ICCJ. Decizia nr. 4298/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, a chemat în judecată pe pârâtul B.M.,născut în F., județul Ialomița solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008, întrucât pârâtul a furnizat informații care se refereau la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar acestea au încălcat dreptul de exprimare, libertatea opiniilor și dreptul la viață privată.
Pârâtul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
în temeiul dispozițiilor art. 34 O.U.G. nr. 24/2008, Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 5 decembrie 2008, a scos de pe rol cauza și a înaintat-o pentru soluționare la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Această instanță, prin sentința nr. 3079 din 23 iunie 2010, a admis acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat existența calității pârâtului B.M. de colaborator al Securității.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, faptul că, în speță, sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea pârâtului de colaborator al Securității.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul B.M., care a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii acțiunii.
în motivarea căii de atac, încadrabilă în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, mai precis, a prevederilor art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008.
în dezvoltarea acestui motiv de recurs se susține de către recurent faptul că prima instanță nu a avut în vedere că a dat o singură notă informativă în care a precizat că un coleg de serviciu ascultă postul de radio "E.L." și că acesta din urmă nu a suferit consecințe în perioada regimului comunist.
Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041C. proc. civ., înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 3041C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, în temeiul art. 3 lit. z) O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, recurentul-pârât a fost supus verificărilor sub aspectul posibilei calități de colaborator sau lucrător al Securității, urmare a cererii de verificare 25 ianuarie 2007 adresată intimatului-reclamant de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, în temeiul Legii nr. 187/ 1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste.
După finalizarea acestor verificări, intimatul-reclamant a întocmit nota de constatare din 4 august 2008, în baza căreia a sesizat instanța de contencios administrativ cu prezenta acțiune în constatarea calității recurentului-pârât de colaborator al Securității, acțiune la care a atașat înscrisurile doveditoare.
înalta Curte, în acord cu prima instanță, apreciază că, în speță, sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securității.
Persoana să fi furnizat organelor de Securitate "informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității".
Informațiile furnizate să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Pe aspectul îndeplinirii acestor condiții, instanța de control judiciar reține faptul că, într-adevăr, recurentul a fost recrutat în calitate de colaborator al Securității la data de 27 iunie 1988, în scopul încadrării informative a numiților A.J. și G.M..
Recurentul a semnat "angajamentul", având numele conspirativ "P.".
Din materialul probator administrat în cauză rezultă faptul că, într-adevăr, în perioada 1988-1990, recurentul-pârât a furnizat informații de interes operativ pentru organele de Securitate prin care a denunțat activități și atitudini potrivnice regimului comunist, care au îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
Mai precis, recurentul-pârât a semnalat organelor de Securitate o serie de "comportări necorespunzătoare" ale colegilor de serviciu, în urma cărora au fost luate unele măsuri.
Astfel, înalta Curte reține faptul că recurentul-pârât a relatat despre unii colegi faptul că în timpul programului de lucru joacă șah și poker pe diferite sume de bani.
De asemenea, despre numitul A.J. recurentul-pârât a arătat în nota informativă aflată la dosar faptul că ascultă frecvent postul de radio "E.L." și comentează știrile la locul de muncă. în urma acestei informări, numitul A.J. a fost atenționat de organele de Securitate (a se vedea dosar, precum și depoziția acestuia dată în fața primei instanțe).
în opinia înaltei Curți, în mod corect prima instanță a reținut faptul că, în speță, este îndeplinită și cea de-a doua condiție impusă de art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008.
într-adevăr, informațiile furnizate de recurentul-pârât au condus la îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul aflat în discuție.
Pentru considerentele anterior arătate, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 Legea nr. 554/2004, modificată, a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4294/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4293/2011. Contencios → |
|---|
