ICCJ. Decizia nr. 2727/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2727/2011
Dosar nr.630/32/2010
Şedinţa publică din 12 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa civilă nr. 158 din data de 9 decembrie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de către reclamanta P.G. în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A. şi, în consecinţă, a dispus anularea anularea Ordinului nr. 69505 din 23 aprilie 2009 emis de pârâtă şi reintegrarea reclamantei în funcţia de director executiv adjunct economic, avută anterior emiterii Ordinului nr. 69505/2009, obligând pârâta la plata de despăgubiri, reprezentând diferenţa între drepturile salariale aferente funcţiei de director executiv adjunct şi cele încasate pe perioada cuprinsă între data de 23 mai 2009 şi data reintegrării, la valoarea actualizată cu rata inflaţiei, precum şi la plata sumei de 700 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Ordinul nr. 69505 din 23 aprilie 2009 emis de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor reclamanta a fost eliberată din funcţia publică de director executiv adjunct al Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Bacău, funcţie care se desfiinţa exclusiv în baza art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009, reclamantei acordându-i-se un preaviz de 30 de zile la a cărui expirare urma să fie eliberată din funcţie.
Constatând OUG nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV alin. (1) din OUG nr. 105/2009, că ambele acte normative au fost declarate neconstituţionale, şi evocând şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1257 din 7 octombrie 2009, prima instanţă a apreciat că menţinerea unor acte administrative emise în baza unui act normativ declarat neconstituţional ar pune în discuţie supremaţia Constituţiei şi ar permite prelungirea nelegală a unui comportament abuziv al autorităţii publice emitente, arătând şi că lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora.
Curtea a mai învederat că anularea actelor administrative nelegale implică înlăturarea oricăror efecte produse pentru trecut de aceste acte, respectiv repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii acestor acte, fără a putea fi reţinute susţinerile instituţiei pârâte referitoare la reorganizarea instituţiei şi la modificarea atribuţiilor de serviciu, ca neprobate.
Instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.S.V.S.A., reţinând că reclamanta a solicitat prin acţiune anularea Ordinului nr. 69505 din 23 aprilie 2009 emis de pârâta A.N.S.V.S.A., prin care aceasta din urmă a dispus eliberarea reclamantei din funcţia publică de conducere de director executiv adjunct al D.S.V.S.A. - Bacău, faţă de dispoziţiile art. 106 din Legea nr. 188/1999 şi arătând că reîncadrarea în funcţia avută anterior şi plata diferenţei de drepturi salariale sunt capete de cerere accesorii şi, prin urmare, în privinţa părţilor se păstrează cadrul procesual stabilit în ceea ce priveşte cererea principală.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta A.N.S.V.S.A., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantei, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Argumentele recurentei sunt subsumate, în esenţă, următoarelor considerente:
1. Ordinul nr. 69505 din 23 aprilie 2009 a fost emis în aplicarea dispoziţiilor legale în acel moment, respectiv OUG nr. 37/2009, instituţia publică neavând un drept de opţiune astfel încât desfiinţarea funcţiei s-a produs "ope legis", cu consecinţa încetării raporturilor de serviciu al reclamantei, ordinul contestat fiind emis cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la acel moment.
2. Reglementările constituţionale şi legale prevăd expres efectul ex nunc al deciziilor Curţii Constituţionale în art. 147 alin. (8) din Constituţie şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru considerentele ce urmează.
Intimata-reclamantă a supus controlului instanţei de contencios administrativ Ordinul nr. 69505 din 23 aprilie 2009 emis de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, prin care funcţia publică de conducere pe care o deţinea reclamanta se desfiinţează în baza art. III din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, urmând a beneficia de un preaviz de 30 de zile calendaristice, în conformitate cu art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, actul contestat a fost emis exclusiv în baza OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice.
Astfel, Decizia contestată a fost lipsită de orice fundament legal ca urmare a Deciziei nr. 1257/2009, prin care, în cadrul controlului a priori realizat pe calea obiecţiei de neconstituţionalitate a legii de aprobare a acestei ordonanţe de urgenţă, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea OUG nr. 37/2009.
Viciul de constituţionalitate constatat cu privire la OUG nr. 37/2009 afectează în egală măsură actele administrative emise în baza şi pentru executarea unor dispoziţii neconstituţionale, întrucât asemenea acte devin lipsite de temei legal şi nu poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat în baza unei dispoziţii neconstituţionale.
Actele şi măsurile adoptate în baza acestei Ordonanţe sunt afectate de viciul de neconstituţionalitate al acestui act normativ şi, în consecinţă, corect au fost anulate de instanţa de fond.
Menţinerea actelor administrative emise în baza acestui act normativ ar lipsi de finalitate controlul de constituţionalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituţiei, ci include protecţia efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale destinatarilor normelor declarate neconstituţionale.
Pe de altă parte, examinând înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că intimata deţinea, încă din anul 2000, funcţia publică de conducere de director executiv adjunct la D.S.V.S.A. Bacău, funcţie pe care a pierdut-o în urma aplicării OUG nr. 37/2009.
În lumina considerentelor Deciziilor nr. 413 şi nr. 414/2010 ale Curţii Constituţionale care, exercitând controlul de constituţionalitate asupra legii de modificare şi completare a Legii nr. 188/1999, anterior promulgării, a reţinut că începând cu data de 28 februarie 2010, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse prin OUG nr. 37/2009 şi prin OUG nr. 105/2009, acesta fiind un efect specific al pierderii legitimităţii constituţionale a celor două ordonanţe de urgenţă menţionate, faţă de situaţia de fapt descrisă anterior, măsura reintegrării intimatei în funcţia publică corespunzătoare apare justă şi legală.
În aceste condiţii, obligarea recurentei-pârâte la plata unei despăgubiri egale cu diferenţa dintre drepturile băneşti cuvenite şi cele efectiv încasate de către intimata-reclamantă în funcţiile pe care le-a ocupat ulterior apare ca justă şi întemeiată, în condiţiile în care, ca urmare a actelor nelegale emise de către recurentă, intimata a suferit în mod concret un prejudiciu constând în diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele care i s-ar fi cuvenit în situaţia în care actul nelegal nu ar fi intervenit.
Pentru aceste considerente, apreciind că nu există motive de modificare a sentinţei instanţei de fond, în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta A.N.S.V.S.A. la plata, către intimata P.G., a sumei de 1200 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către A.N.S.V.S.A. împotriva Sentinţei civile nr. 158 din data de 9 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 1200 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2719/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2728/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
