ICCJ. Decizia nr. 2219/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2219/2011
Dosar nr. 72/57/2010
Şedinţa publică de la 13 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Instanţa de fond
1.Acţiunea reclamantului
Prin acţiunea formulată, reclamantul I.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi şi Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap din cadrul Ministerului Familiei şi Protecţiei Sociale, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei din 06 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară şi obligarea acestei instituţii la emiterea unei noi decizii de încadrare în gradul de handicap grav cu caracter permanent şi cu asistent personal.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că este luat în evidenţă cu boala retard mintal sever din anul 2005, având constituit dosarul 8686, în vederea evaluării persoanelor adulte cu handicap.
În anul 2008 reclamantul a avut termen pentru revizuirea certificatului de handicap, prezentând în acest sens Comisiei de evaluare Deva documentaţia corespunzătoare, constând în examen psihiatrie, MMSE, test psihologic, referat medic de familie şi anchetă socială.
Comisia Superioară, în soluţionarea contestaţiei formulată de reclamant împotriva certificatului anterior menţionat, a emis decizia din 06 iulie 2009 având valabilitate până în luna martie 2010, în condiţiile în care dosarul este complet, iar boala nu se ameliorează.
Reclamantul a solicitat Comisiei Superioare revizuirea propriei decizii în sensul încadrării în gradul de handicap cu caracter permanent, însă pârâta i-a recomandat internarea într-un spital din judeţul Hunedoara, cu toate că legea nu prevede o atare cerinţă.
2.Apărările pârâtei
Prin întâmpinare, Comisia Superioară a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamant ca nefondată şi menţinerea deciziei din 06 iulie 2009.
3.Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 113/CA/2010 din 21 aprilie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, a anulat decizia din 29 iunie 2009 emisă de pârâta Comisia Superioară şi a obligat-o pe aceasta să emită o nouă decizie privind încadrarea reclamantului în grad de handicap accentuat cu caracter permanent; a obligat pârâtele să plătească reclamantului suma de 100 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Prin certificatul din 30 martie 2009 Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Judeţean Hunedoara, a dispus încadrarea reclamantului în grad de handicap grav, deficienţă funcţională gravă, cu asistent personal pe o perioadă de 6 luni, cu termen de revizuire la 31 august 2009, iar împotriva acestui certificat, reclamantul a formulat în termen legal contestaţie la Comisia Superioară.
Prin decizia din 06 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară au fost menţinute constatările certificatului din 30 martie 2009, însă cu perioadă de valabilitate de 12 luni, cu termen de revizuire în luna martie 2010.
Instanţa a reţinut că certificatul emis de comisia de evaluare şi decizia Comisiei superioare atestă, conform art. 13 alin. (3) din O.G. nr. 14/2003, încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecţie specială şi implicit, starea de boală ce a determinat un atare handicap, pe baza îndeplinirii criteriilor medico-psihosociale stabilite prin lege.
Astfel, s-a reţinut că reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap grav, beneficiind de asistent personal, la baza acestei constatări şi a măsurilor dispuse stând evaluarea şi reevaluarea complexă a reclamantului de către Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Judeţean Hunedoara şi Comisia Superioară, pe baza criteriilor şi principiilor prevăzute de 46 - 50 din H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Această evaluare a presupus ca manifestările reclamantului, suferind de retard mintal cu tulburare de comportament, necesită îngrijire permanentă şi supraveghere din partea aparţinătorilor, conform capitolului II din Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi nr. 1.992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătăţii Publice.
Instanţa a apreciat că încadrarea în acest grad de handicap a reclamantului este în afara oricărui dubiu, atâta timp cât reclamantul este în evidenţele instituţiilor abilitate cu afecţiunea arătată din anul 2005, anual fiindu-i eliberat câte un certificat pentru handicap grav.
S-a mai reţinut în considerentele hotărârii atacate faptul că din raportul de expertiză medico-legală din 22 martie 2010 reiese că reclamantul suferă de retard mintal sever, afecţiune ce constituie o boală psihică majoră cu caracter ireversibil şi caracter permanent, iar această constatare face ca refuzul pârâtei de a emite decizia de încadrare în grad de handicap grav cu caracter permanent să fie nejustificat, astfel că instanţa a anulat decizia din 06 iulie 2009 şi a obligat Comisia Superioară să emită o nouă decizie cu aceleaşi constatări, însă cu caracter permanent.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., instanţa a obligat pârâta la 100 RON cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând onorariu avocat.
II.Instanţa de recurs
1.Criticile pârâtei
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând următoarele:
În mod greşit prima instanţă, în motivarea sentinţei atacate a reţinut că recurenta-pârâtă ar fi recunoscut afecţiunile de care suferă intimatul-reclamant şi ar fi procedat la încadrarea în grad de handicap accentuat a acestuia, datorită faptului că în repetate rânduri s-a procedat la încadrarea intimatului în grad de handicap.
Recurenta a susţinut că nu a făcut altceva decât să aplice Instrucţiunea metodologică nr. 800/2008 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, conform art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 430/2008, care prevăd afecţiunile medicale pentru care se pot trimite certificate de handicap cu caracter permanent, afecţiunea intimatului neregăsindu-se în cele două liste ale Instrucţiunilor, situaţia încadrării în grad de handicap permanent fiind analizată în 2008, când datorită stadiului bolii nu a putut fi încadrat în listă la prima examinare.
Recurenta a concluzionat că soluţia sa, întemeiată din punct de vedere legal, este în contradicţie cu motivarea instanţei de fond, bazată pe simple elemente de fapt, care din punct de vedere juridic nu pot fundamenta o decizie de încadrare în grad de handicap permanent.
S-a arătat că hotărârea atacată s-a dat cu aplicarea greşită a legii, deoarece soluţia este întemeiată pe raportul de expertiză medico-legal 750/2010, care ajunge la concluzia că afecţiunea reclamantului are caracter ireversibil, însă expertiza medico-legală s-a dispus într-un caz neprevăzut de art. 26 din Ordinul pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale din 25 mai 2000 al Ministerului Justiţiei şi nr. 255 din 4 aprilie 2000 al Ministerului Sănătăţii şi Familiei.
Recurenta a susţinut că expertizele medico-legale şi constatările acestora se efectuează după o metodologie stabilită conform art. 4 din Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, constatărilor şi altor lucrări medico-legale din Ordinul nr. 1134/255/2000 al Ministerului Sănătăţii şi Familiei, criteriile acestor expertize medico-legale fiind distincte de criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1192 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătăţii Publice prevăzute de legislaţia din materia protecţiei drepturilor persoanelor cu handicap.
S-a învederat că expertiza medico-legală efectuată în cauză este lipsită de valoare ştiinţifică, întocmită într-o notă aproximativă şi nemotivată, fără valoare probatorie, în mod greşit prima instanţă apreciind refuzul recurentei nejustificat prin prisma concluziilor raportului de expertiză.
S-a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii, în drept invocându-se dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ..
2.Apărările intimatului-reclamant
Intimatul, prin reprezentant ales, a depus la dosar întâmpinare în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În esenţă intimatul a arătat că este bolnav şi luat în evidenţă din anul 2005, având dosarul medical, că s-a prezentat pentru evaluare de mai multe ori la comisie, eliberându-i-se un certificat de încadrare în grad de handicap cu valabilitate 6 luni, comisia superioară modificând valabilitatea acestuia pentru 12 luni prin decizia din 6 iulie 2009, refuzând să-i recunoască valabilitatea permanentă a încadrării în grad de handicap grav, aşa cum prevăd Instrucţiunile nr. 800/2008 emise de recurentă.
Intimatul a arătat că nu se află la prima examinare, are grad de handicap grav, cu asistent personal, fiind îndreptăţit la eliberarea unui certificat cu valabilitate permanentă, boala sa având caracter ireversibil, aşa cum s-a constata prin raportul de expertiză medico-legală din 22 aprilie 2010 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Alba-Iulia.
3.Analiza motivelor de recurs
Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:
Situaţia de fapt:
Recurentul-reclamant I.I. a fost luat în evidenţa persoanelor cu grad de handicap din anul 2005 fiind diagnosticat cu debilitate mintală în formă severă, cod handicap 5, care reprezenta o deficienţă funcţională gravă, ceea ce atrăgea posibilitatea de a beneficia de asistent personal, situaţii atestate de Certificatul de încadrare în grad de handicap din 23 februarie 2005 eliberat de Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi din cadrul Consiliului Local Hunedoara.
Aceste constatări au fost menţinute şi în certificatele din 21 februarie 2007 şi din 13 decembrie 2007 eliberate de aceeaşi comisie.
În urma examinării intimatului-reclamant în anul 2009 i s-a eliberat de către aceeaşi Comisie certificatul din 30 martie 2009, prin care a fost încadrat în gradul grav de handicap, cod handicap 5, îndreptăţit la asistent personal, valabilitatea acestui certificat fiind de 6 luni.
În urma contestaţiei reclamantului, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a modificat concluziile comisiei teritoriale în privinţa valabilităţii constatărilor din certificat, pe care le-a menţinut pentru o perioadă de 12 luni şi nu de 6 luni cum s-a înscris în certificatul menţionat anterior, emiţând în acest sens decizia din 6 iulie 2009.
Intimatul-reclamant, membru al asociaţiei de psihiatrie Arizona, reprezentat de Preşedinta şi vicepreşedinta acestei asociaţii, a contestat în instanţă decizia Comisiei Superioare, reclamând refuzul pretins nejustificat al acestei instituţii de a-l încadra într-un grad de handicap cu caracter permanent, boala sa având caracter ireversibil.
Prin sentinţa 113 din 21 aprilie 2010 Curtea de Apel Alba-Iulia, a admis acţiunea reclamantului, obligând pârâtele să emită o nouă decizie privind încadrarea reclamantului în grad de handicap accentuat cu caracter permanent, soluţia întemeindu-se pe raportul de expertiză medico – legală întocmită în cauză.
4.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Problema de drept adusă în discuţie de recurenta-pârâtă Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap este aceea a pertinenţei şi relevanţei unui raport de expertiză medico-legală într-o cauză ce are ca obiect termenul, respectiv valabilitatea certificatului de încadrare într-un grad de handicap, a persoanei care suferă de o anumită boală.
Instanţa de recurs constată că prin Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătăţii Publice s-au aprobat criteriile medicopsihosociale de încadrare a persoanelor bolnave într-un grad de handicap.
Aceste criterii nu au nimic comun cu criteriile în baza cărora se fac constatările şi expertizele medico-legale, potrivit Metodologiei stabilite de Ministerul Sănătăţii în baza art. 4 din Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, constatărilor şi altor lucrări medico-legale, aprobate prin Ordinul comun nr. 1134/C din 25 mai 2000 al Ministerului Justiţiei şi nr. 255 din 4 aprilie 2000 al Ministerului Sănătăţii şi Familiei.
Potrivit art. 26 din Ordinul pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, constatărilor şi altor lucrări medico-legale nr. 1134/C din 25 mai 2000 al Ministerului Justiţiei şi nr. 255 din 4 aprilie 2000 al Ministerului Sănătăţii şi Familiei „Constatarea şi expertiza medico-legală referitoare la persoane în viaţă, efectuată la cererea organelor judiciare, constă în examinări clinice şi complementare radiologice, hematologice, serologice, bacteriologice, antropologice, dermatologice, genetice şi altele, putând avea ca obiect:
a.constatarea sexului, virginităţii, capacităţii sexuale, vârstei, conformaţiei sau dezvoltării fizice, precum şi a elementelor necesare pentru stabilirea filiaţiei;
b.constatarea leziunilor traumatice, a infirmităţilor şi a stărilor de boală consecutive a acestora;
c.constatarea stării obstreticale, cum ar fi sarcina, viduitatea, avortul, naşterea, lehuzia;
d.evaluarea stării de sănătate, având ca scop stabilirea aptitudinilor unei persoane de a exercita o anumită activitate sau profesie;
e.constatarea capacităţii psihice”.
Potrivit art. 85 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap,în forma în vigoare la data de 06 iulie 2009,când s-a pronunţat decizia Comisiei Superioare, încadrarea în grad şi tip de handicap a adulţilor cu handicap se face de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap-organ de specialitate al consiliului judeţean sau după caz, al consiliului local al unuia din sectoarele municipiului Bucureşti,în baza criteriilor medicopsihosociale aprobate prin Ordin comun al ministrului sănătăţii publice şi al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse, la propunerea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap.
Legiuitorul a stabilit prin art. 87 alin. (1), atribuţiile Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap:
a) stabileşte încadrarea în grad de handicap şi, după caz, orientarea profesională a adultului cu handicap, capacitatea de muncă;
b) stabileşte măsurile de protecţie a adultului cu handicap, în condiţiile legii;
c) reevaluează periodic sau la sesizarea direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, încadrarea în grad de handicap, orientarea profesională, precum şi celelalte măsuri de protecţie a adulţilor cu handicap;
d) revocă sau înlocuieşte măsura de protecţie stabilită, în condiţiile legii, dacă împrejurările care au determinat stabilirea acesteia s-au modificat;
e) soluţionează cererile privind eliberarea atestatului de asistent personal profesionist;
f) informează adultul cu handicap sau reprezentantul legal al acestuia cu privire la măsurile de protecţie stabilite;
g) promovează drepturile persoanelor cu handicap în toate activităţile pe care le întreprinde.
Atribuţia de stabilire a gradului de handicap,expres prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 448/2006 este reluată şi în cuprinsul H.G. nr. 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea şi funcţionarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap art. 2 lit. a), Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap fiind singura autoritate administrativă abilitată de legiuitor să elibereze certificatul de încadrare în grad şi tip de handicap şi să elaboreze programul de reabilitare şi reintegrare socială pentru fiecare persoană,conform art. 3 din Hotătâre.
În cuprinsul H.G. nr. 430/2008 s-a reglementat modalitatea de contestare a certificatelor de încadrare în grad de handicap eliberate de comisiile locale,la Comisia Superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap art. 13 alin. (2) din H.G. nr. 430/2008,singurul organism de specialitate care poate cenzura certificatele comisiilor locale privind încadrarea în grad de handicap,deciziile Comisiei Superioare putând fi atacate la instanţa de contencios administrativ competentă,potrivit art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 430/2008 şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În concluzie,Comisiile de evaluare a persoanelor cu handicap constituite la nivel local, având în componenţă trei medici, au drept scop evaluarea nemijlocită a persoanelor bolnave şi încadrarea acestora într-un grad de handicap pe o anumită perioadă, sau pe timp nelimitat - cu caracter permanent - numai în cazul afecţiunilor ireversibile, aşa cum au fost acestea prevăzute în lista aprobată prin Instrucţiunea metodologică nr. 800/2008 pe baza criteriilor medicopsihosociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992 al Ministerului Sănătăţii Publice, publicat în M.Of. nr. 885bis/27.12.2007, verificarea certificatelor emise de comisiile locale putând fi legal realizată numai de Comisia Superioară.
Prin urmare,din examinarea comparativă a dispoziţiilor legale care reglementează funcţionarea comisiilor de încadrare în grad de handicap,faţă de cele care prevăd realizarea expertizei şi a constatărilor medico-legale,rezultă că nu este vorba numai de o reglementare diferită a domeniului de activitate şi constatărilor pe care Comisiile de încadrare în grad de handicap le efectuează în activitatea lor, faţă de constatările expertizelor medico-legale, ci o diferenţă substanţială între competenţele,specializarea şi atribuţiile persoanelor care le compun ,precum şi de metodologie, scop şi finalitate a acestor constatări.
Faţă de dispoziţiile legale invocate anterior, Înalta Curte apreciază că în speţă constatările expertizei medico-legale cu privire la caracterul ireversibil al afecţiunii de care suferă intimatul-reclamant I.I. (retard mintal sever,dobândit în anul 2005) sunt neconcludente şi nepertinente, întrucât expertiza medico-legală nu avea competenţa şi specializarea necesară pentru a stabili situaţiile asupra cărora s-a pronunţat în privinţa intimatului,respectiv ireversibilitatea bolii acestuia,care atrăgea gradul permanent de handicap.
Încadrarea într-un grad de handicap şi valabilitatea acestuia nu poate fi făcută decât de comisiile special constituite în acest scop, respectiv Comisiile de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi, care funcţionează la nivelul judeţelor şi de către Comisia Superioară, în cazul în care sunt contestate certificatele emise de comisiile locale.
Constatările şi concluziile acestor organe specializate în privinţa stabilirii gradului şi valabilităţii handicapului nu pot fi înlăturate sau răsturnate de concluziile unei expertize medico-legale, efectuată numai pe baza unor acte medicale, fără examinarea bolnavului şi în afara competenţei şi atribuţiilor prevăzute de lege.
În cauză prima instanţă a apreciat greşit ca nejustificat refuzul recurentei de a încadra intimatul în grad de handicap cu caracter permanent, pe baza constatărilor expertizei medico-legale, care nu aveau relevanţă în această privinţă.
Astfel fiind, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei, va modifica în tot sentinţa atacată şi va respinge acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi împotriva sentinţei nr. 113/CA/2010 din 21 aprilie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2217/2011. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 2258/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
