ICCJ. Decizia nr. 2211/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2211/2011
Dosar nr. 9529/1/2010
Şedinţa publică de la 13 aprilie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 4573 din 27 octombrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de P.I.A. împotriva sentinţei civile nr. 220 din 6 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 11 iunie 2008 şi completată ulterior, reclamanta P.I.A. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Botoşani, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Prefectura judeţului Botoşani, Primăria Comunei Mihăileni şi Asociaţia Judeţeană de Vânătoare şi Pescuit Sportiv Botoşani, solicitând obligarea pârâţilor de a exclude din arealul fondului de vânătoare D. cele 10 ha proprietate personală, situate în intravilanul şi extravilanul satului R..
Prin sentinţa nr. 161 din 16 decembrie 2008, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile faţă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi pentru lipsa calităţii procesuale pasive faţă de ceilalţi pârâţi.
La data de 24 martie 2009, reclamanta a formulat o nouă acţiune cu acelaşi obiect, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, care a fost soluţionată de aceeaşi instanţă prin sentinţa nr. 220 din 6 noiembrie 2009, instanţa dispunând admiterea în parte a acţiunii şi modificarea în parte a Ordinului nr. 193/2002 emis de pârât, în sensul rearondării fondului cinegetic gestionat de Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Botoşani prin excluderea suprafeţei de 38.337 mp teren intravilan din satul R., comuna M., judeţul Botoşani.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta este proprietara terenului în suprafaţă de 10 ha, dispus în două parcele, respectiv 38.337 mp în intravilanul comunei Mihăileni şi 61.663 mp în extravilanul aceleiaşi localităţi. Întrucât, prin Ordinul nr. 193/2002, pârâtul a aprobat constituirea fondului de vânătoare D. în care este inclus şi terenul proprietatea reclamantei, instanţa a apreciat că se impune rearondarea acestui areal, prin excluderea numai a suprafeţei amplasate în intravilan.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta P.I.A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi învederând că şi terenul din extravilan trebuie exclus din fondul de vânătoare, parte din suprafaţă fiind păşune sau livezi, iar altă parte fiind situată foarte aproape de localitate şi expusă permanent pericolelor în cazul organizării acţiunilor de vânătoare.
La data de 12 mai 2010, pârâtul a solicitat introducerea în cauză a Ministerului Mediului şi Pădurilor, ca autoritate publică centrală ce răspunde de silvicultură, cerere admisă prin încheierea din 19 mai 2010.
Instanţa de recurs a reţinut că, din actele dosarului, rezultă că terenul proprietatea reclamantei, situat în extravilanul comunei Mihăileni a fost inclus în fondul cinegetic cu respectarea criteriilor şi condiţiilor prevăzute de art. 1 lit. i) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic.
A reţinut instanţa de recurs că împrejurările invocate de reclamantă, care de altfel, nu au fost probate, constituie chestiuni de fapt care nu impietează asupra legalităţii ordinului, act prin care s-au întocmit centralizatoarele fondurilor cinegetice, schiţele şi hărţile acestora la nivel judeţean şi la nivel naţional.
A reţinut instanţa de recurs că nu poate fi primită ca temei pentru anularea parţială a ordinului nici susţinerea recurentei privind lipsa consimţământului său la emiterea unor autorizaţii de vânătoare de către Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Botoşani, acest aspect putând constitui eventual motiv de nelegalitate a respectivelor autorizaţii, acte ce nu formează obiectul acestui litigiu.
Cu privire la decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, P.I.A. a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Prin motivele cuprinse în cerere, revizuenta expune aspecte legate de: dreptul său de proprietate asupra suprafeţei de teren în litigiu incluse în arealul fondului de vânătoare D.; procedura de eliberare de către Asociaţia Judeţeană de Vânătoare şi Pescuit Sportiv Botoşani a autorizaţiilor de vânătoare pe acest domeniu cu condiţia obţinerii acordului proprietarului terenului de vânătoare; motivele de fapt pentru care solicită scoaterea întregii suprafeţe de 10 ha din arealul fondului de vânătoare.
Analizând cererea de revizuire, prin prisma motivelor invocate de revizuentă, Înalta Curte reţine următoarele:
Conform art. 322 pct. 2 C. proc. civ.:
„Art. 322. - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
(…)
2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.
Hotărârea judecătorească atacată cu revizuire, respectiv decizia nr. 4573 din 27 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, este o hotărâre dată de o instanţă de recurs.
Pentru a se putea cerere revizuirea unei asemenea hotărâri, este necesar ca hotărârea respectivă să evoce fondul, aşa cum prevăd expres dispoziţiile citate ale art. 322 C. proc. civ..
Înainte de a proceda la temeinicia motivelor invocate de revizuentă sub aspectul cazului prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., instanţa învestită cu cererea de revizuire este datoare să verifice dacă este îndeplinită condiţia de admisibilitate ca hotărârea pronunţată de instanţa de recurs şi a cărei revizuire se cere să fie o hotărâre care evocă fondul.
În ceea ce interesează materia revizuirii, a evoca fondul înseamnă, în primă instanţă, a examina raportul juridic dedus judecăţii prin prisma probelor administrate în cauză, iar în recurs, aceasta presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizării materialului probator.
Din această perspectivă, o hotărâre pronunţată de instanţa de recurs prin care a fost respins recursul ca nefondat, nu este, în sensul dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., o hotărâre care evocă fondul şi care să poată astfel forma obiectul acestei căi extraordinare de atac.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată de P.I.A. este inadmisibilă pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 322 C. proc. civ., întrucât priveşte o hotărâre pronunţată de instanţa de recurs care nu evocă fondul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de P.I.A. cu privire la decizia nr. 4573 din 27 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2209/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2217/2011. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
