ICCJ. Decizia nr. 4144/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4144/2011
Dosar nr.8699/1/2007
Şedinţa publică din 16 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa primei instanţe
a. Obiectul cererii deduse judecăţii
Pin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, anularea Adresei nr. X din 02 martie 2005, emisă de către pârâtă şi obligarea acesteia la plata de daune în sumă de 335.420 euro, cauzate ca urmare a emiterii acestui act, precum şi daune morale în sumă de 50.000 RON.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în calitate de acţionar minoritar la SC Ş.N.D. SA Galaţi a solicitat acţionarului majoritar al acestei societăţi să procedeze la cumpărarea, la un preţ echitabil, a acţiunilor deţinute, în temeiul dispoziţiilor art. 207 din Legea nr. 297/2004, dar acţionarul majoritar nu s-a conformat solicitării adresate, invocând Adresa Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. X din 02 martie 2005, potrivit cu care dispoziţiile Legii nr. 297/2004 nu sunt incidente.
La plângerea prealabilă adresată, pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a susţinut că adresa contestată nu reprezintă act administrativ individual în sensul Legii nr. 554/2004, reprezentând doar o confirmare a unei situaţii preexistente şi nefiind opozabilă părţilor.
Reclamantul a susţinut că adresa contestată este act administrativ individual, fiind emis de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare în soluţionarea conflictului dintre acţionarii minoritari şi acţionarul majoritar al SC Ş.N.D. SA Galaţi, care s-a prevalat de acest act pentru a nu se conforma dispoziţiilor legale.
Valoarea prejudiciului cauzat a fost estimat la 335.420 euro, reprezentând contravaloarea acţiunilor deţinute de reclamant la preţul de 32 euro/acţiune.
b. Întâmpinarea formulată în cauză
Pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, faţă de faptul că adresa contestată nu este act administrativ, ci reprezintă un răspuns la o solicitare formulată de către SC Ş.N.D. SA Galaţi.
În subsidiar, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că Legea nr. 297/2004 nu mai era aplicabilă în speţă, în condiţiile în care prin Hotărârea A.G.A. din 11 decembrie 2003 s-a aprobat declararea ca societate de tip închis a SC Ş.N.D. SA Galaţi, situaţie confirmată de Atestatul nr. 70 din 11 martie 2004 emis de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, urmat de retragerea de la tranzacţionare de pe piaţa RASDAQ a acţiunilor emise de către societate, potrivit Deciziei Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 1349 din 11 martie 2004.
2. Hotărârea instanţei de fond în primul ciclul procesual
Prin Sentinţa civilă nr. 1648 din data de 12 octombrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a anulat acţiunea reclamantului M.M. ca netimbrată.
3. Decizia instanţei de control judiciar
Recursul formulat de către reclamantul M.M. a fost admis prin Decizia nr. 812 din 9 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care sentinţa recurată a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare către aceeaşi instanţă.
4. Procedura în faţa instanţei de fond în cadrul celui de-al doilea ciclul procesual
Prin încheierea din 8 ianuarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti a dispus conexarea prezentei cauze cu Dosarul nr. 10219/2/2006, în care societatea SC Ş.N.D. SA Galaţi a dobândit calitatea de intervenient în interes propriu.
5. Hotărârea instanţei de fond în rejudecare
Prin Sentinţa civilă nr. 675 din data de 5 martie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunile conexe formulate de către M.M., şi, în consecinţă, a admis cererea de intervenţie în interes propriu a SC Ş.N.D. SA Galaţi şi a obligat reclamantul la plata, către intervenientă, a sumei de 305 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că Adresa Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. X din 02 martie 2005 nu poate avea caracter vătămător pentru reclamant, întrucât aceasta confirmă o situaţie de fapt preexistentă, statuată prin Decizia nr. 1349 din 11 martie 2004 şi Atestatul nr. 70 din 11 martie 2004 al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, acte premergătoare celui atacat de recurent.
A mai constatat că începând cu luna martie 2004 SC Ş.N.D. SA Galaţi nu mai era o societate tranzacţionată pe piaţa de capital, iar, în condiţiile în care Legea nr. 247/2004 a intrat în vigoare în luna iulie 2004, dispoziţiile acesteia nu sunt incidente în speţă.
A mai arătat instanţa fondului că actul administrativ atacat este legal şi valabil emis în temeiul dispoziţiilor OUG nr. 28/2002, aplicabil în timp.
Împrejurarea că acest act normativ nu-l avantajează pe reclamant, în sensul că nu-i permite acestuia să-şi vândă acţiunile direct către acţionarul majoritar, la preţul dorit de către reclamant, ţine de nevalorificarea unei oportunităţi oferite reclamantului la momentul emiterii ofertei publice secundare, potrivit OUG nr. 28/2002, cu modificările şi completările ulterioare, când acţionarilor minoritari le-a fost oferită această şansă. Cum acest lucru nu s-a întâmplat, acţionarul minoritar are unica posibilitate de valorificare a acţiunilor în temeiul Legii nr. 31/1990, aşa cum rezultă din conţinutul prevederilor art. 3.3. Articolul III din Statutul SC Ş.N.D. SA Galaţi.
Cererea privind acordarea de daune a fost respinsă cu motivarea că fapta ilicită cauzatoare de prejudicii nu incumbă Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, ci propriei conduite a reclamantului, care nu şi-a valorificat şansa la momentul oportun.
Instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocate atât de către pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, cât şi de către intervenienta SC Ş.N.D. SA Galaţi, cu motivarea că Adresa nr. X/2005 atestă, confirmă şi recunoaşte o situaţie de fapt, fiind asimilată noţiunii de atestat şi inclusă în categoria actelor administrative individuale emise de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare potrivit art. 9 alin. (3) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.
6. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul M.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a arătat că instanţa de fond a respins acţiunea printr-o interpretare şi aplicare greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât a apreciat în mod eronat că în cauză erau aplicabile dispoziţiile OUG nr. 28/2002 şi nu cele ale Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital.
Arată că acest act normativ nu a fost modificat şi trebuia aplicat în mod unitar pentru toate societăţile care au făcut obiectul unei oferte publice de preluare a tuturor acţiunilor, inclusiv pentru societatea intervenientă.
Un alt motiv de recurs vizează invocarea în considerentele hotărârii recurate a Deciziei nr. 1349 din 11 martie 2004 şi Atestatul nr. 70 din 11 martie 2004 acte emise de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, fără ca aceste probe să fi fost dezbătute astfel încât au fost încălcate dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Susţine că intimata-pârâtă Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a aprobat retragerea acţiunilor societăţii de la tranzacţionare de pe piaţa RASDAQ la data de 11 martie 2004 prin încălcarea dispoziţiilor OUG nr. 28/2002, în vigoare la data respectivă, situaţie în care aceasta trebuie să probeze legalitatea Deciziei nr. 1349/2004 şi a Atestatului nr. 70/2004.
În concluzie solicită admiterea recursului cu consecinţa modificării hotărârii recurate în sensul admiterii acţiunii, anularea actului administrativ individual nr. X din 2 martie 2005 emis de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi obligarea pârâtei la plata daunelor cauzate ca urmare a acestui act în sumă de 335.420 euro plăţi în lei cursul B.N.R., şi plata de daune morale în sumă de 50.000 RON.
7. Apărările intimaţilor.
Prin întâmpinarea depusă la 25 ianuarie 2008 intimata-pârâtă Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat cu motivarea că la data declarării societăţii comerciale Ş.N.D. Galaţi SA societate de tip închis, erau aplicabile dispoziţiile OUG nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, modificată şi aprobată prin Legea nr. 525/2002, şi că Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, a intrat în vigoare în luna iulie 2004, iar dispoziţiile acesteia sunt aplicabile numai societăţilor ale căror valori mobiliare sunt tranzacţionabile pe piaţa de capital, la data intrării sale în vigoare, conform principiului tempus regit actum.
Actele administrative individuale (Atestatul nr. 70 din 11 martie 2004 şi Decizia Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 1349 din 11 martie 2004) depuse de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare ca probe la dosarul cauzei, au îndeplinit condiţiile prevăzute de lege, respectiv au legătură cu cauza, ajută la soluţionarea acesteia şi au fost întocmite înainte de ivirea litigiului.
Intimatul-intervenient în nume propriu SC Ş.N.D. Galaţi SA prin întâmpinarea depusă la dosar înregistrată la 01 februarie 2008 a solicitat respingerea ca nefondat a recursului promovat împotriva Sentinţei civile nr. 675 din 5 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 15122/1/2005 şi menţinerea acestei sentinţe pe care o consideră temeinică şi legală reiterând aceleaşi apărări ca intimata Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, subliniind faptul că recurentul-reclamant nu mai este în termenul legal pentru a contesta legalitatea Deciziei nr. 1349/2004 şi Atestatului nr. 70/2004 emise de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
8. Procedura în faţa Înaltei Curţi
Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul-reclamant M.M. a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (1), (3) şi art. 7 alin. (7) din anexa la OUG nr. 25/2002, aprobată prin Legea nr. 514/2002, privind Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare şi a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 2 alin. (2), art. 289 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, arătând că prevederile invocate contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (4), art. 124 alin. (2) şi art. 126 alin. (6) din Constituţia României.
Înalta curte, analizând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, sub aspectul admisibilităţii acesteia, a constatat că dispoziţiile invocate ca fiind neconstituţionale, nu au legătură cu soluţionarea cauzei deduse judecăţii, astfel că în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale ca inadmisibilă prin încheierea de şedinţă din 4 aprilie 2008.
Recurentul-reclamant prin răspunsul la întâmpinarea formulată de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare potrivit dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 a invocat excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 1349 din 11 martie 2004 şi Atestatului nr. 70 din 11 martie 2004 emise de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, iar Înalta Curte constatând incidenţa prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul că legalitatea actului nr. X/2 martie 2005 emis de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, care reprezintă obiectul acţiunii în contencios administrativ soluţionate în primă instanţă de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, depinde de legalitatea celor două acte care constituie obiectul excepţiei de nelegalitate ridicată de recurentul-reclamant M.M. a sesizat Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea acestei excepţii prin încheierea pronunţată la 26 septembrie 2008.
Cauza a fost suspendată până la soluţionarea irevocabilă a excepţiei de nelegalitate.
Prin Sentinţa civilă nr. 1030 pronunţată la 1 martie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate ca neîntemeiată iar prin Decizia nr. 4965 din 10 noiembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost respins recursul ca nefondat, motiv pentru care cauza a fost repusă pe rol pentru soluţionarea recursului împotriva Sentinţei civile nr. 675/2007 cu care a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin cererea înregistrată la 11 august 2011 recurentul-reclamant formulează completare la recursul declarat la 25 septembrie 2007 împotriva Sentinţei civile nr. 675 din 05 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti împotriva admiterii cererii de intervenţie în interes propriu a SC Ş.N.D. Galaţi SA, în baza dispoziţiilor art. 52 alin. (2) şi art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., precum şi împotriva deciziei de respingere a cererii privind anularea actului administrativ nr. X din 02 martie 2005 emis de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
Intimata-intervenientă a solicitat respingerea cererii de completare a motivelor de recurs ca tardiv formulată în raport de prevederile art. 301 C. proc. civ.
Într-adevăr conform art. 301 C. proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socoteşte de la comunicarea hotărârii.
Cum în cauză nu au fost invocate motive de ordine publică în sensul art. 306 C. proc. civ., iar faţă de data comunicării Sentinţei civile nr. 675 din 05 martie 2007 şi chiar faţă de data înregistrării cererii de recurs sau depunerii concluziilor pe fond la 10 noiembrie 2009 termenul de 15 zile este cu mult depăşit, cererea de completare a motivelor de recurs este tardivă.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Examinând sentinţa atacată în raport de motivele invocate de recurentul-reclamant, de apărările cuprinse în întâmpinările depuse de intimate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Recurentul-reclamant M.M. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Adresa nr. X din 02 martie 2005 calificată de prima instanţă ca act administrativ individual, având următorul conţinut „Urmare adresei dumneavoastră înregistrată la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare sub nr. Y din 21 februarie 2005 vă comunicăm următoarele:
Prin Atestatul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 70 din 11 martie 2004 s-a confirmat caracterul de societate de tip închis pentru SC Ş.N.D. Galaţi SA, iar prin Decizia Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 1349 din 11 martie 2004 acţiunile emise de această societate au fost retrase de la tranzacţionare pe piaţa RASDAQ.
Având în vedere statutul de societate de tip închis al SC Ş.N.D. Galaţi SA prevederile Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital nu îi sunt incidente”.
Verificând conţinutul acestui act contestat prima instanţă a reţinut pe de o parte că aceasta consfinţeşte o situaţie de fapt determinată de retragerea de la tranzacţionare pe piaţa RASDAQ a acţiunilor emise de SC Ş.N.D. Galaţi SA începând cu 16 martie 2004, ca urmare a transformării societăţii din societate deţinută public în societate de tip închis, cât şi lipsa caracterului vătămător a celor două acte respectiv Decizia nr. 1349 din 11 martie 2004 şi Atestatul nr. 70 din 11 martie 2004 care confirmă o situaţie existentă.
În condiţiile în care SC Ş.N.D. Galaţi SA nu mai era societate tranzacţionată începând cu luna martie 2004, s-a apreciat ca fiind incidente speţei dispoziţiile OUG nr. 28/2002, şi nu cele ale Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital.
Această concluzie este împărtăşită şi de instanţa de recurs.
Atât soluţia pe fondul cauzei, cât şi rezolvarea dată excepţiei inadmisibilităţii acţiunii invocate de pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi intervenienta SC Ş.N.D. Galaţi SA sunt legale şi vor fi menţinute de instanţa de recurs.
Răspunzând punctual criticilor formulate în termenul legal de recurent, Înalta Curte reţine următoarele:
1.1. Referitor la incidenţa Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital
Intimata-intervenientă SC Ş.N.D. Galaţi SA a fost o societate comercială pe acţiuni deţinută public, înregistrată la Oficiul de Evidenţă a Valorilor Mobiliare şi ale cărei acţiuni au făcut obiectul tranzacţionării pe piaţa RASDAQ până în anul 2004.
Prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din data de 11 decembrie 2003, s-a aprobat declararea ca societate de tip închis „ca urmare a finalizării ofertei publice de preluare iniţială de acţionarului majoritar în vederea închiderii delistării, conform prevederilor OUG nr. 28/2002, modificată şi aprobată prin Legea nr. 252/2002” hotărâre care a fost înregistrată la O.R.C. Galaţi prin C.I.M. nr. 7100 din 13 ianuarie 2004.
În aceste condiţii intimata-pârâtă Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a procedat la emiterea Atestatului nr. 70 din 11 martie 2004, de confirmare a caracterului de societate tip închis pentru SC Ş.N.D. Galaţi SA, urmată de retragerea de la tranzacţionare de pe piaţa RASDAQ a acţiunilor emise de această societate iar prin Decizia Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 1349 din 11 martie 2004 s-a dispus retragerea de la tranzacţionare pe piaţa RASDAQ a acţiunilor emise de SC Ş.N.D. Galaţi SA începând cu data de 16 martie 2004, ca urmare a transformării societăţii din societate deţinută public (deschisă) în societate de tip închis.
Art. 136 din OUG nr. 28/2002 prevede că (1) o societate deţinută public îşi va pierde acest statut în următoarele situaţii:
a) când un acţionar majoritar sau un grup de persoane care acţionează în mod concertat deţine mai mult de 90% din capitalul social al societăţii şi promovează o ofertă publică de preluare, cu scopul de a închide societatea;
(2) Societatea devine de tip închis la data notificării hotărârii adunării generale a acţionarilor către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, după menţionarea acesteia la Oficiul Registrului Comerţului, iar art. 137 - "O societate care îşi pierde statutul de societate deţinută public sau se află în proces de dizolvare, conform prevederilor legale, va fi retrasă de pe piaţa reglementată pe care au fost tranzacţionate respectivele valori mobiliare".
În cuprinsul actului atacat sunt evidenţiate în mod corect prevederile legale incidente respectiv OUG nr. 28/2002 în condiţiile în care Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, care a abrogat OUG nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate aprobată şi modificată prin Legea nr. 525/2002, a intrat în vigoare în luna iulie 2004, iar dispoziţiile acesteia sunt aplicabile numai societăţilor tranzacţionabile pe piaţa de capital iar societatea comercială Ş.N.D. Galaţi SA nu mai era societate tranzacţionată (începând cu luna martie 2004).
1.2. Referitor la încălcarea prevederilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Atât Atestatul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 70 din 11 martie 2003 cât şi Decizia nr. 1349 din 11 martie 2004 sunt evidenţiate în cuprinsul adresei atacate, fiind depuse la dosarul cauzei şi analizate de prima instanţă prin prisma conţinutului şi legăturii cu soluţionarea cauzei cu care a fost învestită, recurentul-reclamant neputându-se prevala de necunoaşterea acestora sau de vătămarea drepturilor sale procesuale aşa cum a susţinut prin motivele de recurs.
Referitor la legalitatea Deciziei nr. 1349 din 11 martie 2004 şi Atestatului nr. 70 din 11 martie 2004 emise de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, contestatorul nu mai este în termenul legal pentru a le contesta, iar excepţia de nelegalitate invocată în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 554/2004 a fost respinsă irevocabil.
2. Temeiul legal pentru adoptarea soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ. şi art. 20 Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de faţă ca nefondat, cu aplicarea art. 274 C. proc. civ. pentru partea căzută în pretenţii, respectiv obligarea recurentului către intimata SC Ş.N.D. Galaţi SA la plata cheltuielilor de judecată conform notei de cheltuieli a actelor anexă depuse la dosarul de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.M. împotriva Sentinţei civile nr. 675 din data de 5 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurentul M.M. la plata către intimata SC Ş.N.D. Galaţi SA a sumei de 4711,75 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4143/2011. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 4146/2011. Contencios → |
|---|
