ICCJ. Decizia nr. 3829/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea adresată instanței la data de 25 ianuarie 2011, petentul T.C.D. a solicitat învestirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 132/CA din 14 aprilie 2010 și a încheierii de îndreptare eroare materială din 09 iunie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Constanța și prin care s-a dispus admiterea acțiunii sale formulată în contradictoriu cu Ministerul Tineretului și Sportului și D.J.T. Constanța, dispunându-se anularea Ordinului nr. 1866/2009 emis de Ministerul Tineretului și Sportului și a deciziei nr. 7 din 11 ianuarie 2010 a D.J.T. Constanța, reintegrarea sa în funcția anterior deținută, obligarea pârâților la plata tuturor drepturilor salariale de care ar fi beneficiat, actualizate, calculate până la data reintegrării și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON.
în drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 331-336 și art. 376 C. proc. civ..
Prin încheierea nr. 116/CA din 7 aprilie 2011 Curtea de Apel Constanța a respins cererea formulată de către reclamantul T.C.D. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Tineretului și Sportului și D.J.T. Constanța, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.
Potrivit art. 374 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este învestit cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. (1), afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu și de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege, care se execută fără formula executorie".
Prin urmare, regula este că învestirea cu formulă executorie este o condiție necesară pentru ca hotărârea judecătorească să devină titlu executoriu. De la această regulă există și excepții, iar aceste excepții sunt întotdeauna prevăzute de lege.
Una dintre excepțiile de la regula învestirii cu formulă executorie a hotărârilor judecătorești este aceea a hotărârilor pronunțate în materia contenciosului administrativ, excepție ce se deduce din dispozițiile Capitolului III referitoare la Procedura de executare din Legea nr. 554/ 2004.
Astfel, art. 22 prevede că "Hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au respins acțiunile formulate potrivit dispozițiilor prezentei legi și s-au acordat cheltuieli de judecată se învestesc cu formulă executorie și se execută silit, potrivit dreptului comun."
A reținut Curtea că din interpretarea per a contrario a textului legal mai sus citat rezultă că în toate celelalte cazuri în care se pronunță hotărâri judecătorești în materia contenciosului administrativ nu este necesară învestirea cu formulă executorie, iar hotărârile nu se execută silit potrivit dispozițiilor dreptului comun, ci după procedura de executare specială reglementată de dispozițiile art. 24 și 25 Legea nr. 554/2004.
în atare situație, singura condiție pentru declanșarea procedurii execuționale este ca hotărârea să fie irevocabilă, condiție ce se desprinde din dispozițiile art. 20 alin. (2) Legea nr. 554/2004 potrivit cu care "recursul suspendă executarea", ceea ce înseamnă că până la rămânerea irevocabilă a hotărârii aceasta nu poate fi pusă în executare.
Ori, a reținut Curtea că prin hotărârea a cărei investire cu formulă executorie se solicită, a fost admisă acțiunea reclamantului T.C.D. formulată în contradictoriu cu Ministerul Tineretului și Sportului și D.J.T. Constanța, dispunându-se anularea Ordinului nr. 1866/2009 emis de Ministerul Tineretului și Sportului și a deciziei nr. 7 din 11 ianuarie 2010 a D.J.T. Constanța, reintegrarea sa în funcția anterior deținută, obligarea pârâților la plata tuturor drepturilor salariale de care ar fi beneficiat, actualizate, calculate până la data reintegrării și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON, hotărârea neîncadrându-se în dispozițiile art. 22 Legea nr. 554/2004 pentru a fi necesară investirea cu formulă executorie, deoarece nu este vorba de o hotărâre irevocabilă prin care acțiunea a fost respinsă și au fost acordate cheltuieli de judecată.
împotriva încheierii pronunțată de instanța de fond a declarat recurs T.C.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a indica vreunul dintre motivele de modificare/ casare precizate de art. 304 C. proc. civ..
Consideră astfel recurentul, că în mod nelegal, instanța de fond i-a respins cererea de investire cu formulă executorie, fapt ce-i creează grave prejudicii, fiind pus în imposibilitate de a-și recupera cheltuielile de judecată.
Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că este nefondat și urmează a fi respins potrivit considerentelor ce urmează.
Astfel cum corect a statuat instanța de fond, în speță este vorba despre punerea în executare a unei hotărâri prin care a fost admisă acțiunea reclamantului T.C.D. formulată în contradictoriu cu Ministerul Tineretului și Sportului și D.J.T. Constanța, dispunându-se anularea Ordinului nr. 1866/2009 emis de Ministerul Tineretului și Sportului și a Deciziei nr. 7 din 11 ianuarie 2010 a D.J.T. Constanța, reintegrarea sa în funcția deținută anterior și obligarea pârâților la plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat, actualizate, calculate, până la data reintegrării, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON și anume, sentința civilă nr. 132/CA din 4 aprilie 2010 și încheierea de îndreptare eroare materială din 9.06.2010 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, sentință devenită irevocabilă și care constituie titlu executoriu, nefiind necesară investirea cu formulă executorie pentru a fi pusă în executare.
Art.22 Legea contenciosului administrativ, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007 precizează clar că sunt supuse procedurii de investire cu formulă executorie și se execută silit, potrivit dreptului comun numai "hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au respins acțiunile formulate potrivit dispozițiilor Legii contenciosului administrativ și s-au acordat cheltuieli de judecată".
Printr-o interpretare per a contrario a textului de lege sus citat, hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă prin care s-a admis acțiunea, chiar dacă cuprinde și alte obligații decât cele menționate în mod expres de art. 24 alin. (1) Legea contenciosului administrativ, cum este cazul în speță - obligarea la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant, este executorie ope legis, legiuitorul însuși conferindu-i valoare de titlu executoriu.
De altfel, ar fi și lipsit de logică, ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă cum este cea în speță, să fie executorie de la lege pentru anumite obligații cuprinse în dispozitivul său, iar pentru altele să trebuiască a fi investită cu formulă executorie pentru a fi pusă în executare.
Executarea acesteia se face, potrivit art. 24 alin. (1) Legea nr. 554/ 2004 în termenul prevăzut în cuprinsul hotărârii, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabilă a hotărârii, deci ope legis, fără a mai fi necesară îndeplinirea formalităților de investire cu formulă executorie.
în acest sens a fost adoptată soluția de unificare a practicii judiciare în plenul judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal.
Cu alte cuvinte, recurentul-petent poate demara procedura de executare silită împotriva debitorului obligat la plata cheltuielilor de judecată, chiar dacă hotărârea nu a fost investită cu formulă executorie, hotărârea fiind titlu executoriu potrivit legii.
Criticile formulate de recurentul-petent cu privire la nelegalitatea și netemeinicia încheierii de respingere a cererii de investire cu formulă executorie pronunțată de instanța de fond au fost astfel neîntemeiate, încheierea fiind legală și temeinică, motiv pentru care recursul declarat s-a privit ca nefondat și a fost respins, potrivit art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3817/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3828/2011. Contencios → |
|---|
