ICCJ. Decizia nr. 3238/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3238/2011
Dosar nr.2029/2/2010
Şedinţa publică din 3 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta D.E. a chemat în judecată Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru parte din imobilul situat în str. S. nr. 50 sector 6 Bucureşti.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Dispoziţia nr. 5190 din 23 ianuarie 2006, emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul menţionat. Dosarul a fost înaintat în anul 2006 pârâtei, care nu a emis titlul de despăgubire.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal prin Sentinţa civilă nr. 3465 din 21 septembrie 2010 a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pârâta să emită titlu de despăgubire pentru imobilul din Bucureşti str. S. nr. 50 sector 6.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că un termen de 4 ani pentru emiterea titlului de despăgubire este excesiv de lung, neputând fi considerat un termen rezonabil.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Statul Român, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod netemeinic instanţa de fond a reţinut că "un termen de 4 ani pentru emiterea titlului de despăgubire este excesiv de lung" deoarece în cauză este vorba de o procedură administrativă complexă, specială şi că soluţionarea dosarelor de despăgubire se face potrivit Deciziei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 2815/2008.
Pe fondul cauzei, recurenta a susţinut că dosarul de despăgubire este incomplet, lipsind situaţia despăgubirilor încasate la preluare, urmând ca ulterior completării, în ordinea stabilită de Decizia nr. 2815/2008, să fie desemnat un evaluator şi transmis dosarul la evaluare, apoi să fie emis titlul de despăgubire.
Recursul este nefondat.
În fapt, prin Dispoziţia nr. 5190 din 23 ianuarie 2006 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în Bucureşti str. S. nr. 50 sector 6.
Dosarul a fost înaintat în anul 2006 pârâtei care, până la data formulării acţiunii la instanţa de fond, nu a emis titlul de despăgubire.
Potrivit art. 11 alin. (1) din Constituţie "Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern".
"Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile".
Art. 16. alin. (1) "Deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi."
Art. 16. alin. (6) "După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire."
Art. 16. alin. (7) "În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare."
Analiza legislaţiei relevante în cauză demonstrează că prin Legea nr. 247/2005 nu s-a instituit un termen pentru soluţionarea dosarelor.
Referitor la lipsa unui termen de soluţionare a cererilor din legislaţia naţională aplicabilă, arătăm că potrivit art. 11 alin. (2) din Constituţia României tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar dispoziţiile alin. (2) din art. 20 al Constituţiei României obligă la aplicarea prioritară a reglementărilor internaţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
România a ratificat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin Legea nr. 30/1994, astfel că instanţa în faţa căreia se invocă existenţa unei neconcordanţe între legislaţia naţională şi dispoziţiile Convenţiei va aplica cu prioritate prevederile convenţiei.
În baza aceluiaşi temei constituţional, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este direct aplicabilă în sistemul român de drept.
În cauza de faţă, judecătorul naţional a stabilit corect că omisiunea legiuitorului de a prevedea un termen rezonabil de soluţionare a procedurii se constituie în încălcarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, privind procesul echitabil.
În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat în mod constant că prin nefinalizarea procedurilor administrative şi judiciare într-un termen rezonabil se aduce atingere evidentă art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În raport de data depunerii cererii şi în jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg se reţine că a avut loc o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prin nesoluţionarea într-un termen rezonabil a cererii de acordare a măsurilor reparatorii, astfel că recursul este nefondat, urmând să fie respins ca atare.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa motivelor de casare, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Statul Român, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva Sentinţei civile nr. 3465 din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 3230/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3240/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
