ICCJ. Decizia nr. 3813/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamantul O.D.V. a chemat în judecată A.N.P., solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea adresei nr. XX/2009 emisă de pârâtă prin care s-a refuzat încadrarea sa întrucât nu ar fi îndeplinit condiția prevăzută de art. 11 lit. h) Legea nr. 293/2004, precum și angajarea sa ca urmare a promovării concursului.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că măsura luată este lipsită de temei legal, deoarece a participat la concursul organizat în vederea ocupării unor funcții vacante de agent operativ în cadrul Penitenciarului Drobeta Turnu Severin și a fost declarat admis în urma susținerii probelor de concurs.
Cu toate acestea, prin adresa de mai sus i s-a comunicat propunerea de a nu fi angajat întrucât nu ar îndeplini condiția prevăzută la art. 11 lit. h) Legea nr. 39/2004 privind Statutul Funcționarilor Publici din A.N.P., respectiv să aibă un comportament corespunzător cerințelor de conduită admise și practicate în societate.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 254 din 6 mai 2010, a admis acțiunea reclamantului, dispunând anularea actului nr. YY din 10 decembrie 2009 emis de A.N.P..
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că întrucât din dosarul de înscriere la concurs reiese că în cazierul reclamantului nu figurează vreo faptă penală și cum infracțiunea săvârșită cu mulți ani în urmă, în minoritate și reabilitată nu se circumscrie dispozițiilor art. 11 lit. h) Legea nr. 293/2004, mai ales că din caracterizările depuse la dosar reiese că acesta are un comportament corespunzător cerințelor de conduită admise și practicate în societate, rezultă că acțiunea acestuia este întemeiată.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs A.N.P. , susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:
- instanța de fond a trecut la judecarea acțiunii astfel cum a fost precizată, fără a comunica autorității pârâte cererea precizatoare depusă la data de 23 septembrie 2010, încălcându-se astfel dispozițiile art. 132 alin. (1) teza finală potrivit cărora: "la prima zi de înfățișare, instanța va putea da reclamantei un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și pentru a propune noi dovezi. în acest caz instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea refacerii întâmpinării";
- potrivit art. 7 Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, anterior cererii de chemare în judecată reclamantul avea obligația să se adreseze autorității emitente în vederea anulării actelor administrative pe care le contestă, formulând în acest sens reclamația administrativă prealabilă;
- actul anulat prin sentința recurată este doar o adresă prin care autoritatea pârâtă își exprimă acordul față de propunerea Penitenciarului Drobeta Turnu Severin pentru ca intimatul - reclamant să nu fie încadrat în sistemul penitenciar. Raportat la acest aspect acțiunea reclamantului - intimat este inadmisibilă în raport de prevederile art. 1 și 2 lit. c) Legea nr. 554/2004, întrucât actul atacat nu este un act administrativ;
- intimatul - reclamant, deși a fost declarat admis în urma concursului organizat în vederea ocupării unei funcții vacante în sectorul operativ, nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 11 lit. e) și f) Legea nr. 293/2004, respectiv "să nu fi fost condamnat definitiv pentru săvârșirea de infracțiuni", să aibă un comportament corespunzător cerințelor de conduită admise în societate. Aceste condiții au fost considerate neîndeplinite în baza verificărilor din evidențele operative ale poliției, rezultând că reclamantul - intimat avusese o condamnare la pedeapsa închisorii de un an cu suspendare pentru infracțiunea prevăzută și sancționată de art. 197 C. pen..
în drept recurenta și-a încadrat motivele de recurs, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 5, pct. 9 și art. 3041C. proc. civ..
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, înalta Curte constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele considerente:
Criticile formulate în cadrul primului motiv de recurs nu sunt întemeiate deoarece reclamantul - intimat nu și-a modificat acțiunea pe parcursul judecății, ci a rectificat doar numărul actului a cărui anulare a solicitat-o, respectiv nr. YY din 10 decembrie 2009, în loc de nr. XX din 10 decembrie 2009, actul propriu zis fiind unul și același, astfel că nu erau întrunite condițiile art. 132 alin. (1) teza finală C. proc. civ. pentru a se impune "comunicarea cererii modificate pârâtului".
De asemenea este neîntemeiată critica privitoare la lipsa plângerii administrative prealabile prevăzută de art. 7 Legea nr. 554/2004 deoarece dovada îndeplinirii acestei proceduri a fost depusă la dosarul de fond fiind atașată acțiunii.
Este însă întemeiat motivul de recurs potrivit căruia actul anulat prin sentința recurată nu îndeplinește condițiile art. 1 și 2 lit. c) Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în sensul că adresa nr. YY din 10 decembrie 2009 emisă de A.N.P. reprezintă o corespondență, o simplă comunicare între A.N.P. și Penitenciarul Drobeta Turnu Severin prin care emitentul își exprimă acordul cu propunerea de a nu fi încadrat în sistem candidatul O.D.V., datorită neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 11 lit. h) Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din A.N.P..
Față de împrejurarea că actul menționat nu este un act care să producă efecte juridice iar reclamantul - intimat nu a formulat o acțiune care să aibă ca efect obligarea la încadrarea sa în sistemul penitenciar ca urmare a validării concursului la care a participat, înalta Curte constată că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea, constatând îndeplinite prevederile art. 1 Legea nr. 554/2004.
în raport de această constatare , în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.
înalta Curte de Casație și Justiție consideră inutilă, în aceste condiții, analizarea ultimului motiv de recurs, prin care s-a făcut referire la fondul actului atacat, respectiv condițiile de conduită ce trebuie avute în vedere cu ocazia ocupării unor funcții din sistemul penitenciar.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3828/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3810/2011. Contencios → |
|---|
