ICCJ. Decizia nr. 4236/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4236/2011
Dosar nr.411/42/2010
Şedinţa publică din 21 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 23 aprilie 2010, reclamanta S.A.I., prin preşedinte D.M., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Conturi a României, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, Consiliul Local al Comunei Colceag şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, obligarea instituţiilor pârâte la a da curs cererilor înregistrate sub nr. 88829 din 11 august 2009, nr. 980 din 12 mai 2009 (ITC Ph-1846/12.05), nr. 542 din 17 martie 2009 (4237/17.03- prefect, 3489 din 17 martie - Consiliul Judeţean Prahova, poştal - Consiliul Local Colceag), 43002 din 05 ianuarie 2009 (1539 Camera de Conturi Ph) şi nr. 88 din 05 ianuarie 2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Totodată, societatea reclamantă a solicitat accesul şi copia actului de control C.C.R.- 2009/Camera de Conturi Prahova şi a Rezoluţiilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la plângerile nr. 88 din 05 ianuarie şi 09 ianuarie 2009, anularea celor 5 HG secrete, cu deconspirarea HG nr. 1359/2001 şi Anexa 41, precum şi a celor 5 H.C.L. secrete Colceag, cu deconspirarea H.C.L. nr. 15/1999, H.C.L. nr. 20/2003, prin care patrimoniul rămas C.A.P. Inoteşti menţionat - proprietatea S.A.I. conform legilor, patrimoniul propriu S.A.I. cumpărat cu credite bancare 1991/1992, conform inventarelor din 31 decembrie 2004din 14 ianuarie 2005, după efectuarea celei de-a 18-a spargeri, furt magazii grajd 1, lăptărie, castel apă şi sediul II/ferma zoo şi prin spargerile, furturile din 22 din 24 ianuarie 2008, 23 din 26 ianuarie 2008, 24 din 29 ianuarie 2008, 25/13 - 14 ianuarie 2008 în prezenţa Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti/procuror C.V., Mai - Iunie 2008 cu sustragere/nesoluţionare plângeri Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv 1946, 1944, 1193 etc. din ianuarie 2008, întrucât au fost organizate/conduse de M.A.I., procuratură, instanţe, pentru că nu au restituit şi plăţile drepturilor foştilor cooperatori/S.A.I., conform art. 28 alin. (1) - (3) din lege.
Reclamanta a mai solicitat şi anularea procesului-verbal de punere în posesie din 11 mai 2009, a titlului din 28 mai 2009, precum şi efectuarea unui raport de expertiză pentru a se constata dispariţia a 55 de construcţii luate printr-un HG fals nr. 1359/2001.
Prin întâmpinările formulate în cauză, pârâţii Ministerul PublicParchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova au solicitat admiterea excepţiei necompetenţei materiale a instanţei de contencios administrativ în soluţionarea capetelor de cerere formulate în contradictoriu cu Ministerul Public, admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, în raport de natura juridică a actelor contestate şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 150 din 08 iunie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de către reclamanta S.A.I., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Conturi a României, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, Consiliul Local al Comunei Colceag şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a examinat cu prioritate excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi, în raport de dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a constatat faptul că reclamanta S.A.I. nu a făcut dovada îndeplinirii, anterior introducerii acţiunii în justiţie, a procedurii plângerii administrative prealabile, iar această împrejurare atrage respingerea, ca inadmisibilă, a acţiunii în contencios administrativ.
Apreciind ca fiind întemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate potrivit Legii contenciosului administrativ, Curtea a reţinut că nu se mai impune analizarea celorlalte excepţii invocate pe cale de întâmpinare şi a motivelor referitoare la fondul cauzei.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, a declarat recurs reclamanta S.A.I., invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., fără, însă, a structura criticile invocate şi fără a detalia motivele de casare sau modificare a hotărârii atacate.
Societatea recurentă susţine, în esenţă, faptul că soluţia instanţei de fond a fost pronunţată în baza unor înscrisuri false şi reiterează solicitarea de a avea acces la documentele secrete menţionate în cererea de chemare în judecată.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum şi de reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.
Înalta Curte remarcă caracterul nesistematizat şi nestructurat al recursului, care nu conţine decât izolat referiri concrete la soluţia primei instanţe, astfel încât va analiza cauza sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ.
Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, instanţa de fond, în mod legal şi temeinic, a apreciat că litigiul născut între societatea reclamantă şi autorităţile publice pârâte aparţine sferei contenciosului administrativ şi că soluţionarea acestuia se raportează la regulile instituite prin Legea nr. 554/2004.
Astfel, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că, „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”, iar potrivit art. 7 alin. (3) din acelaşi act normativ, plângerea prealabilă formulată de persoana vătămată într-un drept al său printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, se formulează în termen de 6 luni din momentul în care a luat la cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia.
Potrivit prevederilor art. 12 teza I din Legea contenciosului administrativ, reclamantul trebuie să anexeze la acţiune copia actului administrativ pe care îl atacă sau, după caz, răspunsul autorităţii publice prin care i se comunică refuzul rezolvării cererii sale. În situaţia în care reclamantul nu a primit niciun răspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificată prin numărul şi data înregistrării la autoritatea publică, precum şi orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, dacă acest demers este obligatoriu.
Procedura prealabilă administrativă exercitată sub forma recursului graţios sau ierarhic este reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, ca un fine de neprimire şi este obligatorie, neîndeplinirea acesteia fiind sancţionată cu respingerea cererii în contencios administrativ ca inadmisibilă, în acord cu dispoziţiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege”.
Totodată, Înalta Curte constată că nici în etapa procesuală a recursului, recurenta-reclamantă nu a administrat probe în sensul art. 305 C. proc. civ., prin care să facă dovada îndeplinirii în termen a procedurii prealabile conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, Înalta Curte reţine faptul că soluţia de respingere a acţiunii ca inadmisibilă, menţinută de către instanţa de control judiciar, face de prisos examinarea celorlalte cereri şi susţineri ale recurentei, care privesc fondul litigiului dedus judecăţii.
5. Soluţia instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta S.A.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.A.I. împotriva Sentinţei nr. 150 din 08 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4220/2011. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4250/2011. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
