ICCJ. Decizia nr. 415/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 415/2011
Dosar nr.8939/2/2009
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1010 din data de 24 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de către reclamantul P.V. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe şi în consecinţă, l-a obligat pe acesta din urmă să primească cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române şi actele aferente în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentinţe. Totodată, a obligat pârâtul la plata sumei de 200 RON către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul şi-a manifestat intenţia de redobândire a cetăţeniei române la data de 29 octombrie 2008, fără să fie programat pentru depunerea efectivă a documentelor necesare.
Constatând că pârâtul nu a făcut dovada dificultăţilor de ordin practic în procesarea cererilor primite, Curtea a apreciat că acesta nu a respectat obligaţia legală de a soluţiona cererea reclamantului într-un termen rezonabil.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantului ca neîntemeiată, pentru motivul încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
A arătat recurentul că în cauză nu poate fi constatat refuzul nejustificat, întrucât răspunsul administrativ pe care îl oferă secţia consulară a Ambasadei României la Chişinău nu reprezenta un refuz de soluţionare a cererii petentului, ci arăta condiţiile concrete în care aceasta urma să fie procesată.
A mai susţinut că acţiunea de fond a rămas fără obiect în condiţiile în care, în prezent, prin deschiderea unor noi secţii care pot primi cererile de redobândire a cetăţeniei române, nu mai subzistă imposibilitatea reclamantei-intimate de a-şi valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991.
Recurentul-pârât a prezentat o justificare argumentată a faptului că nu a fost stabilită o dată pentru programarea reclamantei în vederea depunerii cererii de redobândire a cetăţeniei române, în baza dificultăţilor de ordin practic în procesarea numărului mare de solicitări de redobândire a cetăţeniei române depuse la secţia consulară a Ambasadei României la Chişinău.
Autoritatea recurentă a mai precizat că există o cauză exoneratoare de culpă administrativă în materia litigiilor de această natură, în sensul că gestionarea atribuţiilor ce le revin, exercitate pe teritoriul unui stat străin, implică imposibilitatea obiectivă a autorităţilor române de a organiza pe teritoriul Republicii Moldova spaţii adecvate pentru preluarea cererilor de redobândire a cetăţeniei române într-un termen cât mai scurt.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a-l respinge, pentru considerentele ce urmează.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, deşi intimatul-reclamant şi-a manifestat intenţia de redobândire a cetăţeniei române la data de 29 octombrie 2008, atitudinea pârâtului, în sensul că nici până în prezent nu a primit niciun răspuns, este de natură a îl afecta pe reclamant în soluţionarea într-un termen rezonabil a cererii sale.
Faţă de acestea, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt întrunite elementele avute în vedere de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, în sensul considerentelor instanţei de fond.
Înalta Curte nu poate primi apărările formulate de recurent privind dificultăţile de ordin practic în procesarea numărului mare de cereri sau în sensul că există o cauză exoneratoare de răspundere, întrucât instituţia recurentă ar fi trebuit să depună toate diligenţele pentru rezolvarea situaţiei create conform obligaţiilor legale care îi revin, principala sa îndatorire fiind îndeplinirea atribuţiilor sale cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului.
Înalta Curte are în vedere faptul că întreaga procedură de redobândire a cetăţeniei române se subsumează dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speţă în ritmul şi potrivit precauţiilor pe care le consideră necesare, însă acest drept suveran nu poate determina o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute în ordinea juridică a statului, precum şi în convenţiile internaţionale la care România este parte.
Instanţa de judecată are îndatorirea constituţională de a sancţiona, în cadrul şi cu mijloacele oferite de lege, orice exercitare a prerogativelor autorităţii publice care afectează, în orice mod, drepturile fundamentale ale cetăţeanului.
În condiţiile în care revine instanţei de judecată misiunea de a restabili ordinea de drept şi a remedia încălcările drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale supuse examinării sale, Înalta Curte arată că dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 oferă cadrul legal pentru obligarea unei autorităţi publice la efectuarea unei anumite operaţiuni administrative, cum ar fi, în speţă, primirea cererii reclamantului de redobândire a cetăţeniei române, sub care aspect critica recurentului-pârât apare ca lipsită de fundament.
Susţinerile acestuia privind eliminarea procedurii de invitare pe baza unei programări prealabile, precum şi măsurile luate în vederea facilitării exercitării drepturilor de către cetăţenii moldoveni, se constituie într-un argument suplimentar al temeiniciei obligării pârâtului-recurent la primirea cererii reclamantei-intimate de redobândire a cetăţeniei române într-un termen rezonabil, de 30 de zile.
În consecinţă, nefiind întemeiate motivele de recurs invocate de către recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Externe, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, împotriva sentinţei nr. 1010 din data de 24 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4113/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 420/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
