ICCJ. Decizia nr. 3140/2011. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3140/2011
Dosar nr.9277/2/2009
Şedinţa publică din 31 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea Încheierii din 09 septembrie 2009 emisă de pârâtă, ca urmare a contestaţiei din 23 iunie 2009, formulată împotriva Deciziei din 29 iunie 2009.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că încheierea atacată este nelegală, întrucât au fost respectate prevederile Legii nr. 82/1991, Legii nr. 15/1994 şi Legii nr. 31/1990.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 3289 din 8 septembrie 2010 a respins acţiunea formulată de O.N.R.C în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În temeiul Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, cu modificările şi completările ulterioare, în perioada 9 februarie 2009 - 29 mai 2009, autoritatea pârâtă a efectuat un control asupra modului de formare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului la O.N.R.C, sens în care s-a încheiat procesul-verbal de constatare din 29 mai 2009, în care au fost consemnate abaterile de la legalitate şi regularitate constatate.
În baza procesului-verbal de constatare s-a emis Decizia din 29 iunie 2009, prin care au fost dispuse în sarcina entităţii verificate şaptesprezece măsuri pentru înlăturarea abaterilor constatate, iar contestaţia formulată de reclamant împotriva Deciziei din 29 iunie 2009 a fost respinsă, cu excepţia pct. 7 al acesteia, prin Încheierea din 09 septembrie 2009.
În ceea ce priveşte abaterile reţinute la pct. 1 şi 2 ale Deciziei, ce constau în faptul că, reclamantul, la inventarierea anuală, nu a cuprins creanţele şi obligaţiile unităţii existente în sold la finele anului, iar pentru creditori nu s-a organizat evidenţa analitică, nu s-a efectuat inventarierea pe fiecare creditor şi nu s-au solicitat extrase pentru confirmarea soldurilor creditoare sau confirmările reciproce, iar cu înscrisurile depuse la dosar, reclamantul nu a făcut dovada respectării prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, a faptului că operaţiunea de inventariere a cuprins toate elementele de activ şi pasiv şi că a fost organizată evidenţa analitică pe naturi de credite şi pe fiecare creditor în parte.
În ceea ce priveşte abaterile menţionate la pct. 4 şi 6 din Decizie, care au vizat că investiţiile efectuate la sediul clădirii în care îşi desfăşoară activitatea reclamantul nu au fost evidenţiate ca active corporale fixe, ci au fost înregistrate direct pe cheltuieli; că părţile componente ale „Sistemului de alarmare împotriva efracţiei" au fost înregistrate de O.R.C.T. Prahova ca obiecte de inventar şi nu ca un activ corporal fix, iar în soldul contului 208 „Alte active fixe corporale", înregistrat la 31 decembrie 2008, au fost menţionate programe informatice de tip antivirus, amortizate integral, cu toate că acestea nu au mai fost utilizate ca urmare a expirării licenţelor, s-a reţinut: încălcarea prevederilor art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, art. 8 lit. a) şi art. 16 alin. (3) din OG nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, dispoziţiile HG nr. 2.139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, precum şi prevederile cap. III, lit. A, pct. 1.2.1 din Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1.917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru instituţiile publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia.
În ceea ce priveşte abaterea consemnată la pct. 9 din Decizie, ce a constat în diminuarea veniturilor cuvenite bugetului de stat cu sumele virate în plus de către comercianţi, pentru care s-a prescris dreptul de a solicita restituirea, valoarea estimată şi consemnată în actele de control fiind de 143.037 RON, prima instanţă a reţinut că nu contestă înregistrarea în contabilitate a acestor sume ca venituri proprii, ci se susţine imposibilitatea de a dispune de acestea, datorită faptului că reclamantul are calitatea de depozitar intermediar al acestor sume pentru perioada cuprinsă între momentul încasării şi data virării lor, astfel că susţinerile reclamantului nu sunt de natură să justifice nelegalitatea şi netemeinicia abaterii reţinute şi a măsurilor dispuse pentru înlăturarea acesteia.
În ceea ce priveşte abaterea consemnată la pct. 10 din Decizie, care constă în majorarea cheltuielilor instituţiei publice verificate cu o valoare estimată de 12.671,07 RON, reprezentând contravaloarea carburantului decontat nelegal, din verificarea modului în care reclamantul respectă prevederile OG nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, s-a constatat că unitatea nu a depăşit consumul de carburant normat pe autoturism (la nivelul anilor) care se încadrează în limita combustibilului normat în raport cu numărul total de autoturisme, conform art. 5 (4) din această ordonanţă.
Însă, s-a reţinut încălcarea normelor şi procedurilor legale în vigoare, respectiv: art. 6 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile Ordinului Ministrului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor nr. 14 din 27 septembrie 1982 privind aprobarea normativului privind consumul de combustibil şi ulei pentru automobile, cap. I, pct. 2.1.3. şi cap. III, pct. 4.1.3 - Însumarea datelor înregistrate în F.A.Z. din foile de parcurs, pct. 5 lit. h) din Procedura proprie privind exploatarea mijloacelor de transport auto din dotarea O.N.R.C. şi O.R.T.C. „Obligaţii ale şoferilor titulari/persoanelor responsabile privind completarea foilor de parcurs".
Din probele administrate, prima instanţă a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada nelegalităţii şi netemeiniciei constatărilor organului de control, argumentele invocate de acesta, în sensul că nu există nicio pagubă cauzată şi nicio dispoziţie legală în vigoare încălcată, fiind neîntemeiate.
În ceea ce priveşte abaterea reţinută la pct. 12 din Decizie, ce constă în diminuarea veniturilor instituţiei cu suma de 897,50 RON (57,50 RON - O.R.C.T. Ialomiţa şi 840 RON - O.R.C.T. Bacău), ca urmare a calculării eronate a taxelor privind menţiunile referitoare la modificarea actului constitutiv şi a comisionului pentru transmiterea documentelor la M. Of., prima instanţă a reţinut că nemulţumirile formulate de reclamant nu au legătură cu abaterile reţinute, întrucât ele vizează inadvertenţele dintre nota contabilă şi balanţa de verificare depuse în susţinerea cererii de majorare a capitalului social, înregistrată la Camera de Conturi Botoşani, iar actul de control a reţinut abateri constând în calcularea eronată a taxelor pentru înscrierea de menţiuni şi a comisionului de transmitere a documentelor la O.R.C.T. Ialomiţa şi Bacău.
În ceea ce priveşte abaterea reţinută la pct. 14 din Decizie, ce a vizat faptul că O.N.R.C.T. nu a organizat în mod unitar gestiunea şi evidenţa tehnică operativă a tichetelor de masă şi nu în toate cazurile a asigurat verificarea gestionară a celor care au distribuit aceste bilete de valoare în perioada controlată, prima instanţă a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada inexistenţei abaterilor de la legalitate şi regularitate, respectiv a faptului că la O.N.R.C.T. persoanele care au distribuit tichete de masă au avut calitatea de gestionari, că în perioada supusă controlului a fost organizată verificarea gestionară a acestora, că la O.R.C.T. Bucureşti au fost completate formularele prevăzute de norme, cu referire la cantitatea de tichete de masă achiziţionate, utilizate şi returnate, precum şi la beneficiarii acestora.
De asemenea, nu s-a dovedit că la O.R.C.T. Alba, Gorj, Vâlcea şi Suceava a fost organizată evidenţa şi gestiunea proprie a tichetelor de masă, că au fost numite persoane împuternicite în scris de către conducerea instituţiei pentru gestionarea acestora şi că tichetele de masă au fost distribuite în ultima decadă a fiecărei luni, pentru luna următoare.
În ceea ce priveşte abaterile reţinute la pct. 15 şi 17 din Decizie, acestea constau în faptul că reclamantul nu a organizat nicio misiune de audit intern care să aibă ca obiectiv evaluarea şi asigurarea asupra sistemului de conducere şi control intern instituit asupra operaţiunilor din sfera achiziţiilor publice; auditul intern a fost orientat cu precădere pe structurile teritoriale, accentul fiind pus pe operaţiunile specifice acestora, în timp ce structura centrală a fost considerată cu risc scăzut; că la nivelul O.N.R.C, precum şi la nivelul oficiilor teritoriale nu este organizat un sistem de control intern care să răspundă cerinţelor generale şi specifice, prevăzute de legislaţia în vigoare.
Referitor la aceste abateri, prima instanţă a reţinut că reclamantul avea obligaţia de a dovedi faptul că au fost organizate misiuni de audit intern asupra operaţiunilor din sfera achiziţiilor publice, că la nivelul O.N.R.C. şi la nivelul oficiilor teritoriale este organizat un sistem de control intern care să răspundă cerinţelor legislaţiei în vigoare, dovadă neefectuată însă de către reclamant.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul O.N.R.C. pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ., se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., invocându-se atât aspecte de netemeinicie care privesc interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, cât şi aspecte de nelegalitate care privesc greşita aplicare a actelor normative speciale aplicabile respectiv Legea nr. 82/1991 republicată sau Legea nr. 300/2004 şi a normelor sale de aplicare.
În recurs se invocă următoarele aspecte de nelegalitate şi netemeinicie, în raport de cele constatate de instanţa de fond, în mod distinct pe toate punctele analizate.
În ceea ce priveşte primul punct se arată că în mod greşit s-a reţinut de prima instanţă că recurentul nu a evidenţiat în analitic sumele cuprinse în contul 461 - creditori, la data de 31 august 2008 şi că nu există evidenţiată componenţa soldului pe fiecare creditor.
Aceasta deoarece recurenta arată că a respectat dispoziţiile Legii contabilităţii în raport de prevederile Legii nr. 300/2004 şi în conformitate cu prevederile Protocolului încheiat cu primăriile care virau sumele pentru serviciile prestate. Iar pentru nereguli constatate, culpa este a primăriilor, care nu şi-au îndeplinit obligaţiile conform Protocolului încheiat deoarece au virat în contul O.R.C.T., sume pentru care nu au înaintat cereri de înregistrare şi acte justificative.
În ceea ce priveşte argumentele de la pct. 2 din sentinţa atacată în sensul că investiţiile efectuate la sediul clădirii în care îşi desfăşoară activitatea O.R.C.T. Bucureşti nu au fost evidenţiate ca active fixe corporale ci au fost înregistrate direct pe cheltuieli se arată că aceasta este corectă, cea făcută de recurent având în vedere prevederile Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale. Aceasta deoarece serviciile prestate au avut principala caracteristică de a se consuma total în momentul prestării acestora. Iar în cauză nu a fost reţinută calitatea de chiriaş a instituţiei recurente, care au obligaţia de a restitui spaţiul în starea iniţială.
În ceea ce priveşte argumentele de la pct. 3 din sentinţă se arată de recurent că instituţia şi-a îndeplinit cu bună-credinţă obligaţiile în raport cu M. Of., iar tarifele de publicare nu sunt venituri ale O.N.R.C., acestea aparţinând Monitorului Oficial, recurentul având doar calitatea de depozitar a sumelor care aparţin de fapt şi de drept Monitorului Oficial neexistând temei legal pentru a se dispune de aceste sume.
În ceea ce priveşte argumentele de la pct. 4 şi 5 se arată că sumele rezultate urmare recalculării taxelor au fost recuperate aproape integral de la comercianţi, iar instituţia s-a încadrat în cantitatea de combustibil afectată, consumând 56% din cantitate.
În ceea ce priveşte argumentele invocate la pct. 6 se arată că tichetele de masă nu reprezintă valori stocabile, acestea fiind distribuite în ziua primirii într-un interval de câteva ore de la momentul primirii şi în consecinţă nu sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru realizarea verificării gestionare a acestora.
Referitor la argumentele invocate de instanţă la pct. VII se arată că au fost respectate toate dispoziţiile legale privind sfera achiziţiilor publice şi a modului de formare, administrare şi întrebuinţare a resurselor financiare ale statului în exerciţiul financiar al anului 2008, în conformitate cu Programul de activitate pe anul 2009 aprobat de Plen.
Se arată că în cadrul unei acţiuni de control anterioare, ce a vizat perioada 2007 - 2008 au fost constatate o serie de abateri care nu au condus la producerea de prejudicii.
Se arată că instituţia intimată nu a ţinut cont de clarificările solicitate prin adresa din 24 martie 2010 fără a se preciza prin minuta din 25 mai 2009 că unele constatări nu sunt reale.
La dosar, intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciată ca nefondat, pentru următoarele considerente:
În cauză nu sunt îndeplinite condiţiile motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., sentinţa recurată fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile şi fiind temeinică în raport de probele administrate faţă de actele contestate de recurent respectiv încheierea din 9 septembrie 2009 şi Decizia din 29 iunie 2009 prin care în mod corect a fost respinsă contestaţia formulată şi menţinute măsurile dispuse pentru înlăturarea abaterilor de la legalitate şi regularitate.
Motivele invocate de recurentă privind combaterea argumentelor instanţei de fond la pct. 1 nu pot fi reţinute. Instanţa de fond a reţinut în mod corect că recurentul nu a respectat Legea nr. 82/1991 republicată în ceea ce priveşte realizarea de inventariere care nu a fost realizată pe voturi de credite şi pe fiecare creditor în parte şi nu au avut la bază documente cerute de Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată.
Recurenta nu a probat la instanţa de fond şi în recurs că a respectat normele legale privind înregistrarea în contabilitate.
Nerespectarea de către primării a unui protocol încheiat cu recurenta nu reprezintă o cauză exoneratorie de răspundere pentru nedepunerea de către autorităţile locale a documentelor justificative necesare înregistrării în contabilitate.
Calitatea recurentului de depozitar nu îl exonerează de obligaţia înregistrării în contabilitatea proprie a sumelor încasate pe bază de documente justificative în funcţie de fiecare categorie de sume.
Cele reţinute la pct. 2 din sentinţa recurată sunt corecte, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 6 din Legea nr. 15/1994.
În mod corect a reţinut instanţa de fond faptul că deşi sistemul de detecţie, alarmare şi stingere incendii, precum şi instalaţia de ventilare şi desfumare pot fi demontate, transportate şi montate într-o nouă locaţie nu justifică înregistrarea acestora în evidenţa contabilă ca obiecte de inventar, în condiţiile în care contractul de achiziţie publică a acestora a prevăzut achiziţionarea unui sistem, inclusiv montajul şi nu dispozitive accesorii.
Cele invocate la pct. 3 din motivele de recurs nu pot fi reţinute deoarece recurenta nu a realizat venituri proprii în relaţia contractuală cu R.A. M. Of. şi pe cale de consecinţă sumele au fost greşit înregistrate în contabilitatea recurentului.
Motivele invocate la pct. 4 şi 5 din recurs nu pot fi reţinute deoarece consumul semnificativ mai mare corespunzător anului 2008 nu a fost justificat pe foi de parcurs şi ordine de deplasare, iar în parte măsurile dispuse au vizat nu numai recuperarea unei pagube ci remedierea deficienţelor constatate prin procesul-verbal de control.
În ceea ce priveşte tichetele de masă în mod corect s-a constatat că recurentul nu a organizat în mod unitar gestiunea şi evidenţa tehnică operativă a tichetelor de masă anterior distribuirii acestor bilete de valoare în perioada supusă controlului 2006 - 2008.
În ceea ce priveşte ultimul aspect de nelegalitate invocat în recurs în mod corect s-a constatat:
- Nu au fost organizate nici misiuni de audit public intern cu obiective de evaluare a funcţionalităţii sistemului de management şi control intern instituit pentru operaţiunile de consum de carburanţi, gestionarea tichetelor de masă, deplasări interne şi externe.
- Auditul intern a fost orientat cu precădere pe structurile teritoriale, accentul fiind pus pe operaţiunile specifice acestora, în timp ce structura centrală a fost considerată cu risc scăzut şi, ca urmare, niciun compartiment funcţional din cadrul acesteia nu a fost auditat în perioada 2006 - 2007, de către auditorii interni ai serviciului de audit din cadrul O.N.R.C. Procedând astfel, au fost încălcate prevederile art. 1343 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern.
- Contestând legalitatea şi temeinicia acestor constatări reclamanta avea obligaţia de a dovedi faptul că au fost organizate misiuni de audit intern asupra operaţiunilor din sfera achiziţiilor publice şi că deţine un sistem de control intern potrivit dispoziţiilor legale, însă nu s-a făcut această dovadă.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312(1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de O.N.R.C. împotriva Sentinţei nr. 3289 din 8 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3139/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3141/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
