ICCJ. Decizia nr. 3297/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3297/2011
Dosar nr. 338/64/2010
Şedinţa publică de la 7 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov la data de 27 aprilie 2010, sub nr 338/64/2010, reclamantul P.D. a chemat în judecată pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, solicitând obligarea acestuia la emiterea deciziei conform Legii nr 341/2004 de soluţionare a cererii privind eliberarea titlului solicitat prin recunoaşterea calităţii.
În motivarea cererii introductive s-a arătat că reclamantul s-a adresat pârâtului pentru a se constata că îndeplineşte condiţiile cerute de Legea nr 341/2004 şi, ca urmare, să emită titlul conferit sau, în caz contrar, să motiveze refuzul în acest sens. Poziţia pârâtului a fost de refuz nejustificat, reclamantul adresându-se cu contestaţie şi la Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989 care a răspuns în sensul că dosarul nu a fost propus pentru avizare conform legii.
În opinia reclamantului, aspectele prezentate denotă o rea credinţă din partea pârâtului care refuză să se pronunţe asupra cererii.
Pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a formulat întâmpinare prin care a invocat următoarele excepţii:
- excepţia lipsei procedurii prealabile, raportat la dispoziţiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. şi ale art. 9 alin. (5) din Legea nr 341/2004;
- excepţia inadmisibilităţii acţiunii motivată de faptul că Legea nr. 341/2004 şi H.G. nr. 1412/2004 nu stabilesc în sarcina pârâtului eliberarea certificatelor doveditoare preschimbate pentru dosarele incomplete şi asupra cărora planează suspiciuni datorate inadvertenţelor cuprinse între memoriu personal, declaraţiile martorilor şi legalitatea sau autenticitatea documentelor ce vin să întregească imaginea de ansamblu a faptelor deosebite săvârşite de solicitantul preschimbării certificatului doveditor sau în cuprinsul documentelor nu au fost depuse completări. De asemenea, s-a mai arătat că, potrivit prevederilor art. 7 H.G. nr. 1412/2004, în înţelesul prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, prin acordarea titlurilor se înţelege preschimbarea certificatelor doveditoare emise în perioada 1990-1997, iar nu acordarea de noi titluri sau calităţi de revoluţionar. Ca urmare, faţă de împrejurarea că reclamantul nu a deţinut, în temeiul Legii nr. 42/1990, certificat doveditor al titlului solicitat, pârâtul nu are ce să îi preschimbe;
- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 motivată de faptul că, potrivit art. 3 din Legea nr. 42/1990, titlurile de Erou-martir al Revoluţiei române din decembrie 1989 şi de Luptător pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 se conferă de Preşedintele României, la propunerea Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989 a cărei componenţă a fost prevăzută de anexa 1 la legea menţionată;
- excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, faţă de dispoziţiile art. 48 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989, aprobat prin H.G. nr. 566/1996, potrivit cu care această comisie este organul abilitat de lege să facă propuneri Preşedintelui României şi faţă de faptul că această comisie şi-a încetat activitatea în termen de un an de la data intrării în vigoare a Legii nr 30/1996, respectiv la data de 7 mai 1997;
- excepţia prescripţiei dreptului la acţiune raportat la dispoziţiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004. În acest sens s-a arătat că reclamantul a solicitat Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 preschimbarea certificatului de revoluţionar în anul 2009, cererea de preschimbare şi documentele anexate fiind înregistrate ca petiţie, din 29 martie 2007 şi nu ca dosar de preschimbare a certificatului de revoluţionar, fără a fi înregistrate în registrul special de evidenţă a dosarelor de preschimbare a certificatelor de revoluţionar.
Pe fond a arătat pârâtul că pentru faptul că reclamantului nu i-a fost atribuit prin decret prezidenţial titlul de luptător, acesta se putea adresa în perioada 1993-1999 fie Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989, fie Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, care aveau competenţa să întreprindă demersurile necesare în vederea atribuirii, prin decret prezidenţial, a titlului în discuţie.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei procedurii prealabile a reţinut prima instanţă că, reclamantul s-a adresat la data de 10 aprilie 2009 pârâtului Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 solicitând acordarea titlului de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în Revoluţia Română din 1989 sau de Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989.
Această instituţie i-a răspuns în sensul că cererea sa nu poate fi soluţionată în sens favorabil pentru motivele expuse mai sus. Fiind nemulţumită de răspunsul primit, reclamantul s-a adresat, în condiţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţei de contencios administrativ, reclamând un refuz nejustificat de soluţionare a cererii sale. Ca urmare, în situaţia reclamantului nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 nefiind necesară parcurgerea procedurii prealabile.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a reţinut instanţa de fond că, prin Legea nr. 341/2004 s-a reglementat preschimbarea certificatelor dobândite prin Legea nr. 42/1990, rolul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 este acela de a analiza dosarele persoanelor care solicită preschimbarea certificatelor, de a elibera noul tip de certificat ca singur document valabil pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 341/2004 şi de a face propuneri Preşedintelui României pentru acordarea ordinului prevăzut de art. 3 alin. (3), rezultând astfel netemeinicia acestei excepţii.
Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a fost, de asemenea, apreciată ca neîntemeiată, cu motivarea că faptul că, în timp, dreptul de a obţine unul dintre titlurile conferite de Legea nr. 42/1990, a fost limitat ca urmare a încetării activităţii comisiilor care constatau respectivele calităţi, nu are semnificaţia unei prescripţii a dreptului material la acţiune, prescripţia unui drept fiind clar reglementată de lege.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii a reţinut instanţa de fond că este întemeiată, deoarece din economia întregii Legi nr. 341/204 rezultă faptul că în prezent niciuna dintre calităţile conferite de Legea nr 42/1990 nu mai pot fi acordate, nemaiexistând vreo instituţie abilitată în acest sens. Rolul pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 este doar acela de a preschimba certificatele acordate de comisiile anterior menţionate şi nu de a constata vreuna dintre calităţile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 341/2004.
În aceste condiţii, a tras concluzia curtea de apel că acţiunea formulată de reclamant este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul P.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a invoca vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ.
Prin criticile formulate, recurentul-reclamant susţine, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat legea prin adăugare, în sensul că a conferit, prin motivare, un rol strict Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, care nu reiese din prevederile Legii nr. 341/2004. A mai arătat că, a întocmit dosarul necesar eliberării certificatului de revoluţionar, cu dovezi indubitabile că a fost luptător activ în revoluţie, dar autoritatea pârâtă refuzat să răspundă la cererea formulată.
Recursul este nefondat.
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Recurentul nu contestă cele reţinute în hotărârea primei instanţe, în sensul că nu a urmat procedura legală pentru recunoaşterea, de către autorităţile competente, a calităţii de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 sau de Participant la Revoluţie conform Legii nr. 42/1990, însă susţine că autorităţile statului ar fi trebuit să-i soluţioneze legal dosarul pe care l-a depus potrivit Legii nr. 341/2004.
Această alegaţie a recurentului nu poate fi primită, deoarece s-ar crea o discriminare inacceptabilă între cei care au urmat procedura legală şi au dobândit titlurile şi drepturile prevăzute de Legea nr. 42/1990 şi apoi de Legea nr. 341/2004 şi cei care au rămas în pasivitate şi solicită recunoaşterea calităţii de revoluţionar după 20 de ani, după ce parte din instituţiile cu competenţe în acest domeniu au fost deja desfiinţate (Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, Comisia pentru aplicarea Legi nr. 42/1990).
Pe de altă parte, procedura recunoaşterii calităţii de „revoluţionar” are un caracter facultativ, autorităţile neputând-o exercita din oficiu, în locul persoanelor îndreptăţite, cu încălcarea principiului disponibilităţii, deoarece, mulţi din participanţii la revoluţie nu au cerut niciodată recunoaşterea vreunui drept decurgând din această calitate şi cu atât mai mult vreun beneficiu.
Aşa cum corect a reţinut în prima instanţă, titlurile prevăzute de Legea nr. 42/1990 s-au acordat numai în perioada 1990-1997 prin Legea nr. 341/2004 reglementându-se măsura preschimbării certificatelor eliberate în temeiul Legii nr. 41/1990, or recurentul-reclamant nu dispune de nici un certificat, care să poată fi preschimbat, întrucât nu a urmat procedura legală, aşa încât în mod corect acţiunea sa a fost respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.D., împotriva sentinţei nr. 144/F din 17 septembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3285/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3534/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
