ICCJ. Decizia nr. 3145/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3145/2011
Dosar nr.2731/87/2009
Şedinţa publică din 31 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, reclamanta C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi din cadrul Consiliului judeţean Teleorman şi Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Bucureşti, anularea certificatului de încadrare în grad de handicap nr. X şi respectiv a certificatului de încadrare în grad de handicap din 10 iunie 2009 emise de cele două pârâte. În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la emiterea certificatului de încadrare în grad de handicap de Consiliul Judeţean Teleorman, nu s-au avut în vedere actele medicale pe care le deţinea şi care determinau încadrarea sa într-un alt grad de handicap, că unele acte nu poartă ştampila unităţii sanitare şi nu s-a procedat la examinarea sa medicală.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Teleorman, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul Consiliul Judeţean Teleorman - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă, întrucât certificatul de handicap contestat în cauză este un act administrativ ce poate fi atacat doar la Comisia Superioara a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi.
Tribunalul Teleorman, prin Sentinţa nr. 1443 din 4 august 2009, a admis excepţia de necompetenţă materială şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta C.M. în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi din cadrul Consiliului judeţean Teleorman şi Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Bucureşti, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, întrucât se atacă şi Decizia de încadrare în grad cu handicap din 10 iunie 2009 emisă de Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare, care este autoritate publică centrală.
Prin Sentinţa nr. 1111 din 3 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta C.M., în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Evaluarea Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi - Consiliul Judeţean Teleorman şi Comisia Superioară de Evaluare a persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Bucureşti, în sensul anulării Deciziei nr. 7326 din 10 iunie 2009 emise de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, cu consecinţa obligării acestei pârâte la reexaminarea contestaţiei formulate de reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia de inadmisibilitate, prima instanţă a apreciat că nu este fondată, întrucât reclamanta a solicitat, în cadrul procedurii speciale, modificarea certificatului de încadrare în grad de handicap, adresându-se pârâtei Comisia Superioară de Evaluare a persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Bucureşti, însă această pârâtă şi-a manifestat refuzul prin Decizia contestată de reclamantă chiar pe calea procedurală arătată de pârâta care a invocat excepţia.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că în motivarea Deciziei nr. 7326 din 10 iunie 2009 pârâta a invocat doar faptul că reclamanta nu se încadrează în criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, reluând prevederea legală a art. 85 alin. (5) din Legea nr. 448/2006, foarte largă ca şi exprimare, fără a adăuga nimic care să îi confere concreteţe şi personalizare, la adresa reclamantei.
Astfel, nu a cercetat şi nu a indicat niciunul dintre actele medicale depuse de reclamantă prin raportare la prevederile legale incidente, nu a arătat de ce afecţiunile prevăzute de actele medicale nu îndeplinesc cerinţele stipulate în ordinul menţionat, caz în care, prima instanţă a considerat că respectivele menţiuni nu îndeplinesc condiţiile unei motivări complete şi precise, ceea ce echivalează cu absenţa motivării.
Concluzionând, prima instanţă a reţinut că în cadrul procedurii administrative, ceea ce este important este ca judecătorul să aibă puterea să-şi exercite ex officio controlul său asupra obligaţiei de motivare, precum şi asupra caracterului suficient al acesteia, or, nefiind îndeplinită această cerinţă imperativă, care defineşte un act administrativ, a constatat că emiterea actului în aceste condiţii, a determinat o afectare a drepturilor reclamantei, care nu poate cunoaşte în mod real, motivarea concretă a refuzării cererii sale de acordare a unui grad de handicap.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen motivat pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, conform art. 3041 C. proc. civ.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşit aplicarea dispoziţiilor HG nr. 430/2008. Aceasta deoarece nemotivarea Deciziei nr. 7326 din 10 iunie 2009, prin care a fost respinsă contestaţia reclamantei-intimate nu reprezintă un motiv legal de nulitate.
Se solicită admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
La dosar, pârâta-intimată Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a judeţului Teleorman a formulat întâmpinare în care a solicitat admiterea recursului.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Soluţia instanţei de fond prin care acţiunea reclamantului-intimat a fost admisă în parte şi obligată autoritatea pârâtă să reanalizeze motivat contestaţia administrativă este legală şi temeinică, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Motivele invocate în recurs nu pot fi reţinute.
În cauză nu există motive de casare cu trimitere spre rejudecare, iar cu privire la controlul deplin de legalitate pe care îl exercită instanţa conform art. 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004 instanţa de fond în mod corect a apreciat că în lipsa motivării este în imposibilitate de a exercita controlul de legalitate, inclusiv asupra temeiniciei actului contestat. Aceasta ţinând cont şi de caracterul specializat al certificatului de handicap contestat de reclamantul-intimat.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva Sentinţei nr. 1111 din 3 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3144/2011. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 3146/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
