ICCJ. Decizia nr. 4146/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4146/2011
Dosar nr.640/2/2010
Şedinţa publică din 16 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Z.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, anularea Ordinului nr. 2813/C/16 octombrie 2009, emis de către pârât şi menţinerea Ordinului nr. 846/C/2008.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin ordinul contestat a fost revocat Ordinul ministrului justiţiei nr. 846/C/2008, prin care i se recunoşteau drepturile salariale câştigate ca judecător financiar, cu ocazia transferului activităţii şi judecătorilor financiari de la Curtea de Conturi - Colegiul Jurisdicţional Ialomiţa, la Tribunalul Ialomiţa.
Reclamanta a criticat Ordinul nr. 2813/C din 16 octombrie 2009 ca abuziv şi discriminatoriu, susţinând totodată că un act care a intrat în circuitul civil, în speţă Ordinul nr. 846/C/2008, nu poate fi revocat, şi că la data emiterii actului contestat încetase raportul său de muncă cu Tribunalul Ialomiţa prin eliberarea sa din funcţie ca urmare a pensionării, conform Decretului Prezidenţial nr. 336 din 25 februarie 2009, publicat în M. Of. nr. 129/02.03.2009.
2. Întâmpinarea formulată în cauză
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că hotărârea judecătorească în baza căreia s-a emis Ordinul nr. 846/C din 20 martie 2008 nu era irevocabilă în momentul emiterii acestui act, ordinul fiind emis în respectarea caracterului executoriu al hotărârilor prin care se soluţionează conflicte de muncă, dar că, ulterior, prin Decizia civilă nr. 4912/R din 30 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti s-a modificat hotărârea menţionată în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.
În aceste condiţii, Ministerul Justiţiei a procedat la punerea în aplicare a dispoziţiilor Deciziei civile nr. 4912/R din 30 iunie 2009 şi a emis Ordinul nr. 2813/C/2009 prin care se revocă Ordinul iniţial nr. 846/C din 20 martie 2008, în condiţiile în care nu mai subzista temeiul juridic al acestui din urmă act administrativ.
Actul administrativ contestat a fost emis ca un act condiţie pentru că rămânerea sa în fiinţă a fost în mod evident condiţionată de menţinerea de către instanţa de control judiciar a sentinţei civile în baza căreia a fost emis. Iar din punct de vedere al momentului în care intervine revocarea actului, cauzele revocării sunt concomitente şi ulterioare emiterii sale, ceea ce determină efecte juridice ex tunc şi ex nunc.
Pârâtul a susţinut că Ordinul contestat nr. 2813/C/2009 este legal şi oportun, câtă vreme la momentul pensionării, reclamanta a beneficiat de o pensie stabilită în mod greşit în temeiul unui ordin rămas fără suport legal, şi că practica ministerului în această privinţă este unitară şi respectă forţa obligatorie a unor hotărâri judecătoreşti irevocabile.
3. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 4131 din 26 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de către reclamanta Z.C. şi, în consecinţă, a anulat Ordinul nr. 2813/C din 16 octombrie 2009 emis de către pârâtul Ministerul Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
- prin Ordinul nr. 846 din 20 martie 2008 al pârâtului Ministrul Justiţiei s-a stabilit că în perioada 1 decembrie 2003 - 31 martie 2006 reclamanta, în calitate de judecător la Tribunalul Ialomiţa, beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară corespunzătoare coeficientului 13,000 modificându-se în parte şi Ordinul ministrului justiţiei nr. 1108/C/2006 în sensul că începând cu 1 aprilie 2006 reclamanta urmează să beneficieze de indemnizaţie de încadrare brută lunară, coeficientul de multiplicare 17,000 în loc de 15,000. Actul administrativ menţionat a fost emis în temeiul dispoziţiilor OUG nr. 77/2002, OUG nr. 123/2003, OG nr. 23/2005 şi în considerarea Sentinţei civile nr. 1094/2008 a Tribunalului Ialomiţa;
- prin Decretul nr. 336 din 25 februarie 2009 al Preşedintelui României publicat la 2 martie 2009, s-a dispus eliberarea reclamantei din funcţie ca urmare a pensionării, calcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantei derulându-se de la acest moment în temeiul ordinului ministrului justiţiei menţionat;
- ulterior emiterii decretului pentru eliberarea din funcţia de judecător a reclamantei, la data de 16 octombrie 2009, ministrul justiţiei emite ordinul contestat în prezenta cauză prin care revocă Ordinul nr. 846/C/2008, în temeiul căruia reclamantei i se stabilise un coeficient de multiplicare în privinţa indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi, în considerarea decretului de eliberare din funcţie, drepturile de pensie.
Prima instanţă a apreciat că la data emiterii ordinului contestat, în mod evident Ordinul nr. 846/C/2008 intrase în circuitul civil, produsese efecte în privinţa situaţiei juridice a reclamantei (magistrat pensionar), astfel încât singura posibilitate prin care pârâtul Ministerul Justiţiei putea pune în executare Decizia civilă nr. 4912 din 30 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti (care infirma conţinutul Ordinului nr. 846/C/2008), era, cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. (6) din Legea 554/2004, constatarea nulităţii sau anularea acestuia, putând fi dispusă numai de instanţa judecătorească competentă.
4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs în termenul legal pârâtul Ministerul Justiţiei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul susţine că ordinul atacat a fost emis în aplicarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi nu există niciun temei care să atragă incidenţa art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, cum în mod eronat a considerat instanţa de fond.
5. Apărările intimatei Z.C.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 31 august 2011, intimata Z.C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând considerentele curţii de apel.
În esenţă, intimata a reţinut că Ordinul nr. 846/C/2008 a intrat în circuitul civil la data de 20 martie 2008 şi nu mai putea fi revocat la peste 7 luni de la pensionarea sa pentru că la acest termen raporturile de muncă nu mai puteau fi modificate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimata-reclamantă Z.C. a supus controlului de legalitate Ordinul nr. 2813/C din 16 octombrie 2009 emis de ministrul justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti, prin care s-a dispus revocarea Ordinului ministrului justiţiei nr. 846/C/2008, invocându-se ca temei legal Decizia civilă nr. 4912/R/2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.
Prin actul administrativ revocat, Ordinul nr. 846/C din 20 martie 2008 emis în baza Sentinţei civile nr. 1094/F/2008 a Tribunalului Ialomiţa se stabilise că în perioada 1 decembrie 2003 - 31 martie 2006, intimata-reclamantă Z.C., judecător la Tribunalul Ialomiţa, beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare 13, modificându-se poziţia nr. 16 din Anexa nr. 7E - Tribunalul Ialomiţa, a Ordinului ministrului justiţiei nr. 1108/C/2006, în sensul că începând cu data de 1 aprilie 2006, Z.C. beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare 17,000 în loc de 15,000.
Contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că succesiunea actelor administrative anterior indicate a fost determinată de punerea în executare a unor hotărâri judecătoreşti diferite, respectiv după judecarea fondului - soluţia a fost favorabilă intimatei Z.C., iar după soluţionarea recursului - favorabilă Ministerului Justiţiei.
Detaliind, Înalta Curte observă că, în esenţă, prin Sentinţa civilă nr. 1094/F din 11 decembrie 2007 Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, a admis acţiunea reclamantei Z.C. împotriva pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Ialomiţa, pe care i-a obligat în solidar să-i menţină indemnizaţia de încadrare brută lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare 13, pentru perioada 1 decembrie 2003 - 31 martie 2006, urmând ca începând cu 1 aprilie 2006 pârâtul Ministerul Justiţiei să procedeze la salarizarea reclamantei prin aplicarea la valoarea de referinţă sectorială a coeficientului de multiplicare 17 şi acordarea sporurilor legal cuvenite.
În virtutea prevederilor art. 274 C. muncii, potrivit cu care „Hotărârile pronunţate în fond sunt definitive şi executorii de drept”, pârâtul Ministerul Justiţiei a emis Ordinul nr. 846/C din 20 martie 2008, favorabil intimatei Z.C.
Însă, după cum bine punctează recurentul Ministerul Justiţiei, validitatea acestui ordin urma să fie consolidată în situaţia respingerii recursului Ministerului Justiţiei şi rămânerii irevocabile a hotărârii tribunalului, ceea ce nu s-a întâmplat. Dimpotrivă, ca efect al admiterii recursului, prin Decizia civilă nr. 4912/R din 30 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, sentinţa a fost modificată în sensul respingerii acţiunii formulate de Z.C., ca nefondată.
Ca urmare, ordinul emis în baza sentinţei executorii dar supusă recursului, a rămas fără fundament legal fiindcă drepturile pe care le recunoştea intimatei Z.C., prin respingerea acţiunii, nu mai au niciun suport.
A admite punctul de vedere contrar, care porneşte de la premisa că un status quo provizoriu se poate consolida indiferent de soluţia pronunţată de instanţa de recurs, înseamnă, practic, a lipsi de eficienţă hotărârile irevocabile pronunţate de instanţele de recurs, ceea ce deturnează finalitatea normelor de procedură care reglementează căile de atac.
Pe de altă parte, soluţia configurată de prima instanţă, a obligării emitentului actului administrativ de a promova o acţiune judiciară în condiţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, nu poate fi primită în contextul analizat, în care autoritatea publică nu a făcut decât să pună în executare hotărâri judecătoreşti, fără a-şi exercita vreun drept de apreciere.
Nici susţinerea intimatei din întâmpinare, în sensul că încetarea raporturilor de muncă prin pensionare ar reprezenta un obstacol pentru revocarea Ordinului nr. 846/C/2008, nu este aptă să antreneze o altă rezolvare a litigiului, câtă vreme, cum s-a arătat, validitatea acestui ordin era condiţionată de respingerea recursului Ministerului Justiţiei iar drepturile referitoare la pensie, conform art. 82 din Legea nr. 303/2004 sunt indisolubil legate de indemnizaţia de încadrare brută lunară care, la rândul ei, depinde de coeficientul de multiplicare clarificat tocmai prin hotărârea instanţei de recurs anterior indicată.
2. Temeiul legal al instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul Ministerului Justiţiei, modificându-se sentinţa în sensul respingerii acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către Ministerul Justiţiei împotriva Sentinţei civile nr. 4131 din 26 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta Z.C. ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4144/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4154/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
