă nu pot fi ignorate elementele de neconstituţionalitate reţinute, în special înfrângerea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, „Guvernul intervenind într-un domeniu pentru care nu avea competenţa materială". Prin urmare ordinul atacat nu are temei legal, în mod corect, prima instanţă dispunând anularea lui.
Revenind la contractul de management educaţional încheiat de intimatul-reclamant, se observă că acesta nu se regăseşte în nici una din situaţiile prevăzute pentru încetarea contractului, ba mai mult potrivit adresei nr. 33781 din 16 octombrie 2007, în urma evaluării activităţii manageriale desfăşurată de către intimat i s-a acordat calificativul „foarte bine", fapt ce constituie un argument în plus al emiterii nelegale a Ordinului atacat.
Cât priveşte susţinerea recurentului-pârât în sensul că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 47/1992, înalta Curte reţine că potrivit acestui text, pe durata termenului de 45 de zile, „dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept". Prin urmare OUG nr. 37/2009 a încetat să îşi producă efectele de la momentul publicării Deciziei nr. 1257 a Curţii Constituţionale şi, oricum în intervalul de timp de 45 de zile a fost emisă OUG nr. 105/2009 de abrogare a OUG nr. 37/2009, act normativ care la rândul său a fost declarat neconstituţional. In acest context, argumentul menţionat mai sus şi susţinut de recurentul-pârât nu a re suport legal, motivul de recurs fiind nefondat.
In ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la încetarea contractului de management la expirarea termenului de 4 ani de la încheierea acestuia, respectiv la data de 11 ianuarie 2010, se constată că şi acesta este nefondat. Astfel, din actele dosarului rezultă că ordinul atacat a fost emis înainte de ajungerea la termen a contractului de management, instanţa fiind învestită anterior termenului menţionat (2 iunie 2009) şi tocmai cu verificarea legalităţii măsurii de încetare a contractului înainte de termen, astfel încât este lipsit de relevanţă faptul că în timpul judecăţii s-a împlinit termenul de 4 ani de durată a contractului.
Pentru toate aceste considerente, hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, cuprinzând motivele, pe care se sprijină, aceasta fiind dată cu aplicarea corectă a legii, instanţa de fond interpretând corect actul juridic dedus judecăţii.
Totodată, văzând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurentul-pârât la plata cheltuielilor de judecată către intimatul C.I.
In consecinţă, în baza art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, împotriva sentinţei civile nr. 2727 din 8 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul-pârât la 1000 lei, cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2069/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2155/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
