ICCJ. Decizia nr. 2728/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2728/2011
Dosar nr.39217/3/2008
Şedinţa publică din 12 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 3155 din data de 5 iulie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, învestită în urma declinării competenţei de soluţionare a cauzei de către Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul C.I., constatând că acesta a avut calitatea de lucrător al Securităţii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, în sensul că, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, pârâtul a avut gradul de maior în anii 1969 - 1971 în cadrul Direcţiei a IX-a, Serviciul 2, iar activitatea desfăşurată de acesta a fost de natură a încălca dreptul la exprimare, libertatea opiniilor şi dreptul la libera circulaţie, prin faptul că intercepta şi studia corespondenţa persoanelor cărora li se deschisese dosar de urmărire informativă, în scopul de a afla intenţiile acestora.
A mai reţinut instanţa că, în speţă, pârâtul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a), art. 10 şi art. 11 din OUG nr. 24/2008, excepţie respinsă ca neîntemeiată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1194 din 24 septembrie 2009.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul C.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Invocând în drept dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., recurentul a arătat că sentinţa pronunţată de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este criticabilă din punctul de vedere al necompetenţei materiale a acestei instanţe faţă de obiectul acţiunii în constatare întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., ignorându-se şi caracterul evident de act de comandament militar al actelor analizate în cauză şi exceptate de la controlul instanţei de contencios administrativ, apreciindu-se că prin OUG nr. 24/2008 care a stabilit în mod artificial şi arbitrar competenţa Curţii de Apel Bucureşti se aduce o modificare legii organice a funcţionării instanţelor judecătoreşti.
În opinia recurentului motivarea sentinţei este extrem de sumară, asimilându-se în mod greşit acte care au făcut parte din activitatea cotidiană a aparatului de securitate (copii xerox, planuri de măsuri, diverse adrese şi comunicări) unor acţiuni finalizate, concrete de îngrădire şi/sau suprimare a dreptului de asociere, a dreptului la libertate de exprimare a opiniilor şi a altor drepturi prevăzute de art. 18, 19, 22 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
S-a mai arătat că este subiectivă, lapidară concluzia instanţei de aplicare a art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, probatoriul administrat fiind neconcludent, incert, nedemonstrându-se că prin conduita şi munca desfăşurată de recurentul-pârât (ofiţer de securitate) s-ar fi comis acte de coerciţie sau defăimare a unor persoane.
Examinând cauza din perspectiva criticilor aduse, a legislaţiei incidente, dar şi conform art. 3041 C. proc. civ. care permit instanţei să verifice pricina sub toate aspectele, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei recurate.
Este neîntemeiată în mod evident critica ce vizează necompetenţa materială a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, faţă de dispoziţiile clare ale art. 11 al OUG nr. 24/2008, potrivit căruia: (1) "Acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia se introduce la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, fiind scutită de taxă de timbru".
În acelaşi timp nu poate fi primită susţinerea recurentului care conturează o eventuală excepţie a inadmisibilităţii acţiunii C.N.S.A.S. întrucât face trimitere la actele de comandament militar exceptate de la controlul judecătoresc, or obiectul acţiunii se circumscrie art. 11 cu referire la art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008.
Nu în ultimul rând afirmaţia recurentului că prin OUG nr. 24/2008 care stabileşte o competenţă materială exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti se modifică legea de funcţionare a instanţelor judecătoreşti (mai exact Legea privind organizarea judiciară nr. 304/2004 cu modificări ulterioare), nu au suport legal; prin art. 3 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. se statuează: "Curţile de apel judecă [...] în orice alte materii date prin lege în competenţa lor".
În plus OUG nr. 24/2008 a fost aprobată prin Legea nr. 293/2008 care menţine competenţa materială exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti (pct. 17 din lege).
Asupra problemelor de fond instanţa de control judiciar remarcă, contrar celor afirmate de recurent, că au fost respectate dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., expunându-se în considerentele sentinţei motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei precum şi cele pentru care au fost înlăturate apărările pârâtului.
Departe de a fi subiectivă, concluzia judecătorului fondului este fundamentată pe probele administrate, cu firescul punct de plecare a definiţiei date de legiuitor noţiunii de lucrător al Securităţii, prin art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 şi continuând cu raportarea la probele administrate.
În acest context, s-au verificat cele două condiţii impuse de lege pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii şi observându-se îndeplinirea lor cumulativă s-a admis cererea formulată de C.N.S.A.S.
În privinţa celei dintâi cerinţe legale, respectiv aceea ca persoana în discuţie să fi avut "calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau a Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit în perioada 1945 - 1989" s-a reţinut că pârâtul a avut gradul de maior în anii 1969 - 1991 în cadrul Direcţiei a IX-a Serviciul 2, situaţie de fapt necontestată de altfel de către pârât.
Referitor la cea de-a doua condiţie legală, anume să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, a rezultat fără echivoc că activitatea desfăşurată de pârât a fost aceea de interceptare a corespondenţei între mai multe persoane în dosarele de urmărire informativă A.R.N. (pentru bănuiala de încercare a trecerii graniţei RSR în mod clandestin); T.B. (pentru intenţii de evaziune şi părăsirea clandestină a RSR); C.A. (pentru relaţii cu cetăţeni străini şi intenţii de evaziune); P.G. (pentru activitate ostilă şi manifestări duşmănoase la adresa regimului comunist).
În mod just apărările pârâtului reiterate şi prin cererea de recurs, în sensul că toate acţiunile sale se înscriu în registrul cotidian al activităţii în cadrul Securităţii au fost înlăturate, cu explicaţia evidentă că în acest mod pârâtul a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale celor urmăriţi, anume dreptul de exprimare şi libertatea opiniilor, dreptul la libera circulaţie, dreptul la viaţă privată, toate recunoscute şi garantate atât de Constituţia României din 1965 cât şi de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului adoptată şi proclamată de Adunarea Generală a O.N.U. la 10 decembrie 1948 şi semnată şi de România la 14 decembrie 1955 când a fost admisă în rândurile statelor membre.
Constatând că Sentinţa civilă nr. 3155/2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, este legală şi temeinică, văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.I. împotriva Sentinţei civile nr. 3155 din data de 5 iulie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2727/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2729/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
