ICCJ. Decizia nr. 4121/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 226 din 28 octombrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată și completată de reclamanta D.M.C., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Ploiești, prin care a formulat plângere împotriva refuzului nejustificat de reintegrare în funcția de manager al Spitalului Municipal Ploiești și a solicitat reintegrarea în funcția respectivă, precum și plata drepturilor bănești cuvenite acestei funcții, începând cu data de 27 iunie 2008 și până la reintegrarea efectivă. Prin aceeași sentință, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății și a fost respinsă în consecință acțiunea reclamantei față de acest pârât.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la situația de fapt și de drept:
Prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1499 din 13 decembrie 2006, reclamanta D.M.C. a fost numita manager al Spitalului Municipal Ploiești, între aceasta și Ministerul Sănătății fiind încheiat contractul de management din 14 decembrie 2006, pentru o perioadă de 3 ani.
Urmare alegerilor locale din iunie 2008, reclamanta a fost aleasă consilier local, iar ulterior, la data de 30 iunie 2008, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 187/2008, a fost aleasă viceprimar al Municipiului Ploiești.
Prin Ordinul Ministrului Sănătății Publice nr. 1186 din 25 iulie 2008 s-a dispus eliberarea reclamantei din funcția de manager al Spitalului Municipal Ploiești începând cu data de 28 iulie 2008 pentru "nerespectarea termenului de înlăturare a motivelor de incompatibilitate sau conflict de interese".
Prin sentința nr. 27 din 23 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, irevocabilă prin decizia nr. 4852 din 4 noiembrie 2009 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă și anulat Ordinul nr. 1186 din 25 iulie 2008 emis de Ministrul Sănătății, emis cu încălcarea dispozițiilor art. 28 Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.
Calitatea reclamantei de viceprimar a încetat, iar Ministrul Sănătății a emis Ordinul nr. 2259 din 24 noiembrie 2009 prin care a fost repusă în funcția de manager al Spitalului Municipal Ploiești.
Prin Ordinul nr. 2500 din 15 decembrie 2009 emis de Ministrul Sănătății, a fost numită M.F.M. începând cu data de 15 decembrie 2009, în funcția de manager interimar al Spitalului Municipal Ploiești.
Urmare acțiunii formulată de reclamantă, Ordinul nr. 2500 din 15 decembrie 2009 a fost anulat, prin sentința nr. 73 din 25 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosar, împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs, aflat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin Ordinul nr. 1216 din 8 iunie 2010 M.F.M. a fost eliberată din funcția de manager interimar, iar prin Ordinul nr. 1275 din 30 iunie 2010 al Ministrului Sănătății a fost numit manager R.M..
Prin dispoziția din 06 iulie 2010 Primarul Municipiului Ploiești a numit pe R.M. în funcția de manager interimar al Spitalului Municipal Ploiești, prin dispoziția din 2010 a Primarului Municipiului Ploiești a fost revocată această dispoziție, iar prin dispoziția din 2010 a Primarului Municipiului Ploiești a fost numită M.F.M. în funcția de manager interimar al Spitalului Municipal Ploiești.
Prin dispoziția din 09 septembrie 2010 a Primarului Municipiului Ploiești a fost numită M.F.M. în funcția de manager al Spitalului Municipal Ploiești, începând cu data de 10 septembrie 2010, urmare concursului pentru ocuparea postului de manager al acestui spital.
Reclamanta s-a adresat Ministrului Sănătății la data de 10 iunie 2010 prin cererea din 10 iunie 2010 și a solicitat repunerea în funcția de manager, conform Ordinului nr. 2259 din 24 noiembrie 2009.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Sănătății prin întâmpinare:
Prin O.U.G. nr. 162/2008 privind transferul ansamblului de atribuții și competențe exercitate de Ministerul Sănătății Publice către autoritățile administrației publice locale, modificată prin O.U.G. nr. 48/2010 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul sănătății în vederea descentralizării, a fost stabilit cadrul legal privind transferul ansamblului de atribuții și competențe ale Ministerului Sănătății Publice către autoritățile, administrației publice locale.
Prin H.G. nr. 529/2010, publicată în M. Of. la 10 iunie 2010, a fost aprobată Lista unităților sanitare publice cu paturi pentru care s-a transferat managementul asistenței medicale către autoritățile administrației publice locale, la pct. 256 fiind menționat Spitalul Municipal Ploiești, al cărui management este transferat Consiliului Local Ploiești.
Potrivit H.G. nr. 529/2010, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare, direcțiile de sănătate publică urmau încheie cu autoritățile administrației publice locale protocoalele de predare - preluare pentru spitalele publice al căror management al asistentei medicale s-a transferat prin H.G. nr. 529/2010.
Prin Hotărârea Consiliului Local Ploiești nr. 193 din 1 iulie 2010 s-a luat act de transferul managementului asistenței medicale din cadrul Spitalului Municipal Ploiești către Consiliul Local Ploiești, fiind încheiat ulterior Protocolul de predare-preluare în acest sens între Direcția de Sănătate Publică și Consiliul Local Ploiești.
Urmare faptului că pentru Spitalul Municipal Ploiești s-a transferat managementul asistenței medicale de către Ministerul Sănătății către Consiliul Local Ploiești, astfel cum s-a arătat anterior, începând cu data de 01 iulie 2010 competența numirii managerului spitalului revine autorităților locale, respectiv primarului Municipiului Ploiești, în conformitate cu prevederile art. 179 alin. (2) Legea nr. 95/2006, care prevăd că "Managerul este numit prin ordin al ministrului: sănătății, al ministrului transporturilor și infrastructurii sau, după caz, prin act administrativ al conducătorului instituției, al primarului unității administrativ-teritoriale, al primarului general al municipiului București sau al președintelui consiliului județean, după caz".
în baza acestor dispoziții legale fiind transferat managementului asistentei medicale din cadrul Spitalului Municipal Ploiești de la Ministerul Sănătății către autoritatea administrației publice locale, cum calitatea procesuală pasivă, condiție de exercițiu a acțiunii, presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel obligat in cadrul raportului juridic dedus judecății, calitatea procesuală pasivă în acțiunea formulată de reclamantă, de reintegrare în funcția de manager al spitalului, aparține autorității administrației publice locale, căreia i s-a transferat managementul Spitalului Municipal Ploiești, și care a preluat astfel toate atribuțiile de management, și nu Ministerului Sănătății, care a transferat managementul său, conform prevederilor legale arătate și protocolului de predare primire menționat.
Așa fiind, reține prima instanță, este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Sănătății, acțiunea formulată împotriva acestuia urmând a fi respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive.
Cu privire la fondul cauzei:
Reclamanta a formulat plângerea împotriva refuzului de soluționare a cererii de reintegrare în funcția de manager și a solicitat reintegrarea în funcția de manager.
Conform dispozițiilor art. 8 alin. (1) Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.
Conform art. 1 alin. (1) Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.
Potrivit alin. (2) al art. 2 Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Prima instanță a apreciat că nesoluționarea cererii reclamantei de reintegrare în funcția de manager este justificată.
Astfel, se arată în considerentele sentinței atacate, prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1499 din 13 decembrie 2006 reclamanta D.M.C. a fost numită manager al Spitalului Municipal Ploiești.
între Ministerul Sănătății și reclamantă s-a încheiat contractul de management din 14 decembrie 2006, pentru o perioadă de 3 ani, în baza dispozițiilor art. 178 Legea nr. 95/2006, care prevedea încheierea acestui contract de management.
Urmare a alegerilor locale din iunie 2008, reclamanta a fost aleasă consilier focal, iar ulterior, la data de 30 iunie 2008, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 187/2008, a fost aleasă viceprimar al Municipiului Ploiești.
Prin Ordinul Ministrului Sănătății Publice nr. 1186 din 25 iulie 2008 s-a dispus eliberarea reclamantei din funcția de manager, Ordinul fiind anulat prin sentința nr. 27 din 23 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, irevocabilă prin decizia nr. 4852 din 4 noiembrie 2009 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție.
Calitatea reclamantei de viceprimar a încetat, iar Ministrul Sănătății a emis Ordinul nr. 2259 din 24 noiembrie 2009 prin care a fost repusă în funcția de manager al Spitalului Municipal Ploiești.
Prin Ordinul nr. 2500 din 15 decembrie 2009 emis de Ministrul Sănătății, a fost numită M.F.M. începând cu data de 15 decembrie 2009, în funcția de manager interimar al Spitalului Municipal Ploiești.
Reclamanta s-a adresat Ministrului Sănătății la data de 10 iunie 2010 prin cererea din 10 iunie 2010 și a solicitat repunerea în funcția de manager, conform Ordinului nr. 2259 din 24 noiembrie 2009.
Reclamanta a invocat faptul că a fost încheiat contractul de management pentru o perioadă de 3 ani, a exercitat 19 luni și 14 zile în perioada 14 decembrie 2006-28 iulie 2008 și încă 21 zile în perioada 24 noiembrie 2009-15 decembrie 2009 și mai are de exercitat din cei 3 ai 16 luni și 4 zile.
Apreciază instanța de fond că cererea reclamantei este nelegală.
Reclamanta a fost numită manager al Spitalului Municipal Ploiești prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1499 din 13 decembrie 2006, pentru o perioadă de 3 ani, între aceasta și Ministerul Sănătății fiind încheiat contractul de management nr. 236 din 14 decembrie 2006, pentru o perioadă de 3 ani, începând cu data de 14 decembrie 2006, în baza dispozițiilor art. 178 Legea nr. 95/2006, care prevedeau că "Managerul, persoană fizică sau juridică, încheie contract de management cu Ministerul Sănătății Publice (...) pe o perioadă de 3 ani".
La data de 30 iunie 2008, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 187/2008, reclamanta a fost aleasă viceprimar al Municipiului Ploiești.
în conformitate cu dispozițiile art. 28 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali "Pe timpul exercitării mandatului de (...) viceprimar, (...) se suspendă contractul de muncă sau actul de numire a acestora în cadrul unei instituții ori autorități publice, respectiv la regii autonome sau la societăți comerciale cu capital integral ori majoritar de stat sau ale unităților administrativ-teritoriale", iar potrivit art. 30 alin. (1), "la încetarea mandatului de (...) viceprimar, (...) persoanele în cauză își reiau activitatea în executarea acelorași contracte de muncă sau acte de numire."
Urmare faptului că a încetat calitatea reclamantei de viceprimar, prin Ordinul nr. 2259 din 24 noiembrie 2009 emis de Ministrul Sănătății reclamanta a fost repusă în funcția de manager al Spitalului Municipal Ploiești.
La data de 14 decembrie 2009, termenul de 3 ani de numire a reclamantei în funcția de manager a încetat, conform dispozițiilor art. 178 Legea nr. 95/2006, fiind numit prin Ordinul nr. 2500 din 15 decembrie 2009 al Ministrului Sănătății un manager interimar.
Contractul de management încheiat de reclamantă cu Ministrul Sănătății a încetat prin împlinirea perioadei de 3 ani de la data încheierii, 14 decembrie 2006, dată la care efectele Ordinului de numire nr. 1499 din 13 decembrie 2006, pentru perioada de 3 ani, au încetat de asemenea.
Dispozițiile art. 28 Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali menționate prevăd că "pe timpul exercitării mandatului de (...) viceprimar, (...) se suspendă contractul de muncă sau actul de numire a acestora".
Rezultă, așadar, că pe perioada exercitării mandatului de viceprimar a fost suspendat contractual de management, iar la încheierea mandatului reclamanta și-a reluat activitatea în executarea aceluiași contract de management, încheiat pe perioada de 3 ani.
în mod nelegal invocă reclamanta faptul că exercitând 19 luni și 14 zile în perioada 14 decembrie 2006-28 iulie 2008 și încă 21 zile în perioada 24 noiembrie 2009-15 decembrie 2009, ar mai avea de exercitat din cei 3 ai 16 luni și 4 zile și solicită reintegrarea.
Suspendarea contractului de management are drept efect suspendarea efectelor acestuia, pe durata suspendării drepturile și obligațiile părților nu sunt exercitate, și nu suspendarea perioadei pentru care acesta a fost încheiat.
Dispozițiile legale menționate prevăd suspendarea contractului de muncă sau actului de numire, iar la încetarea mandatului, reluarea activității în executarea acelorași contracte de muncă sau acte de numire.
Suspendarea nu înseamnă suspendarea curgerii perioadei de încheiere a contractului de management, cu înlăturarea intervalului de suspendare, întrucât dispozițiile legale și clauzele contractuale prevăd încheierea contractului pe o perioadă de timp, perioada de timp încetează la data la care, calendaristic, a încetat această perioadă.
Continuarea contractului de management, ulterior încetării perioadei pentru care a fost încheiat, ar echivala o prelungire a acestuia, cu încălcarea dispozițiilor legale sau a clauzelor contractuale.
Pentru toate aceste motive, instanța de fond a apreciat că cererea reclamantei de reintegrare în funcția de manager este neîntemeiată, nefiind aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (2) și art. 8 alin. (1) Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, privind refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.
Consideră prima instanță că nesoluționarea cererii de reintegrare formulată de reclamantă este justificată, pentru motivele expuse, perioada de 3 ani de numire a acesteia în funcția de manager încetând, conform dispozițiilor art. 179 Legea nr. 95/2006, iar suspendarea contractului de management, potrivit prevederilor art. 28 Legea nr. 393/2004 conducând la suspendarea efectelor acestuia iar nu a perioadei pentru care a fost încheiat.
Pe cale de consecință, reține instanța de fond, este neîntemeiată și cererea de plată a drepturilor bănești cuvenite funcției de manager, începând cu data de 27 iunie 2008 și până la reintegrarea efectivă.
împotriva sentinței nr. 226 din data de 28 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamanta D.M.C., prin care s-a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii completate, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta a apreciat că în mod eronat prin sentința recurată a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății, în condițiile în care Ordinul nr. 2259 din 24 noiembrie 2009 emis de ministrul sănătății prin care reclamanta a fost repusă în funcție nu a fost revocat, fiind în ființă. Or, fiind numită printr-un act al autorității centrale este firesc ca aceasta să o repună pe reclamantă în funcția avută, indiferent că, în prezent, există un alt cadru legal referitor la descentralizarea unităților sanitare cu paturi. Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 362 Legea nr. 95/2006 așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 48/2010 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul sănătății în vederea descentralizării, Ministerul Sănătății și ministerele și instituțiile cu rețea sanitară proprie vor lua măsuri pentru înființarea consiliilor de administrație din cadrul spitalelor. Consiliile de administrație, înființate în conformitate cu prevederile alin. (1) sunt obligate ca, în termen de 30 de zile de la înființare, să organizeze concurs pentru ocuparea funcției de manager. Până la ocuparea prin concurs a funcției de manager, conducerea spitalelor se realizează de către manageri interimari. însă, după cum rezultă din același text de lege, dispozițiile arătate nu se aplică funcțiilor de manager și funcțiilor de conducere care fac parte din comitetul director, ocupate prin concurs sau licitație publică la data intrării în vigoare a O.G. nr. 48/2010.
întrucât reclamanta a devenit manager înainte de intrarea în vigoare a actului normativ sus menționat iar Ordinul nr. 2259 din 24 noiembrie 2009 emis de ministrul sănătății prin care recurenta a fost repusă în funcție nu a fost revocat, s-a apreciat că repunerea recurentei în funcție trebuie realizată tot de către autoritatea administrativă centrală, în baza dispozițiilor legale în vigoare la data numirii în funcția arătată. De aceea, s-a precizat de către recurentă că Ministerul Sănătății, prin ministrul sănătății, are calitate procesuală pasivă în cauză. Mai mult, prin completarea cererii de chemare în judecată reclamanta a solicitat, ca urmare a repunerii în funcția de manager, plata drepturilor bănești cuvenite începând cu data de 27 iunie 2007 și până la reintegrarea efectivă. Or, chiar dacă s-ar aprecia că Primarul municipiului Ploiești este cel care are ca atribuție reintegrarea reclamantei în funcția avută, până la data de 1 iulie 2010 când a intrat în vigoare O.G. nr. 48/2010 autoritatea administrativă centrală este cea care suportă cheltuielile legate de remunerarea reclamantei în calitate de manager. Astfel, și sub acest aspect Ministerul Sănătății prin ministrul sănătății are calitate procesuală pasivă în cauză. De altfel, s-a evocat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre contradictorie întrucât, pe de o parte, a respins excepția de necompetență materială a Curții de Apel Ploiești în soluționarea cauzei cu motivarea că a fost dedus controlului judiciar refuzul Ministerului Sănătății, adică a unui organism central, și pe de altă parte, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății și a respins acțiunea formulată împotriva acestuia pentru lipsiși calității sale procesuale pasive.
în al doilea rând, reclamanta a considerat că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală care încalcă dispozițiile legale incidente. Astfel, a apreciat recurenta că pârâții refuză, în mod nejustificat, să-i recunoască un drept garantat de lege, motiv pentru care conduita lor abuzivă trebuie cenzurată de către instanța de judecată. Aceasta deoarece Ordinul nr. 2259 din 24 noiembrie 2009 emis de ministrul sănătății prin care a fost repusă în funcție reclamanta nu a fost revocat, iar conform art. 2 din acest act administrativ emis în baza sentinței nr. 27 din 23 februarie 2009 a Curții de Apel Ploiești și a deciziei nr. 4852 din 4 noiembrie 2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție, contractul de management al recurentei a reînceput să producă efecte juridice.
în cauză a formulat întâmpinare pârâtul Ministerul Sănătății, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea, în esență, că în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Sănătății și a respins cererea reclamantei de reintegrare în funcția de manager al Spitalului Municipal Ploiești.
Recursul este fondat.
Prin acțiunea în contencios administrativ, astfel cum a fost completată, reclamanta D.M.C. a solicitat obligarea pârâților Ministerul Sănătății, prin ministrul sănătății, și Primarul municipiului Ploiești, la reintegrarea în funcția de manager al Spitalului Municipal Ploiești, obligarea pârâților ca, odată cu reintegrarea, să plătească aceleiași reclamante, drepturile bănești cuvenite funcției de manager al Spitalului Municipal Ploiești începând cu data de 27 iunie 2008 și până la reintegrarea efectivă în funcția arătată, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
în mod nelegal, prin sentința atacată, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Sănătății și a respins acțiunea formulată împotriva acestei părți pentru lipsa calității procesual pasive, în condițiile în care autoritatea publică centrală în discuție a transferat managementul asistenței medicale din cadrul Spitalului Municipal Ploiești către autoritatea administrației publice locale numai începând cu data de 1 iulie 2010, astfel cum rezultă din Hotărârea Consiliului Local Ploiești nr. 193/2010 și din protocolul de predare primire încheiat între Direcția de Sănătate Publică Prahova și Consiliul Local Ploiești. Prin urmare, pentru perioada 27 iunie 2008-1 iulie 2010, corespunzător căreia reclamanta solicită reintegrarea în funcția de manager al Spitalului Municipal Ploiești și plata drepturilor bănești aferente, Ministerul Sănătății are calitate procesuală pasivă, existând astfel identitate între persoana chemată în judecată și cel obligat în cadrul raportului juridic dedus judecății.
Așa fiind, cum în mod eronat prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea în integralitate a fondului litigiului, s-a impus, în cauză, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și a dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3) și art. 313 C. proc. civ., admiterea recursului declarat de reclamanta D.M.C., casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4131/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4116/2011. Contencios → |
|---|
