ICCJ. Decizia nr. 3230/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3230/2011
Dosar nr.497/64/2010
Şedinţa publică din 3 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul H.A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Casa Naţională de Pensii şi Casa Judeţeană de Pensii Braşov a solicitat anularea dispoziţiilor din Proiectul legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, referitoare la diminuarea pensiilor cu 15%, obligarea pârâţilor la plata de daune morale în cuantum de 3.000.000 RON şi suspendarea executării dispoziţiilor anterior menţionate până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că dreptul său la pensie este un drept de proprietate care nu poate fi încălcat prin reducerea cu 15% dorită de Guvern şi, că daunele morale se cuvin pentru nerespectarea voinţei, a dreptului la pensie, a proprietăţii private.
Cu privire la cererea de suspendare au fost invocate dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Pârâtele Casa Naţională de Pensii şi Casa Judeţeană de Pensii Braşov au formulat întâmpinări în cauză, care nu au mai fost analizate, întrucât la termenul de judecată din data de 27 iulie 2010 instanţa a luat act de renunţarea la judecata cu aceste două părţi.
Pârâtul Guvernul României a invocat prin întâmpinare excepţia inadmisibilităţii cererii, având în vedere că în materia contenciosului administrativ suspendarea actului administrativ nu poate fi solicitată pe calea ordonanţei preşedinţiale în condiţiile art. 581 C. proc. civ. De asemenea, a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare, întrucât în cauză, dispoziţia contestată este cuprinsă într-o lege, respectiv în Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea stabilirii echilibrului bugetar, exceptată de la controlul judecătoresc reglementat de Legea nr. 554/2004. Totodată, s-a invocat faptul că prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 872, 873 şi 874 din 25 iunie 2010, dispoziţiile din Proiectul legii privind unele măsuri necesare în vederea stabilirii echilibrului bugetar, referitoare la diminuarea pensiilor cu 15%, au fost declarate neconstituţionale.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 145/F din 17 septembrie 2010 a respins ca inadmisibil capătul de cerere formulat şi precizat de reclamant, având ca obiect anularea dispoziţiilor din Proiectul legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, referitoare la diminuarea pensiilor cu 15%.
De asemenea, a respins capătul de cerere având ca obiect acordarea de daune morale în cuantum de 3.000.000 RON şi a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării dispoziţiilor din Proiectul legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, referitoare la diminuarea pensiilor cu 15%.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut, în esenţă, că obiectul cauzei îl reprezintă nişte dispoziţii cuprinse într-un proiect de lege, declarate neconstituţionale ca urmare a controlului a priori de constituţionalitate a legii, neincluse în varianta în care a fost publicată legea.
Aceste dispoziţii nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care nici cererea de suspendare în condiţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 nu este admisibilă.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamantul H.A., care a reiterat motivele invocate în faţa instanţei de fond.
În plus, recurentul a solicitat instanţei să dispună obligarea tuturor celor ce se fac vinovaţi de modul în care i-a fost diminuată pensia la plata de daune morale. De asemenea, a cerut completarea judecăţii cu cele două capete nejudecate şi aplicarea dispoziţiilor art. 24 şi 25 din Legea nr. 554/2004.
Recursul este nefondat.
În fapt, prin acţiunea introductivă de instanţă reclamantul H.A. a solicitat instanţei ca pe calea ordonanţei preşedinţiale să anuleze Proiectul legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, referitoare la diminuarea pensiilor cu 15%, obligarea pârâţilor la plata de daune morale şi suspendarea executării dispoziţiilor menţionate până la pronunţarea instanţei de fond.
Potrivit art. 581 alin. (1) C. proc. civ., instanţa va putea să acorde măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Textul stabileşte două din condiţiile de admisibilitate ale cererii de ordonanţă preşedinţială, anume urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale. De asemenea, prin măsura luată nu trebuie să se prejudece fondul.
În speţă, reclamantul nu este în situaţia pierderii unui drept şi nici în situaţia unei pagube iminente, deoarece dreptul la pensie nu este afectat, plata acestuia făcându-se în condiţiile prevăzute de lege.
De altfel, dispoziţiile cuprinse în proiectul de lege contestat de reclamant au fost declarate neconstituţionale prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 872, 873 şi 874 din 25 iunie 2010 ca urmare a controlului a priori de constituţionalitate a legii, nefiind incluse în varianta în care legea a fost publicată.
Pe de altă parte, proiectul de lege contestat de reclamant nu constituie un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ, aşa încât, suspendarea solicitată de reclamant în condiţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 este inadmisibilă.
Nici critica din recurs privitoare la obligarea pârâtului la plata de daune morale nu poate fi primită, întrucât aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, nefiind admisibil capătul principal de cerere, nu se poate susţine că reclamantul a suferit un prejudiciu, la care să fie obligat pârâtul să-l repare.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa motivelor de casare, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de H.A. împotriva Sentinţei civile nr. 145/F din 17 septembrie 2010 a curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 3105/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3238/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
