ICCJ. Decizia nr. 3970/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei.
1. Obiectul acțiunii
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, reclamantul C.D. a chemat în judecată pe pârâtele S.C.D.A. Secuieni și A.Ș.A.S. G.I.S. București, solicitând anularea Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 12/2007 prin care a fost modificată structura organizatorică și statul de funcții pe anul 2008 și Decizia nr. 5 din 28 ianuarie 2008 a A.Ș.A.S. București.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că din componența Consiliului de administrație fac parte șapte membri dintre care doi sunt incompatibili, apreciind astfel că prin votul lor cei doi au urmărit interesele lor personale.
Prin întâmpinările formulate în cauză, pârâtele au invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.Ș.A.S. G.I.S. București, excepții care a fost respinse de instanță prin încheierea de ședință de la termenul din 2 decembrie 2008
Prin sentința civilă nr. 560/ COM din 10 septembrie 2008, Tribunalul Neamț a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
2. Hotărârea primei instanțe
Prin sentința nr. 11 din 23 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiate, excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes, iar pe fond a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.
în privința excepțiilor, a reținut următoarele:
S.C.D.A. Secuieni este o instituție publică, cu personalitate juridică, având ca obiect de activitate cercetare științifică și dezvoltare agricolă, servicii de interes public. Astfel, poate avea calitate procesuală activă în anularea unui act emis de această entitate orice persoană vătămată într-un drept sau interes, interesul putând fi atât privat cât și public, iar în accepțiunea Legii nr. 554/2004 atât vătămarea cât și interesul capătă alte valențe decât în dreptul comun.
în cauză, vătămarea invocată de către reclamant are la bază nerespectarea dispozițiilor regulamentului de organizare, motivele ce vizează incompatibilitatea unor membri ai consiliului de administrație ținând de ordinea publică, iar împrejurarea că urmare a hotărârii consiliului de administrație s-a desființat ferma al cărui șef era reclamantul îi conferă acestuia calitate procesuală activă.
Cât privește interesul reclamantului, acesta este legitim, actual, personal. Faptul că reclamantul nu mai este salariatul autorității pârâte și că nu a participat la concurs pentru ocuparea funcțiilor vacante, nu conduce la concluzia că acesta nu are interes în a solicita anularea hotărârii consiliului de administrație care a stat la baza desființării fermei unde acesta își desfășura activitatea. Mai mult, decizia nr. 19 din 25 februarie 2008, prin care a fost concediat reclamantul, face obiectul judecății dosarului nr. 602/103/2008 aflat pe rolul Tribunalului Neamț, a cărui soluționare a apreciat instanța că depinde de soluționarea cauzei de față.
în privința fondului cauzei, a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 12/2007, Consiliul de Administrație al pârâtei S.C.D.A. Secuieni, întrunit în ședință ordinară, având în vedere situația economică și diminuarea continuă a fondului funciar de la suprafața de 1442 ha la 690 ha., necesitatea reorganizării fermelor și sectoarelor, discutate și aprobate în ședința Consiliului de Administrație din 4 septembrie 2007, văzând și propunerile făcute de comitetul director cu aprobarea sindicatului liber din unitate, a dispus aprobarea organigramei, a listei posturilor care se desființează, organizarea unui concurs pentru ocuparea posturilor de șef de ferme, iar prin Decizia nr. 5/2008, pârâta A.Ș.A.S. G.I.S. București a validat respectiva hotărâre.
Instanța a considerat că legalitatea hotărârii atacate se analizează prin prisma dispozițiilor art. 17 din regulament, potrivit căruia consiliul de administrație poate hotărî în prezența a 2/3 din numărul membrilor săi, condiție ce a fost îndeplinită, iar hotărârile se iau cu majoritatea voturilor membrilor prezenți, dar nu mai puțin de jumătate plus unu din numărul total al membrilor, condiții de asemenea îndeplinite.
Din procesul verbal al ședinței din 11 decembrie 2007, rezultă că hotărârea a fost adoptată cu unanimitate de voturi, de la ședință lipsind un membru al Consiliului de Administrație, respectiv reprezentantul M.A.D.P.R. care, prin adresa nr. 5710 din 6 decembrie 2007, a comunicat acordul și votul său pentru hotărârea propusă.
în ceea ce privește critica adusă Hotărârii nr. 12/2007, care vizează incompatibilitatea în care se aflau doi dintre membrii Consiliului de Administrație, instanța de fond a apreciat că acest motiv nu poate fi reținut ca fiind o cauză de nulitate a hotărârii contestate.
Consiliul de Administrație al S.C.D.A. Secuieni a fost numit prin decizia nr. 69 din 27 aprilie 2007 pentru un mandat de 4 ani, iar prin decizia nr. 172 din 26 iulie 2007 a A.Ș.A.S. București, reclamantul din această cauză a fost revocat din funcția de membru al Consiliului de Administrație,însă se reține că aceste decizii nu au fost contestate, producându-și pe deplin efectele.
Starea de incompatibilitate a celor doi membri din consiliul de administrație a fost reținută de prima instanță, însă nu atrage nulitatea hotărârii pentru că aceasta se apreciază în funcție de hotărârile adoptate, or, prin hotărârea atacată au fost aprobate organigrama, statul de funcții, desființarea unor posturi, decizii care nu relevă un interes personal al celor doi membri în a-și exprima votul pozitiv.
Judecătorul fondului a reținut că fundamentarea Hotărârii atacate, nr. 12/2008, validată prin Decizia nr. 5/2008, în special argumentul că reorganizarea unității se impunea ca urmare a diminuării fondului funciar de la 1442 ha la 690 ha, ca o necesitate obiectivă, este întemeiată.
De altfel, instanța nu poate lipsi de efecte voturile date în Consiliul de Administrație, care este un organ colegial de gestiune, o altă interpretare ducând la încălcarea principiului libertății exprimării voinței membrilor acestuia.
3. Decizia pronunțată în recurs
Prin decizia nr. 5504 din 2 decembrie 2009, înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefundat, recursul declarat de reclamantul C.D. împotriva sentinței menționate.
în considerentele deciziei, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Recurentul a solicitat anularea Deciziei nr. 5 din 28 ianuarie 2008 prin care se validează Hotărârea Consiliului de Administrație al S.C.D.A.S. nr. 12 din 11 decembrie 2007, care prevedea următoarele măsuri: reorganizarea activității, comasarea suprafețelor de teren existente, a fermelor și sectoarelor zootehnice, a tractoarelor și mașinilor agricole; aprobarea organigramei și a statului de funcții; aprobarea listei posturilor care se desființează; aprobarea posturilor care se reînființează prin reorganizare; redistribuirea personalului sau trecerea în șomaj, după caz; scoaterea la concurs la posturilor de conducere din cadrul unității.
Prin Hotărârea nr. 12/2007 de schimbare a structurii organizatorice a S.C.D.A. Secuieni, nu au fost încălcate prevederile Legii nr. 290/2002 și H.G. nr. 1460/2006, având în vedere că unitățile de cercetare se pot reorganiza, consiliul de administrație fiind cel care aprobă regulamentul de organizare si funcționare si structura organizatorica a stațiunii de cercetare și dezvoltare agricola, ulterior validată prin decizia președintelui A.Ș.A.S. București conform H.G. nr. 1460/2006, anexa 4 pct. 5.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, în sensul că adoptarea Hotărârii nr. 12/2007 a Consiliului de Administrație al S.C.D.A. Secuieni, a fost determinată de situația economică și de diminuarea fondului funciar deținut de stațiune, care a avut loc ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991.
în ceea privește rezultatele economice ale unității la data reorganizării, intimatele au depus la dosar adresele nr. 45526 din 8 august 2007 și nr. 44424 din 7 august 2007 emise de Ministerului Economiei și Finanțelor, din care rezultă că S.C.D.A. Secuieni la data de 08 august 2007 avea datorii (obligații de plată) la bugetul de stat în sumă de 2.045.662 lei și accesorii aferente obligațiilor fiscale în sumă de 215.948 lei.
Instanța de fond a reținut corect, potrivit situației confirmate de O.C.P.I. Neamț prin adresa nr. 1-2404 din 10 iulie 2009, că reorganizarea unității se impunea ca o consecință a diminuării fondului de terenuri deținut ca urmare a retrocedărilor făcute în baza Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar.
De asemenea, instanța de recurs a apreciat că nu au fost întemeiate criticile privind cuprinsul și fundamentarea Hotărârii nr. 12/2007, iar împrejurarea învederată de recurent, în sensul că a solicitat de la intimate, cu adresa nr. 1277/2008, remiterea unui înscris care să conțină indicatorii financiari conform bilanțului depus, nu a fost probată, astfel că nu poate fi schimbată situația de fapt reținută de prima instanță în sensul că reorganizarea unității se impunea ca urmare a diminuării fondului funciar, înscrisurile depuse făcând dovada până la înscrierea în fals.
Totodată, legalitatea hotărârii contestate a fost analizată prin prisma dispozițiilor art. 17 din Regulamentul de organizare și funcționare a unității, potrivit cărora Consiliul de Administrație poate hotărî în prezența a 2/3 din numărul membrilor săi iar hotărârile se iau cu majoritatea voturilor membrilor prezenți, dar nu mai puțin de jumătate plus unu din numărul total al membrilor, condiții îndeplinite în cauză.
Eventuala incompatibilitate a membrilor consiliului de administrație trebuie adusă la cunoștința acestui organ de conducere colectivă, iar încălcarea interdicției poate atrage antrenarea răspunderii în condițiile art. 14 alin. (4) și respectiv art. 19 din Regulament, atât individuală cât și solidară, după caz, și revocarea din consiliul de administrație.
însă, chiar și în condițiile de incompatibilitate a doi membri, interdicție invocată de recurent, consiliul de administrație putea adopta hotărâri cu respectarea art. 17 din Regulament, iar în cauză, conform procesului - verbal, hotărârea a fost adoptată în unanimitatea membrilor prezenți la ședința din 11 decembrie 2007.
4. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii.
împotriva acestei decizii, recurentul C.D. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5, în care a invocat, drept înscris nou în sensul textului de lege menționat, adresa nr. 210 din 3 februarie 2010, emisă de S.C.D.A. Secuieni - Neamț.
în motivarea cererii, revizuentul a arătat că din înscrisul doveditor pe care se fondează calea de atac pe care a exercitat-o rezultă că, în anul 2007 - 2008, după reorganizare, Stațiunea a administrat o suprafață totală de 1582,52 ha, din care 585,92 ha, domeniu public și 996,60 ha, domeniu privat, date care contrazic argumentul reținut în fundamentarea măsurii de reorganizare a unității, potrivit căruia fondul funciar s-ar fi diminuat de la 1442 ha la 690 ha.
Revizuentul a precizat că înscrisul respectiv, pe care l-a obținut în baza sentinței nr. 355/ CA din 15 decembrie 2009 a Tribunalului Neamț, demonstrează că suprafața administrată de S.C.D.A. Secuieni după reorganizare nu este mai mică decât cea administrată anterior și că desființarea subunităților de producție a fost contrară intereselor economice ale stațiunii, care este organizată ca instituție publică.
5. Apărările intimatelor.
5.1. S.C.D.A. Secuieni - Neamț a depus la dosar o întâmpinare prin care a invocat următoarele:
Inadmisibilitatea cererii de revizuire.
în motivarea acestei apărări, intimata a arătat că înscrisul pe care se întemeiază revizuirea nu întrunește condițiile expres prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru că nu poate avea o forță probantă mai mare decât o adresă oficială emisă de O.C.P.I. Neamț, după cum nu poate contraveni Legii nr. 45/2009, care în anexa nr. 3 pct. 3 precizează că S.C.D.A. Secuieni are în administrare suprafața de 694,2965 ha.
Intimata a subliniat totodată, că diminuarea suprafeței de teren administrate nu a fost singurul motiv care a condus la reorganizare, astfel că soluția nu ar putea fi schimbată numai pe acest temei.
Excepția tardivității cererii de revizuire.
în motivarea excepției de tardivitate, intimata a arătat că, potrivit propriilor lui susțineri, revizuentul a intrat în posesia înscrisului la data de 3 februarie 2010, astfel că revizuirea a fost formulată după împlinirea termenului de o lună din ziua descoperirii înscrisului nou invocat, prevăzut în art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
Respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
Cu privire la fondul susținerilor revizuentului, intimata a arătat că acesta a apreciat în mod greșit că soluționarea pricinii a avut ca unic temei argumentul potrivit căruia reorganizarea stațiunii ar fi fost impusă doar de diminuarea fondului funciar, în realitate fiind recunoscute efectele juridice ale voinței exprimate în Consiliul de administrație, organ colegial de gestiune al stațiunii.
Asupra excepției tardivității cererii de revizuire, Curtea s-a pronunțat, motivat, în ședința publică de la 24 septembrie 2010, soluția fiind conswemnată în încheierea de dezbateri de la acea dată.
5.2. A.Ș.A.S. G.I.S. București a depus și ea la dosar întâmpinare, solicitând:
Respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, cu motivarea că o hotărâre prin care instanța de control judiciar a respins recursul, ca nefundat, nu îndeplinește condiția evocării fondului, impusă de prevederile art. 322 C. proc. civ.
Respingerea cererii de revizuire, ca nefondată, întrucât S.C.D.A. Secuieni avea în administrare numai 669 ha teren, mai puțin chiar decât s-a prevăzut în anexa 3 a Legii nr. 45/2009, unde figurează cu 694,2965 ha.
Cu referire la înscrisul considerat nou în revizuire, intimata a arătat că la pct. 4 din adresa respectivă se menționează că în perioada 2007 - 2008, stațiunea a administrat 585,92 ha teren din domeniul public și a exploatat, în regim de arendăm 996,6 ha, proprietatea unor persoane fizice, iar nu a statului.
II. Considerentele înaltei Curți asupra revizuirii.
1. Argumente de fapt și de drept relevante.
Examinând cauza prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, înalta Curte reține următoarele:
Admisibilitatea revizuirii
în temeiul art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Prima condiție impusă de textul legal menționat privește, așadar, hotărârea supusă revizuirii care, în situația în care este pronunțată de o instanță de recurs, trebuie să evoce fondul.
Decizia nr. 5504 din 2 decembrie 2009 îndeplinește această cerință, pentru că, deși a respins recursul ca nefondat, înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o proprie apreciere asupra situației de fapt și a prevederilor legale incidente pricinii.
Cât privește înscrisul nou invocat în revizuire, acesta trebuie să aibă forță probantă prin el însuși, să fie descoperit după darea hotărârii, să fi existat la data hotărârii revizuirii, să fie determinant și să nu fi putut fi înfățișat în proces pentru că a fost reținut de partea potrivnică sau dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.
Adresa nr. 210 din 3 februarie 2010 întrunește toate aceste cerințe, întrucât a fost obținută de la partea potrivnică în temeiul unei hotărâri judecătorești și se referă la o serie de indicatori contabili și la suprafețele de teren aflate în administrarea stațiunii, date prin care revizuentul tinde să demonstreze că, în pofida concluziilor instanțelor de fond și de recurs, reorganizarea unității nu a corespuns unei nevoi economice reale, fiind contrară interesului public pe care instituția publică era chemată să îl îndeplinească.
Faptul că documentul poartă o dată ulterioară pronunțării deciziei atacate nu îl exclude din câmpul de aplicare al art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru că se referă la o situație preexistentă, corespunzătoare anilor 2007 - 2008.
Temeinicia revizuirii.
împrejurarea de fapt ce se impune a fi lămurită vizează măsura diminuării fondului funciar aflat în administrarea stațiunii intimate, pentru că reorganizarea s-ar justifica numai în măsura în care suprafețele de teren administrate au scăzut în mod real și considerabil.
Din probele avute în vedere de instanțele de fond și de recurs a rezultat că adaptarea Hotărârii nr. 12/2007 a Consiliului de Administrație al S.C.D.A. Secuieni a fost determinată de situația economică și de diminuarea fondului funciar administrat de stațiune, urmare a reconstituirii dreptului de proprietate privată în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar.
înscrisul invocat ca fiind nou nu poate conduce la o soluție diametral opusă celei atacate, pentru că, deși suprafețele consemnate nu corespund întocmai, ilustrează diminuarea reală a fondului funciar în anul agricol 2007/2008 comparativ cu anul anterior.
Astfel, dacă, potrivit adresei nr. 210 din 3 februarie 2010, în anul agricol 2006/2007 stațiunea a administrat 603,40 ha teren din domeniul public și 470,45 ha teren disponibilizat din domeniul public prin H.C.J. nr. 4910 din 29 octombrie 2006, la care se adaugă 916,69 ha ce au format obiectul unor contracte de arendă cu diverși proprietari, în total 1987,54 ha teren lucrat de societate, în anul agricol 2007/2008, suprafața totală a fost de 1582,52 ha, din care 996,6 ha în arendă și numai 585,92 ha teren administrat din domeniu public.
De altfel, o valoare apropiată (1.415,68 ha) a fost consemnată, pentru anul agricol 2007/2008, și în adresa nr. 1011 din 5 martie 2009 a D.A.D.R. Neamț, aflată la dosarului de recurs.
Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, prin intermediul căreia pot fi remediate unele erori în stabilirea situației de fapt, cu respectarea strictă a cazurilor și condițiilor prevăzute de art. 322 C. proc. civ., dar nu permite reevaluarea ansamblului probator administrat în etapele procesuale anterioare, deoarece în acest fel ar fi nesocotită puterea de lucru judecat a hotărârii pronunțate.
Nici evoluția profitului perioada 2007 - 2008 nu poate duce prin ea însăși o soluție contrară celei pronunțate prin decizia atacată, pentru că acest parametru poate fi influențat de mai mulți factori de ordin economic și managerial, nefiind suficient pentru a fundamenta concluzia unei exercitări abuzive a dreptului de apreciere în luarea măsurii de reorganizare a stațiunii.
Dimpotrivă, scăderea drastică a profitului în 2007 ar putea justifica hotărârea de reorganizare adoptată la sfârșitul anului 2007 (11 decembrie 2007).
2. Temeiul de drept al soluției adoptate în revizuire.
Având în vedere toate considerentele expuse și ținând seama de prevederile art. 326 și 328 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte s respins cererea de revizuire ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1215/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3969/2011. Contencios → |
|---|
