ICCJ. Decizia nr. 220/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 220/2011
Dosar nr. 7934/303/2009
Şedinţa publică de la 18 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 1123 din 03 martie 2010, Curtea de Apel de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi a respins acţiunea formulată de reclamantul P.M., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la analizarea dosarului său de despăgubire, în baza Legii nr. 247/2005, respectiv la efectuarea evaluării.
S-a mai reţinut că în raport de prevederile art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost înfiinţată pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor, această instituţie având atribuţii privind emiterea deciziilor reprezentând titlul de despăgubiri, precum şi anterior, desemnarea unei societăţi de evaluare pentru întocmirea raportului de evaluare, potrivit art. 16 din aceeaşi lege.
Raportându-se la obiectul acţiunii, respectiv obligarea la analizarea dosarului şi efectuarea evaluării, instanţa a constatat că aceste etape sunt în atribuţiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi nu ale pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
2. Recursul formulat de recurentul-reclamant
Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă, a declarat recurs reclamantul P.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în recurs potrivit art. 316, raportat la art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepţia nulităţii recursului declarat de reclamant.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Verificând conţinutul cererii de recurs formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că aceasta nu cuprinde critici propriu-zise la adresa hotărârii curţii de apel, conform art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul-reclamant a arătat că nu a cunoscut că d-na C.N.D. din cadrul A.N.P.R. a creat mai multe direcţii, dosarul său de despăgubiri fiind repartizat pentru a fi soluţionat la Direcţia pentru acordarea despăgubirilor în numerar, director fiind A.D.
Aspectele menţionate de recurent nu constituie un motiv de modificare sau de casare a hotărârii atacate.
A motiva recursul, înseamnă pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.
Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv reglementat de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal şi cum în cauză nu s-au ivit motive de ordine publică, care să fie puse în discuţia părţilor, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ, Înalta Curte va constata nulitatea recursului reclamantului, în temeiul art. 306 alin. (1)-(3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de P.M. împotriva sentinţei nr. 1123 din 03 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia aVIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 22/2011. Contencios. Custodie publică. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 221/2011. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
