ICCJ. Decizia nr. 4006/2011. Contencios
| Comentarii |
|
1. Sesizarea instanței de fond
Prin cererea adresată Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul D.C., primarul comunei V., județul Mehedinți a formulat contestație împotriva deciziei nr. 4 din 7 iulie 2010 a D.G.F.P. Mehedinți, prin care a fost soluționată contestația sa împotriva procesului-verbal de inspecție din 28 mai 2010.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că nu cunoaște motivele pentru care i s-a imputat suma de 1.052 RON, acordată ca spor pentru condiții vătămătoare în baza unei hotărâri definitive și irevocabile a Tribunalului Mehedinți.
La data de 7 octombrie 2010 reclamantul a depus precizări.
2. Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 518 din 18 noiembrie 2010 a Curți de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea, a fost anulată în parte decizia nr. 4 din 7 iulie 2010 și procesul-verbal de control din 2010 încheiat de D.G.F.P. Mehedinți cu privire la suma de 492 RON reprezentând diurnă și cheltuieli de transport.
în motivarea soluției, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de control din 28 mai 2010 încheiat de D.G.F.P. Mehedinți s-a dispus reținerea de la reclamant a sumei de 492 RON și respectiv a sumei de 1.052 RON, acordate nelegal reprezentând cheltuieli cu deplasarea în perioada 2008-2009, și respectiv acordate cu încălcarea Legii nr. 393/2004 în perioada ianuarie-aprilie 2010.
Prin decizia nr. 4 din 07 iulie 2010 a D.G.F.P. a Județului Mehedinți a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de reclamantul D.C., Primarul com. V..
S-a reținut că reclamantul D.C., Primarul com. V., a decontat cheltuieli pe bază de ordin de deplasare efectuate în trimestrul I 2010, respectiv 10 ordine de deplasare în sumă totală de 492 RON, constatându-se deficiențe în ceea ce privește modul de completare în sensul că nu cuprind orele de plecare și sosire din și în localitatea care să ateste legalitatea diurnei acordate, data, ora și ștampila unității unde a făcut deplasarea.
S-a constatat, de asemenea, că reclamantul D.C., Primarul com. V., a beneficiat în baza dispoziției din 08 februarie 2010 de spor pentru condiții vătămătoare de 10% pentru perioada ianuarie-aprilie 2010, în sumă totală de 1.052 RON cu încălcarea prevederilor Legii nr. 393/2004 care nu reglementează acordarea acestui spor.
Analizând ordinele de deplasare depuse la dosar s-a constatat că acestea cuprind mențiuni privind data și orele de plecare și sosire din și în localitatea care să ateste legalitatea diurnei acordate, data, ora și ștampila unității unde a făcut deplasarea, respectând astfel prevederile Ordinului nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile, în Anexa 2 Partea V, punctul III.
Față de aceste aspecte, s-a constatat că decontarea și încasarea sumei de 492 RON de către reclamant, aferentă ordinelor de deplasare s-a făcut în mod legal, impunându-se anularea actului de control pentru această sumă.
în ceea ce privește suma de 1.052 RON reprezentând spor pentru condiții vătămătoare de 10% încasată de reclamant, în perioada ianuarie-aprilie 2010, în baza dispoziției din 08 februarie 2010, Curtea constată că această sumă este acordată cu încălcarea Legii nr. 393/2004 care în art. 35 prevede că indemnizația lunară este singura formă de remunerare a primarului, excluzând alte sporuri.
în același sens sunt și dispozițiile art. 57 alin. (4) Legea nr. 215/2001 potrivit cu care "Pe durata mandatului, primarul și viceprimarul primesc o indemnizație lunară, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de primar, respectiv de viceprimar, și care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Primarul și viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege".
3. Calea de atac exercitată
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D.C. și D.G.F.P. Mehedinți.
I. în recursul declarat de reclamantul D.C. se critică soluția instanței de fond deoarece este nelegală imputarea sumei de 1.052 RON reprezentând contravaloarea sporului acordat pentru condiții vătămătoare deoarece beneficiază de acest spor în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
II. în recursul declarat de D.G.F.P. Mehedinți se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
în ceea ce privește decontarea cheltuielilor de deplasare, se arată că organele de control au stabilit că suma de 492 RON a fost încasată nelegal având în vedere că documentele în baza cărora s-a efectuat decontul nu au fost completate în conformitate cu dispozițiile legale în materie, respectiv prevederile Ordinului nr. 3512/2008, în sensul că nu era completată ora de sosire și de plecare, data, ștampila unității unde s-a efectuat deplasarea, semnăturile privind întocmirea, avizarea și aprobarea decontului.
4. Soluția instanței de fond
După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, înalta Curte va respinge recursurile declarate pentru următoarele considerente:
- recursul declarat de reclamantul D.C. va fi respins deoarece soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Prin actele atacate s-a imputat reclamantului suma de 1.052 RON reprezentând spor acordat nelegal pentru perioada ianuarie-aprilie 2010.
Recurentul invocă faptul că sporul de 1% i-a fost acordat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
într-adevăr, potrivit sentinței nr. 1799 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, a fost obligată pârâta Primăria comunei V. la plata sporului de 10% din salariul de bază pentru condiții vătămătoare la locul de muncă, începând cu data de 01 mai 2007 la zi, în sumă actualizată cu rata inflației de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Așa cum se poate observa, în raport de dispozitivul sentinței, aceasta nu poate reprezenta temei pentru acordarea sporului pentru perioada ianuarie-aprilie 2010, în favoarea reclamantului D.C., astfel că, în mod legal, în raport de prevederile art. 35 Legea nr. 393/2004 și art. 57 alin. (4) Legea nr. 215/2001, suma de 1.052 RON a fost reținută de la acesta.
Recursul declarat de pârâtul D.G.F.P. Mehedinți este nefondat, deoarece, așa cum a reținut instanța de fond, la dosar, au fost depuse ordinele de deplasare în baza cărora a fost acordată suma de 492 RON, cheltuieli de deplasare și care conțin toate mențiunile și au fost întocmite în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile, Anexa nr. 2, Partea V.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 Legea nr. 554/2004, au fost respinse recursurile declarate, ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4010/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4005/2011. Contencios → |
|---|
