ICCJ. Decizia nr. 3285/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3285/2011
Dosar nr. 2190/2/2010
Şedinţa publică de la 7 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 9 martie 2010 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamatul R.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Autoritatea Naţională Pentru Cetăţenie, să se constate refuzul nejustificat de a i se soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române şi să fie obligaţi pârâţii să procedeze la analizarea şi avizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii şi să fie obligaţi pârâţii să-i comunice ordinul de redobândire a cetăţeniei române în maxim 30 de zile de la data avizării cererii de redobândire a cetăţeniei şi obligarea la acordarea de 100 RON pe fiecare zi de întârziere de daune cominatorii de la data introducerii acţiunii.
În fapt, reclamantul a susţinut că a depus cererea de redobândire a cetăţeniei române la 9 iulie 2008 la Direcţia cetăţenie fiind înregistrat.
La data de 31 ianuarie 2009 a fost informat de necesitatea completării dosarului cu cazier judiciar moldovenesc, deşi dosarul conţinea acest cazier, iar faptul că a expirat deoarece nu a fost analizat la timp nu-i poate fi imputat reclamantului.
A mai arătat că în conformitate cu dispoziţiile art. 17 din O.U.G. nr. 5/2010 cererile de acordare, redobândire sau retragere a cetăţeniei române aflate în curs de soluţionare se transferă la Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, iar conform art. 19 alin. (4) din ordonanţă până la operaţionalizarea autorităţii procedura de acordare, redobândire a cetăţeniei, precum şi orice alte aspecte vor fi asigurate prin Direcţia Cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei, motiv pentru care a solicitat chemarea în judecată şi a Ministerului Justiţiei.
În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 9 şi 10 din Convenţia Europeană Drepturilor Omului privind cetăţenia, art. 10 şi urm. din Legea nr. 21/1991, modificată şi completată, prevederile O.U.G. nr. 5/2010, dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi art. 998 şi 999 C. civ.
Pârâtul Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivat de faptul că prin O.U.G. nr. 5/2010 s-a înfiinţat Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Justiţiei.
În şedinţa publică de la 14 iunie 2010, apărătorul reclamantului a arătat că renunţă la judecată în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, înţelegând să solicite admiterea acţiunii în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie.
Prin sentinţa civilă nr. 2848 din 14 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a luat act de renunţarea la judecată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei.
A respins acţiunea formulată de reclamantul R.V., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Din conţinutul cererii de chemare în judecată rezultă că cererea de redobândire a cetăţeniei a fost depusă şi înregistrată, iar din verificările efectuate de către Secretariatul Comisei a rezultat că cererea acestuia nu a fost soluţionată deoarece dosarul nu conţinea adeverinţă de cazier judiciar eliberat de autorităţile competente din România şi Republica Moldova, actualizate.
Reclamantul a fost înştiinţat prin adresa din 31 ianuarie 2009, că termenul stabilit de Comisia pentru Cetăţenie în vederea avizării cererii este la 10 aprilie 2009 aşa cum rezultă din adresa mai sus menţionată, şi că până la această dată trebuie să depună cazierul judiciar actualizat.
A constatat instanţa de fond că reclamantul nu s-a conformat acestei solicitări, astfel încât nu au putut fi realizate verificările de către Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, fiind stabilit un nou termen la 1 iunie 2010.
În ce priveşte termenele de 30 de zile de la comunicare şi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii conform art. 8 din Legea nr. 554/2004 invocat de reclamant s-a constatat că nu este aplicabil prezentei cereri de chemare în judecată deoarece Legea cetăţeniei române stabileşte o procedură specială în ce priveşte soluţionarea cererilor de redobândire a cetăţeniei române.
Totodată, a reţinut prima instanţă, potrivit art. 157 lit. d) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Ministerului Justiţiei, în vigoare la data depunerii cererii de către reclamant, sunt înaintate Comisiei pentru Cetăţenie spre reexaminare dosarele complete, în ordine cronologică, dosarul reclamantului nefiind complet aşa cum s-a arătat mai sus, motiv pentru care cererea acestuia nu a fost soluţionată, din culpa reclamantului şi nu a Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie.
Ca şi consecinţă a netemeiniciei capătului principal, instanţa de fond a respins, ca neîntemeiat şi capătul de cerere accesoriu privind acordarea de daune cominatorii pe fiecare zi de întârziere.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul R.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurentul-reclamant susţine, în esenţă, că hotărârea atacată este pronunţată cu aplicarea greşită a legii, mai exact a dispoziţiilor O.U.G. nr. 5/2010. Afirmă că la momentul depunerii dosarului de redobândire a cetăţeniei române, încă din anul 2008 acesta era complet, conţinând atât cazierul judiciar românesc, precum şi pe cel moldovenesc. Susţine, de asemenea, că a depus cazierul judiciar moldovenesc actualizat, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 15 februarie 2009, autoritatea pârâtă fiind în culpă prin stabilirea unui termen pentru analizarea cererii mai lung de 6 luni, cât avea valabilitate cazierul.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că în speţă nu se poate reţine existenţa unui refuz nejustificat din partea autorităţii în soluţionare cererii reclamantului. Astfel, din înscrisurile depuse în faţa curţii de apel, reiese situaţia, potrivit căreia reclamantul a depus cererea de redobândire a cetăţeniei române la data de 9 iulie 2008, iar la aproximativ 6 luni de zile, pe data de 31 februarie 2009, autoritatea pârâtă a comunicat petentului că este necesar să completeze dosarul cu un cazier judiciar din Republica Moldova, actualizat, comunicându-i-se faptul că termenul pentru avizarea cererii de către Comisia de Cetăţenie este stabilit la data de 10 aprilie 2009. Reclamantul a susţinut în faţa instanţei de fond că a completat dosarul cu actul solicitat dar nu are o dovadă în acest sens, neaducând nici alte probe indirecte, în sensul acestei afirmaţii. În acest context, apărarea pârâtei, atestată de acte oficiale, în sensul că până la termenul din 10 aprilie 2009, reclamantul nu a depus la dosar cazierul actualizat, astfel încât, Comisia nu a putut aviza favorabil la acea dată cererea de redobândire a cetăţeniei române, nu a fost contracarată de reclamant. Faţă de această situaţie, prima instanţă a procedat în mod corect la aplicarea dispoziţiilor legale care prevăd obligativitatea existenţei la dosarul de redobândire a cetăţeniei române un cazier judiciar valabil, constatând netemeinicia pretenţiilor deduse judecăţii.
Faptul că recurentul-reclamant a depus în faţa instanţei de recurs o copie a unei confirmări de primire (fără valoare declarată), datată 19 februarie 2009, despre care afirmă că reprezintă dovada expedierii cazierului judiciar moldovenesc actualizat către autoritatea pârâtă, nu poate conduce la altă concluzie decât cea la care a ajuns curtea de apel, în condiţiile în care din acest înscris nu rezultă ce anume a transmis petentul autorităţii, în lipsa coroborării pe alte probe.
În ceea ce priveşte critica adusă sentinţei de fond referitoare la respingerea solicitării de a se analiza cererea în 30 de zile, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, având în vedere că, după pronunţarea sentinţei atacate, la data de 6 octombrie 2010, prin ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie s-a aprobat cererea de redobândire a cetăţeniei române pentru R.V.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de R.V., împotriva sentinţei civile nr. 2848 din 14 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3281/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3297/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
