ICCJ. Decizia nr. 4296/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4296/2011
Dosar nr.10024/2/2010
Şedinţa publică din 23 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul I.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României suspendarea HG nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010.
În motivarea acţiunii se arată că hotărârea de Guvern este nelegală întrucât contravine atât prevederilor art. 15 din Constituţia României cât şi prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, deoarece este o normă retroactivă, în condiţiile în care afectează drepturi patrimoniale stabilite anterior intrării sale în vigoare, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 15 din Constituţie.
A menţionat reclamantul că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa cazului bine justificat şi necesitatea de a se preveni producerea unei pagube iminente. Astfel a arătat reclamantul că prin aplicarea imediată a HG nr. 37/2010 acesta ar fi lipsit de pensia obţinută în mod legal pentru perioada în care a desfăşurat funcţia de controlor financiar şi auditor extern la Curtea de Conturi a României.
S-a susţinut că HG nr. 737/2010 contravine şi dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 pentru că impune o privare de proprietate discriminatorie şi lipsită de proporţionalitate.
Prin raportare la art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamantul a arătat că este îndeplinită cerinţa cazului bine justificat, a pagubei iminente şi a procedat la îndeplinirea procedurii prealabile conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a formulat cerere de intervenţie în interesul Guvernului României.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 1248 din 21 februarie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul I.M., a dispus suspendarea executării HG nr. 737/2010 până la soluţionarea pe fond a acţiunii şi a respins cererea de intervenţie formulată în interesul pârâtului de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
În motivarea soluţiei de admitere a cererii de suspendare a HG nr. 737/2010, cu privire la condiţia cazului bine justificat, instanţa de fond a constatat că reclamantul a solicitat anularea HG nr. 737/2010 invocând încălcarea art. 15 din Constituţie şi a art. 1 din Protocolul nr. 1, a arătat faptul că HG nr. 737/2010 este o normă retroactivă, critici care au creat instanţei o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, fiind îndeplinită cerinţa.
Referitor la paguba iminentă, instanţa de fond a apreciat că executarea actului este de natură a-i provoca acestuia pagube importante de ordin material prin reducerea pensiei cu mai multe procente, acest venit constituind pentru reclamant unicul mijloc de subzistenţă.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Guvernul României.
În recursul Guvernului României s-a solicitat de către recurent, admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi pe fond, respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte prima condiţie s-a arătat în motivarea căii de atac că limitele în perimetru cărora instanţa de contencios administrativ este îndrituită să se pronunţe vizează exclusiv legalitatea hotărârii de Guvern supuse controlului, prin raportare la dispoziţiile primare în baza cărora hotărârea a fost emisă. Or, în speţa dedusă spre soluţionare în niciun caz nu s-ar putea reţine existenţa unei „îndoieli serioase cu privire la legalitatea hotărârii", în condiţiile în care HG nr. 737/2010 a fost emisă în temeiul expres al dispoziţiilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 care autoriza Guvernul să aprobe prin hotărâre metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1 din lege.
În ceea ce priveşte cea de a doua condiţie cumulativă, privind existenţa „pagubei iminente", cuantumul pensiei, rezultat în urma recalculării nu constituie, în opinia recurentului, prin el însuşi, un motiv suficient pentru admiterea cererii de suspendare, în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât elementele şi criteriile luate în considerare la recalculare prin metodologia prevăzută de HG nr. 737/2010 sunt cele stabilite prin lege, şi anume prin Legea nr. 119/2010, în temeiul căreia a fost adoptată această hotărâre.
4. Soluţia instanţei de recurs.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenţii-pârâţi şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat şi va fi admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
HG nr. 737/2010 stabileşte metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor.
Actele normative care reglementează pensiile de serviciu instituie un regim special, în metodologia de recalculare utilizându-se calculul prevăzut de Legea nr. 19/2000 tocmai pentru protejarea drepturilor de pensie câştigate, doar cuantumul pensiei se stabileşte în condiţii identice cu ale celorlalţi participanţi ai sistemului public.
Prin metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu se aplică de fapt prevederile art. 4 din Legea nr. 119/2010, Înalta Curte neconstatând elemente de nelegalitate în elaborarea şi adoptarea HG nr. 737/2010.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat se poate reţine că cele două categorii de personal magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate sunt în situaţii diferite şi de aceea se impune un tratament juridic diferit.
Este evident că prin formularea cererii de suspendare a HG nr. 737/2010 recurentul urmăreşte menţinerea cuantumului pensiilor de serviciu, susţinându-se că se creează o discriminare prin adoptarea a două hotărâri de Guvern pentru aplicarea aceleiaşi legi.
Nu se poate reţine o încălcare a art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privitor la interzicerea discriminării, întrucât în sfera de protecţie a acestui text intră doar drepturile şi libertăţile recunoscute de convenţie, nu orice drept garantat de legislaţie internă.
Desigur nu se poate reţine nici producerea unei perturbări grave a funcţionării unei autorităţi prin stabilirea prin HG nr. 737/2010 a metodologiei de recalculare a pensiilor categoriilor de pensii de serviciu prevăzut de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, această recalculare neavând drept consecinţă suprimarea dreptului la pensie, ci reducerea cuantumului pensiilor speciale.
Prin urmare, în speţă, cazul bine justificat nu este o condiţie îndeplinită faţă de cele mai sus invocate.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, cuantumul pensiei rezultat al recalculării, nu poate constitui prin el însuşi un motiv suficient pentru a se admite acţiunea, cu atât mai mult cu cât criteriile avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută de HG nr. 737/2010, sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010.
Având în vedere cele expuse, se apreciază că în speţă nu sunt întrunite condiţiile expres prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de Guvernul României, va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge cererea de suspendare formulată de reclamant ca neîntemeiată, fără a mai fi necesară examinarea celorlalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei nr. 1248 din 21 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 420/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4408/2011. Contencios → |
|---|
