ICCJ. Decizia nr. 3276/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3276/2011
Dosar nr. 36397/3/2008
Şedinţa publică de la 7 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 1 octombrie 2008, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea calităţii pârâtului H.P. de lucrător al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin cererea de verificare din 2001 şi 2002, formulată de H.O. s-a solicitat verificarea calităţii de lucrător al securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care i-au instrumentat dosarul. Din cuprinsul notei de constatare din 29 iulie 2008 şi a înscrisurilor ataşate, pârâtul în calitate de ofiţer al I.J.S. Vaslui şi Suceava, a dirijat reţeaua informativă privind măsurile luate împotriva unor persoane care au poziţie duşmănoasă şi fac comentarii ostile la adresa orânduirii socialiste, măsuri aduse la îndeplinire. Reclamanta a mai arătat că activităţile desfăşurate de pârât în calitate de angajat al fostei Securităţi a suprimat drepturi şi libertăţi: dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, dreptul la viaţă privată, secretul corespondenţei, drepturi recunoscute de Constituţia România din 1965 şi Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice ale omului.
Prin sentinţa civilă 3182 din 11 noiembrie 2009, Tribunalul Bucureşti şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Prin întâmpinare, pârâtul H.P. a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 3278 din 7 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul H.P., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
În reglementarea actuală, constatarea calităţii de lucrător al Securităţii se face din oficiu sau la cererea oricărei persoane pentru anumite categorii de persoane (pârâtul neaflându-se în nici una din situaţiile prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008) sau la cererea unei persoane care a fost urmărită de Securitate, în condiţiile art. 1 alin. (7) din ordonanţă.
În raport de dispoziţiile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, a apreciat instanţa că, este adevărat că la dosar există o cerere formulată de numitul H.O. pentru verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii de poliţie care au instrumentat dosarul său însă, în întreaga notă de constatare nu se reţine nici o activitate a pârâtului în legătură cu dosarul numitului H.O.
Este adevărat, de asemenea, că reclamantul nu avea obligaţia să îşi limiteze verificările numai cu privire la activitatea pârâtului în dosarul persoanei care a formulat sesizarea însă, pe de altă parte, activitatea pârâtului nu putea fi analizată în întregul ei decât după îndeplinirea condiţiilor impuse de legiuitor pentru declanşarea unei verificări la cerere şi această condiţie se referea la desfăşurarea unei activităţi de instrumentare a dosarului persoanei care a făcut sesizarea.
În concluzie, a reţinut curtea de apel că, atâta timp cât nu se reţine nimic cu privire la activitatea pârâtului de instrumentare a dosarului numitului H.O., verificarea activităţii de lucrător a Securităţii a pârâtului nu era posibilă, pârâtul nefiind o persoană cu privire la care declanşarea verificărilor să se poată face din oficiu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând generic dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, autoritatea recurentă susţine, în esenţă, că, în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea inadmisibilă, ajungând la această soluţie prin interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008. Se arată că legiuitorul nu cere ca actele săvârşite de persoana verificată cu privire la persoana care formulează cererea de verificare să fi fost în mod obligatoriu abuzive, ci doar ca cel verificat să fi contribuit la instrumentarea dosarului de securitate al cărui titular este autorul cererii de verificare.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată şi completată „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţi pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeaşi şi pentru lucrătorii Securităţii identificaţi în urma verificărilor din oficiu”.
Din analiza dispoziţiilor legale sus menţionate, rezultă că acţiunea în constatare prevăzută de art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 modificată şi completată poate fi formulată în scopul de a se constata calitatea de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei care solicită verificarea sau din oficiu, pentru persoanele prevăzute la art. 4 şi 5 din ordonanţă.
Este obligatoriu, în aceste condiţii, ca intimatul-pârât să fi contribuit la instrumentarea dosarului informativ al numitului H.O., în scopul constatării calităţii de lucrător al Securităţii al recurentului.
Din actele depuse la dosarul de fond, nu rezultă îndeplinirea condiţiilor deja expuse mai sus.
Din nota de constatare emisă în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată şi completată rezultă că pârâtul a contribuit la instrumentarea dosarelor mai multor persoane, printre care, însă, nu se află şi persoana numitului H.O.
Faţă de acestea, constatându-se legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, împotriva sentinţei civile nr. 3278 din 7 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6162/2011. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3279/2011. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
