ICCJ. Decizia nr. 2258/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2258/2011
Dosar nr. 1294/42/2010
Şedinţa publică de la 14 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin încheierea din 6 mai 2010 pronunţată în Dosarul nr. 1294/42/2010, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv şi mandatului ad-hoc, judecătorul-sindic, a admis cererea debitorului SC A.F. SA şi a dispus deschiderea procedurii concordatului preventiv.
În cadrul procedurii concordatului preventiv, debitorul a invocat excepţia de nelegalitate a actului administrativ aviz negativ, conţinut în adresa din 27 octombrie 2010 a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, adresă cuprinzând şi avizul negativ din 26 octombrie 2010 al Direcţiei Generale de Reglementare a Colectării Creanţelor Bugetare, din cadrul Ministerul Finanţelor Publice, faţă de Oferta de concordat preventiv, depusă de debitor la dosar la data de 8 octombrie 2010.
În temeiul art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, debitorul a solicitat sesizarea, prin încheiere, a instanţei de contencios administrativ în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate şi suspendarea judecării cauzei în acest sens.
Prin încheierea din data de 19 noiembrie 2010 Tribunalul Buzău, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a suspendat judecata procedurii de concordat preventiv, deschisă la cererea debitorului SC A.F. SA şi a sesizat Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate a actului administrativ „aviz negativ” conţinut în adresa din 27 octombrie 2010 a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. 1294/42/2010.
În şedinţa din data de 25 ianuarie 2011, Curtea a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii.
Prin sentinţa nr. 32 din 26 ianuarie 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu de către instanţă.
A respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate formulată de reclamanta SC A.F. SA, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că obiectul excepţiei de nelegalitate, în speţă, îl reprezintă avizul negativ conţinut în adresa din 27 octombrie 2010 al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, adresă cuprinzând şi avizul negativ din 26 octombrie 2010 al Direcţiei Generale de Reglementare a Colectării Creanţelor Bugetare din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, faţă de oferta de concordat preventiv, excepţie invocată în cadrul unei cereri de deschidere a procedurii de concordat preventiv.
A mai reţinut prima instanţă că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv şi mandatului ad-hoc concordatul preventiv presupune realizarea acordului de voinţă al părţilor, care nu poate fi suplinit, iar potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (2) lit. c) din lege proiectul de concordat trebuie să includă un plan de redresare, iar pentru obligaţiile fiscale de plată propunerile de amânări, ştergeri, eşalonări, reeşalonări şi reduceri parţiale se pot face numai cu respectarea prevederilor legale în materia ajutorului de stat, în această situaţie fiind necesar acordul expres al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care trebuie exprimat în termen de 30 de zile, în caz contrar acordul prezumându-se.
În acest context, curtea de apel a constatat că adresa ce conţine avizul negativ nu poate reprezenta un act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi nici asimilat, acesta reprezentând lipsa acordului creditorului pentru încheierea concordatului preventiv, respectiv voinţa acestuia, care nu poate fi cenzurată pe această cale.
A concluzionat prima instanţă că refuzul creditorului de rezolva favorabil cererea debitorului nu poate face obiectul excepţiei de nelegalitate, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC A.F. SA pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs formulate în baza art. 3041 C. proc. civ. au fost încadrate de recurentă în dispoziţiile ar.304 pct. 4,7,8 şi 9 C. proc. civ..
Prin motivul de recurs, de casare, prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., recurenta apreciază că soluţia recurată prin care s-a respins excepţia de nelegalitate invocată, ca inadmisibilă reprezintă o denegare de dreptate. Se susţine că instanţa de fond şi-a depăşit atribuţiile prin refuzul de a judeca o cauză ce o are în competenţă potrivit Legii nr. 554/2004.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., critică sentinţa atacată pentru faptul că are o motivare contradictorie şi cuprinde motive străine de natura cauzei. Aceasta deoarece instanţa de fond a calificat actul contestat ca fiind un act comercial, nu a motivat acest caracter că acel aviz negativ al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nu reprezintă un act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, sau asimilat conform art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ şi pe cale de consecinţă nu poate forma obiectul excepţiei de nelegalitate conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., critică sentinţa de fond pe motiv că instanţa soluţionând cauza pe excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate, a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura vădit neîndoielnic al acestuia.
Se arată în cadrul acestui motiv de recurs că în mod greşit instanţa de fond a reţinut greşit că avizul negativ conţinut în adresa din 27 octombrie 2010 al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală este dat de această autoritate în calitate de creditor, că acest aviz nu poate fi cenzurat pe calea excepţiei de nelegalitate pe motiv că nu reprezintă un act administrativ tipic sau asimilat ci un acord comercial care nu poate fi suplinit şi care nu poate forma obiectul excepţiei de nelegalitate invocată conform art. 41 din Legea nr. 554/2004.
Recurenta arată că acordul dat, cuprinzând avizul negativ expres dat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală este dat de această autorizate, dar nu în calitate de auditor bugetar ci este dat, în regim de putere publică, administrativă conform dispoziţiilor art. 21 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 381/2009. Se arată că intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, care a emis adresa contestată din 27 octombrie 2010 nu este parte în contractul de concordat, parte fiind Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău, care în calitate de creditor bugetar a comunicat separat, prin adresa din 4 noiembrie 2010, votul negativ faţă de oferta de concordat preventiv.
Iar actul contestat pe calea excepţiei de nelegalitate reprezintă un act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi nu este exceptat de la controlul legalităţii pe calea excepţiei de nelegalitate.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. critică sentinţa atacată pe motiv că este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Se arată că soluţionarea cauzei pe excepţia inadmisibilităţii aplicării dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este nelegală deoarece adresa ce conţine avizul negativ reprezintă un act administrativ tipic ce poate forma obiectul excepţiei de nelegalitate conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Se solicită în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ. admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
La dosar pârâtul-intimat a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., respectiv depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti nu poate fi reţinut. Soluţionarea cauzei pe excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate nu reprezintă o denegare de dreptare şi nu se poate aprecia că instanţa de fond, prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii a realizat un act care intră în sfera de competenţă exclusivă a puterii legislative sau executive sau a altor organe cu activitate jurisdicţională.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi reţinut în sensul existenţei unei motivări contradictorii. Argumentele diferite din considerente privind calificarea actului contestat pe calea excepţiei de nelegalitate nu contrazic, ci susţin soluţia aprecierii ca inadmisibile a excepţiei de nelegalitate pe considerentul că în cauză avizul contestat nu reprezintă un act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554004. Iar în raport de considerentele expuse, instanţa de recurs poate exercita controlul asupra legalităţii şi temeinicie sentinţei recurate.
Motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., nu sunt fondate.
Prin soluţionarea cauzei pe excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate invocată de recurentă privind avizul negativ conţinut în adresa din 27 octombrie 2010 a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Curtea apreciază că instanţa de fond nu a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi nu a aplicat greşit dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Curtea nu va reţine susţinerile din recurs în sensul că în cauză erau aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul existenţei posibilităţii legale de contesta avizul negativ conţinut în adresa din 27 octombrie 2010 a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pe calea excepţiei de nelegalitate.
Curtea apreciază că această adresă, emisă în raport de dispoziţiile speciale prevăzute de art. 21 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 381/2009 în cadrul deschiderii procedurii de concordat preventiv, nu reprezintă un act comercial ci un act administrativ asimilat, respectiv adresa, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, care nu are calitatea de creditor bugetar ca urmare a unei cereri exprese din partea recurentei, prin lichidator reprezintă un refuz pretins nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Pentru aceste considerente, Curtea apreciază ca fiind corectă soluţia de respingere a excepţiei de nelegalitate ca inadmisibilă, deoarece refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri ca act administrativ asimilat nu poate forma obiectul unei excepţii de nelegalitate ci poate fi contestat direct conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Adresa contestată nu reprezintă un act comercial sau un act administrativ tipic în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 ci un act administrativ asimilat conform dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Acordul expres dat de intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, conform dispoziţiilor art. 21 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 381/2009 cuprinzând avizul negativ dat ofertei de concordat preventiv formulat de recurentă în calitate de debitor nu reprezintă un act comercial deoarece pe de o parte intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu are în cadrul procedurii de deschidere a procedurii şi a ofertei de concordat calitatea de creditor bugetar, această calitate având Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău, care printr-o altă adresă din 4 noiembrie 2010 exprimându-şi votul negativ în calitate de creditor bugetar majoritar statul - având o cotă de 67,56% din totalitatea creanţelor debitori-recurente.
Pe de altă parte, acordul expres emis de intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a fost eliberat în baza art. 21 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 381/2009 ca urmare a unei solicitări - cereri înregistrate din 18 octombrie 2010. Acest acord conţinând în fapt lipsa acordului Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în ceea ce priveşte oferta de concordat este emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în calitatea sa de autoritate administrativă şi conform dispoziţiilor art. 21 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 381/2009, care prevăd obligativitatea existenţei acestui acord, care trebuia exprimat în termen de 30 de zile în caz contrar acordul fiind prezumat. Fiind emis ca urmare a unei cereri formulate de recurentă prin conciliator provizoriu la data de 18 octombrie 2010, acest acord, conţinut în adresa contestată pe calea excepţiei de nelegalitate reprezintă un refuz pretins nejustificat de soluţionare, act administrativ asimilat conform dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care nu poate forma obiectul excepţiei de nelegalitate.
Sub acest aspect soluţia instanţei de fond este dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) coroborat cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind inadmisibilă invocarea excepţiei de nelegalitate pentru cenzurarea unui act administrativ asimilat conform dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi calificat de Curte ca un refuz în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC A.F. SA Buzău, împotriva sentinţei civile nr. 32 din 26 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2219/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2300/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
