ICCJ. Decizia nr. 3279/2011. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3279/2011
Dosar nr. 11349/2/2009
Şedinţa publică de la 7 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3107 din 24 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins cererea formulată de reclamantul R.G.D., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, pentru lipsa calităţii procesuale active.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamantul R.G.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând:
- Anularea în parte a procesului-verbal de constatare, încheiat la data de 12 iunie 2009 şi, respectiv decizia din 30 iulie 2009;
- Suspendarea actelor administrative atacate, în speţă procesului-verbal de constatare, încheiat la data de 12 iunie 2009 şi respectiv decizia din 30 iulie 2009 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Din probele administrate, Curtea de apel a reţinut că la decizia din 30 iulie 2009 a Curţii de Conturi a României, s-a trasat C.N.P.A.S. sarcina de a adopta măsuri în vederea clarificării şi recuperării debitelor aferente salariaţilor C.N.P.A.S. cu calitate de lectori, angajaţi de Institutul Naţional de Administraţie şi a fost fixat ca termen de realizare data de 15 septembrie 2009.
Controlul efectuat la Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi Asigurări Sociale, a relevat faptul că entitatea verificată a achitat unele sume de bani, reprezentând salarii şi a decontat cheltuieli de transport, cazare şi/sau diurnă unor angajaţi ai acesteia, care au susţinut, în calitate de lectori, angajaţi de Institutul Naţional de Administraţie, cursuri de perfecţionare a personalului de specialitate din cadrul C.N.P.A.S. şi structurile teritoriale ale acesteia, folosindu-se de faptul că sunt şi angajaţi ai C.N.P.A.S., în această situaţie fiind şi reclamantul.
Aceste cursuri de perfecţionare s-au desfăşurat, conform programului stabilit, între orele 08:30-16:30, în timpul zilelor de lucru, în următoarele localităţi: C., B., S., P. (aşa după cum rezultă din procesul-verbal de constatare), suprapunându-se cu programul de lucru al entităţii controlate, ceea ce a determinat absenţa persoanelor ce avea şi calitatea de lector de la programul de lucru al C.N.P.A.S., unde sunt angajaţi în baza unor contracte de muncă sau sunt numiţi în funcţia publică.
Din verificări a rezultat însă că toate aceste persoane au fost pontate ca fiind prezente la serviciu (la C.N.P.A.S.), aşa cum rezultă din procesul-verbal de constatare, încasând salarii brute aferente acelor perioade în sumă totală de 13.672 de RON, conform procesului-verbal de constatare.
La solicitarea echipei de auditori publici externi, Direcţia management resurse umane a verificat dacă aceste persoane au recuperat orele pontate ca fiind prezente la serviciu din perioada, în care au susţinut cursurile pentru Institutul Naţional de Administraţie, cu ore lucrate peste programul normal de lucru şi a comunicat prin adresa din iunie 2009 că nu s-au înregistrat astfel de situaţii.
Totodată, acestor persoane li s-au decontat cheltuieli de deplasare (transport), cazare şi/sau diurnă în cuantum total de 3.044,4 RON, deşi deplasarea s-a făcut în calitate de colaboratori ai Institutului Naţional de Administraţie.
Prin efectuarea plăţii salariilor acestor persoane pe perioada exercitării calităţii de lector al Institutului Naţional de Administraţie, precum şi prin decontarea unor cheltuieli de transport, cazare şi/sau diurnă pentru aceeaşi perioadă, C.N.P.A.S. a utilizat creditele bugetare pentru cheltuieli care nu intrau în sarcina sa.
S-a reţinut că procedând astfel, au fost încălcate prevederile art. 22 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare: „(1) Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale.
(2) Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de: (...)
c) angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare”.
Art. 72 din aceeaşi lege dispune că încălcarea alin. (2) al art. 22 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă în cuantum de la 2.000 la 3.000 de RON. Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor se fac de Curtea de Conturi, Ministerul Finanţelor Publice şi de alte peroane împuternicite în acest scop.
Conform constatărilor misiunii de control, în ceea ce îl priveşte pe reclamant, nu au fost stabilite în sarcina sa responsabilităţi cu privire la abaterile de la legalitate şi regularitate consemnate.
A mai reţinut că, potrivit art. 11 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 94/1992, organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi se efectuează potrivit Regulamentului aprobat de Plenul Curţii de Conturi prin hotărârea nr. 1 din 4 februarie 2009 a Plenului Curţii de Conturi şi publicat în M. Of. al României, partea I, nr. 78/10.02.2009.
Potrivit art. 92 din acest regulament, reprezentanţii legali ai entităţii verificate au dreptul de a formula contestaţie împotriva măsurilor dispuse prin decizie.
Această normă juridică este o normă specială şi se aplică cu prioritate.
A concluzionat prima instanţă că atâta timp cât art. 92 din acest regulament este în vigoare, doar reprezentanţii legali ai C.N.P.A.S. puteau formula contestaţie împotriva deciziei din 30 iulie 2009, ceea ce înseamnă că reclamantul nu are calitate procesuală pentru a face acest demers judiciar.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul R.G.D., fără a depune motivele cererii de recurs în termenul legal.
Recursul este nul.
În conformitate cu dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul acestui termen, termenul de recurs fiind cel stabilit de prevederile art. 301 teza I C. proc. civ. şi anume de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Din actele dosarului rezultă că sentinţa recurată a fost comunicată reclamantului la data de 29 iulie 2010, recurentul depunând la dosar doar declaraţia de recurs, iar la data de 11 octombrie 2010, cu mult peste termenul legal de motivare a recursului, a formulat „Motive de recurs”, depuse la registratura Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Susţinerea recurentului-reclamant potrivit căreia, sentinţa atacată i-a fost comunicată la data de 28 septembrie 2010, în urma cererii formulate în acest sens la data de 23 septembrie 2010, nu este probată. Înscrisul depus în faţa instanţei de recurs de către recurentul-reclamant nu poartă niciun însemn oficial al Curţii de Apel Bucureşti care să ateste înregistrarea la această instanţă a cererii de comunicare a sentinţei.
În aceste condiţii, singurul act procedural legal îndeplinit în privinţa comunicării sentinţei este dovada de primire şi procesul-verbal de predare a hotărârii civile menţionate mai sus, datat 29 iulie 2010, la care trebuie să ne raportăm în analiza nulităţii recursului.
Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. şi cum nu au fost constatate motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, Curtea urmează a constata că recursul este nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de R.G.D., împotriva sentinţei civile nr. 3107 din 24 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3276/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 3281/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
