ICCJ. Decizia nr. 3243/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3243/2011
Dosar nr.709/33/2010
Şedinţa publică din 3 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta T.I. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, să se dispună anularea Hotărârii nr. 827 din 12 octombrie 2009 emisă de pârâtă, cu consecinţa obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, modificată şi republicată, deoarece familia sa s-a refugiat din motive etnice, în perioada 1940 - 1945, din localitatea de domiciliu în localitatea Câmpia Turzii, jud. Cluj.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că aprecierile Comisiei de stabilire a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 din cadrul C.J.P. Maramureş, referitoare la faptul că martorii prin care a făcut dovada refugierii au fost minori la acea vreme, sunt subiective şi lovite de nulitate, pentru faptul că acestora li s-a recunoscut dreptul de persoane strămutate.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 360 din 7 octombrie 2010, a admis acţiunea reclamantei şi a dispus anularea Hotărârii nr. 827 din 12 octombrie 2009 emisă de pârâtă, obligând-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pe perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2009.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că declaraţia martorului M.G. este pertinentă, având legătură cu obiectul cauzei, relatând fapte pe care le-a cunoscut direct şi în care a fost implicat personal.
A mai reţinut că, probele testimoniale proprii de la persoane care la rândul lor sunt beneficiare ale Legii nr. 189/2000, împrejurare suficientă în susţinerea şi dovedirea persecuţiilor etnice ale persoanelor pretins persecutate.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Maramureş.
Recurenta a susţinut că în cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a art. 61 din OG nr. 105/1999, întrucât pe de o parte nu s-a făcut dovada imposibilităţii dovedirii cu acte a situaţiei solicitate, iar pe de altă parte, declaraţiile martorilor au un caracter destul de general, având în vedere că la data refugiului reclamanta avea vârsta de 8 luni.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice şi prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, dar şi aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele acelei persecuţii.
Acesta este şi cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din aceasta situaţie.
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora "stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu şi a persoanelor beneficiare ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, cu condiţia să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situaţii identice. Toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti".
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că reclamanta s-a refugiat din comuna Barsa judeţul Maramureş în localitatea Câmpia Turzii, începând cu 6 septembrie 1940 şi până în cursul anului 1945, dovada fiind făcută atât cu declaraţii de martor date în faţa notarului public, cât şi cu audierea nemijlocită a martorului M.G. în faţa instanţei de judecată, în temeiul prevederilor art. 193 alin. (1) şi (6) C. proc. civ.
Pe de altă parte, trebuie menţionat faptul că însăşi martorii M.G. şi S.V. sunt beneficiari ai prevederilor Legii nr. 189/2000, astfel încât, o admite teza recurentei potrivit căreia reclamanta nu a făcut dovada refugiului, urmează să aplicăm un tratament discriminatoriu persoanelor aflate în situaţii identice, contrar jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru aceste considerente, văzând şi practica constantă a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în materie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş împotriva Sentinţei nr. 360 din 7 octombrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 3242/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3244/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
