ICCJ. Decizia nr. 3242/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3242/2011
Dosar nr.6556/2/2010
Şedinţa publică din 3 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii V.S. şi V.D. au chemat în judecată Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceasta să constate refuzul pârâtei de a le soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române şi să fie obligată pârâta să procedeze la analizarea cererii în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Totodată, au solicitat instanţei să oblige pârâta să le emită şi să le comunice ordinul de redobândire a cetăţeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, respectiv să-i programeze pentru depunerea jurământului de credinţă faţă de ţară, sub sancţiunea plăţii a 100 RON pe fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune interese.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că la data de 27 ianuarie 2010 au depus la Ambasada României la Cernăuţi cereri de redobândire a cetăţeniei române şi că, întrucât nu au primit niciun răspuns pe data de 30 martie 2010 au depus cereri de urgentare la care li s-a răspuns că dosarul se află în lucru.
Având în vedere prevederile art. 141 din Legea nr. 21/1991 astfel cum a fost modificată şi potrivit cu care "Comisia va verifica îndeplinirea condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei române într-un termen care nu va depăşi 5 luni de la data înregistrării cererii", precum şi art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei, reclamanţii au formulat acţiunea de faţă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Autoritatea Naţională pentru cetăţenie a invocat excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată faţă de termenul de 5 luni prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. c) din lege, solicitând respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 4783 din 29 iunie 2010 a admis excepţia netimbrării capătului de cerere privind daunele interese pentru întârziere şi l-a anulat ca netimbrat.
De asemenea, a respins acţiunea reclamantei V.S. ca rămasă fără obiect şi a admis în parte acţiunea reclamantului V.D., obligând pârâta să analizeze cererea acestuia, să emită şi să comunice ordinul de soluţionare a cererii, iar în ipoteza admiterii cererii să facă demersurile pentru programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului de credinţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că prin Ordinul nr. 168P din 28 octombrie 2010 cererea reclamantei a fost admisă, astfel încât, în raport de dispoziţiile art. 12 - 20 din Legea nr. 21/1991 republicată, acţiunea acesteia va fi respinsă ca fără obiect.
Referitor la cererea reclamantului V.D., s-a reţinut că au fost încălcate termenele prevăzute de aceleaşi dispoziţii legale, deoarece la data soluţionării acţiunii, cererea reclamantului nu era soluţionată, fiind întrunite cerinţele unui refuz nejustificat al autorităţii pârâte de soluţionare a cererii într-un termen rezonabil.
Asupra capătului de cerere privind plata unor daune interese pentru întârziere, s-a reţinut de către instanţa de fond că, întrucât reclamanţii nu s-au conformat dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, excepţia netimbrării va fi admisă, iar capătul de cerere anulat ca netimbrat.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod eronat a reţinut instanţa de fond că cererea reclamantului V.D. a fost înregistrată la data de 27 ianuarie 2010, întrucât cererea acestuia a fost înregistrată la Secretariatul Tehnic al Comisiei pentru Cetăţenie din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie la data de 19 iunie 2010 sub nr. 27450/RD/2010.
S-a mai susţinut că Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie a devenit operaţională în luna august 2010, conform art. 11 din OUG nr. 5/2010, precum şi faptul că Preşedintele Comisiei pentru Cetăţenie a stabilit prin rezoluţie termenul la care Comisia va analiza cererea reclamantului respectiv la data de 14 ianuarie 2010, astfel că, nu poate fi vorba de exprimarea explicită a voinţei de a nu rezolva cererea, din partea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie.
În ceea ce priveşte emiterea şi comunicarea ordinului s-a susţinut că legiuitorul nu a prevăzut un termen expres pentru emiterea acestuia, iar comunicarea lui se va face solicitantului "de îndată, la data emiterii".
Referitor la obligarea recurentei-pârâte să facă demersurile pentru programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului de credinţă, s-a susţinut că efectuarea demersurilor revine misiunii diplomatice din ţara de domiciliu, în termen de 3 ani de la data comunicării ordinului.
Recursul este nefondat.
În fapt, reclamanţii V.S. şi V.D. au depus cererile de redobândire a cetăţeniei române la data de 27 ianuarie 2010 la Secţia Consulară a Ambasadei României la Cernăuţi, cerere transmisă la data de 19 iunie 2010 Secretariatului Tehnic al Comisiei pentru Cetăţenie din codul ANC, unde au fost înregistrate sub nr. 27458/2010 şi 27450/2010.
Întrucât cererea reclamantei V.S. de redobândire a cetăţeniei române cu menţinerea domiciliului în străinătate a fost aprobată prin Ordinul nr. 168/P din 29 octombrie 2010, în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea acesteia ca rămasă obiect.
Referitor la cererea formulată de reclamantul V.D., aşa cum rezultă din adresa pârâtei Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, Preşedintele Comisiei pentru Cetăţenie a dispus prin rezoluţie, conform dispoziţiilor art. 16 din Legea Cetăţeniei nr. 21/1991 republicată, efectuarea verificărilor prevăzute de lege, stabilind termenul de 14 ianuarie 2011 ca fiind termenul la care Comisia pentru Cetăţenie va verifica îndeplinirea condiţiilor legale privind redobândirea cetăţeniei române.
În conformitate cu prevederile art. 18 şi 19 din Legea cetăţeniei române, avizând cererea, "Comisia va întocmi un raport în care va menţiona întrunirea condiţiilor legale pentru acordarea sau, după caz, redobândirea cetăţeniei", raport care, "însoţit de cererea de acordare ori de redobândire a cetăţeniei, va fi înaintat preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie". Acesta, "constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege, emite ordinul de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române, după caz. Ordinul .de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române se comunică solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, de îndată, de la data emiterii ordinului". Potrivit art. 20, "cetăţenia română se acordă sau se redobândeşte la data depunerii jurământului de credinţă, iar în termen de 3 luni de la data comunicării ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de acordare sau redobândire a cetăţeniei române persoanele cărora li s-a acordat sau care au redobândit cetăţenia română vor depune jurământul de credinţă faţă de România".
Prin dispoziţiile art. 20 alin. (6), legiuitorul a prevăzut că "persoana care a obţinut cetăţenia română în condiţiile prevăzute la art. 10 şi 11, cu menţinerea domiciliului în străinătate, va depune jurământul de credinţă în faţa şefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al României din ţara în care domiciliază, în termenul prevăzut la alin. (2). În acest caz, certificatul de cetăţenie română va fi eliberat de şeful misiunii diplomatice sau al oficiului consular respectiv".
În speţă, deşi la data de 27 ianuarie 2010, cererea reclamantului a fost înregistrată la Secţia Consulară a Ambasadei României la Cernăuţi, termenele prevăzute de Legea cetăţeniei pentru soluţionarea acesteia au fost grav încălcate, în sensul că cererea acestuia nu a fost analizată până la soluţionarea acţiunii de faţă, constatându-se un refuz nejustificat al pârâtei de soluţionare a cererii într-un termen rezonabil şi legal.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond admiţând în parte acţiunea reclamantului a obligat pârâta să analizeze cererea acestuia, să emită şi să comunice ordinul de soluţionare a cererii la adresa aleasă de reclamant.
Cât priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune interese, în mod corect instanţa a dispus anularea acestuia pentru netimbrare.
Examinând şi din oficiu hotărârea recurată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa motivelor de casare, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie împotriva Sentinţei civile nr. 4783 din 29 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 3240/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3243/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
