ICCJ. Decizia nr. 4315/2011. Contencios
| Comentarii |
|
1. Prima instanță
a) cererea de chemare în judecată
Reclamantul R.I. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Autoritatea Naționala pentru Persoanele cu handicap - Comisia Superioara de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Pentru Adulți, Consiliul Județean Dolj - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, Primarul Municipiului Craiova, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să anuleze în parte decizia de încadrare în grad de handicap din 05 octombrie 2009 eliberată de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și a certificatului în grad de handicap din 03 iunie 2009 eliberat de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, cu obligarea acestora la emiterea unui nou certificat și a unei decizii care să cuprindă mențiunea-încadrarea în grad de handicap cu asistent personal și obligarea la plata indemnizației lunare în baza mențiunilor din noul certificat începând de la data de 03 iunie 209 până la expirarea valabilității certificatului nou emis.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost supus anual evaluării și expertizării, eliberându-i-se certificatul de încadrare în gard de handicap din 03 iunie 2009, din care rezultă că a fost încadrat în grad de handicap grav, însă nu poate beneficia de asistent personal, așa cum rezulta din conținutul acestuia.
A menționat reclamantul că în anul precedent, i s-a eliberat certificatul de încadrare în grad de handicap din 03 iunie 2008 care atestă același grad de handicap, însă cu mențiunea că poate beneficia de asistent personal, ceea ce nu s-a mai întâmplat ulterior, deși s-a păstrat același grad de handicap și nu s-a modificat starea de sănătate sau situația financiară.
Reclamantul a precizat că a optat pentru acordarea unei indemnizații lunare ca urmare încadrării în grad de handicap grav, pe care a încasat-o până în luna iunie 2009 când în urma dispoziției din 18 iunie 2009 a Primarului mun. Craiova a încetat plata, considerând că îi sunt îngrădite drepturile de care beneficiază conform dispozițiile Legii nr. 448/2006.
Reclamantul a susținut că, în mod nejustificat și nelegal, Comisia de Evaluare a stabilit că nu poate beneficia de asistent personal pentru ca el să aibă apoi posibilitatea să opteze între asistent personal și acordarea indemnizației lunare, deoarece în lipsa unei astfel de mențiuni nu îi este acordată a această opțiune, iar în acest fel îi sunt grav îngrădite drepturile de care beneficiază ca urmare a încadrării în grad de handicap grav de dispozițiile Legii nr. 448/2006.
b) sentința și considerentele primei instanțe
Prin sentința nr. 235 din 29 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de R.I. în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap - Comisia Superioară pentru Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, Consiliul Județean - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și Primarul municipiului Craiova.
A anulat decizia de încadrare în grad de handicap din 5 octombrie 2009 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și certificatul de încadrare în grad de handicap din 3 iunie 2009 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și a obligat pârâții Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap să emită un nou certificat și o nouă decizie de încadrare a reclamantului în grad de handicap grav cu asistent personal și să plătească reclamantului indemnizația lunară începând cu data de 3 iunie 2004.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, în esență, că la emiterea actelor contestate au fost nesocotite criteriile prevăzute de Ordinul comun nr. 762/1992/2007 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Sănătății Publice precum și dispozițiile Legii nr. 448/2006, având în vedere concluziile anchetei sociale și documentele medicale prezentate, care îndreptățeau reclamantul să fie încadrat în grad de handicap grav cu asistent personal.
2. Instanța de recurs
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și a susținut în esență că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea întrucât pentru a beneficia de asistent personal pe lângă conduita prealabilă a încadrării în gradul grav de handicap se impune ca necesitatea asistentului personal să rezulte din evaluarea socio-psiho-medicală, conform art. 35 Legea nr. 448/2006.
Or din ancheta socială a Primăriei Craiova din 18 mai 2010 se desprinde fără echivoc ideea că intimatul nu necesită îngrijire și supraveghere permanentă, astfel cum a stabilit eronat instanța.
Până la soluționarea cererii de recurs, respectiv la data de 27 decembrie 2010, a intervenit decesul reclamantului R.I., la dosar fiind atașat Certificatul de deces și cererea de introducere în cauză a moștenitorilor R.F. și R.L..
Prin decizia nr. 965 din 17 februarie 2011, înalta Curte a admis recursul declarat de Comisia Superioară a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți prin Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap și a casat hotărârea atacată, pe fond respingând acțiunea ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această decizie, înalta Curte a reținut că în cauză obiectul litigiului dedus judecății îl constituie cererea reclamantului R.I. de anulare a deciziei de încadrare în grad de handicap din 5 octombrie 2009, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și a certificatului de încadrare în grad de handicap din 3 iunie 2009, emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și de obligare a pârâților să emită un nou certificat și o nouă decizie de încadrare a reclamantului în grad de handicap grav cu asistent personal, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 446/1996 și a Ordinului comun nr. 762/1992/2007 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Sănătății Publice.
S-a apreciat că dreptul solicitat de reclamant are caracter intuitu personae. Ca atare, nu poate fi transmis pe cale succesorală către moștenitorii reclamantului defunct, el stingându-se odată cu încetarea capacității de folosință a titularului, respectiv la moartea acestuia, potrivit dispozițiilor art. 7 Decretul nr. 31/1954.
Având în vedere că pe parcursul judecății respectiv la data de 27 decembrie 2010 reclamantul R.I. a decedat, fapt rezultat din certificatul de deces și în raport cu natura dreptului solicitat prin cererea de chemare în judecată, înalta Curte constată că acțiunea a rămas fără obiect.
3. Calea de atac extraordinară exercitată
împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare intimații R.F. și R.L..
a) Motivele contestației în anulare
în motivarea contestației în anulare s-a susținut că instanța de recurs nu a examinat și capătul de cerere privind pretențiile bănești, constând în obligarea pârâtei la plata indemnizației lunare începând cu 3 iunie 2009, situație în care obiectul acțiunii nu are caracter intuitu personae, cum s-a reținut în decizia contestată.
b) Analiza contestației în anulare
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cerere instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și condițiile prevăzute de lege, să-și desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
C. proc. civ. reglementează două categorii de contestații în anulare: contestația în anulare de drept comun (art. 317 C. proc. civ.) și contestația în anulare specială (art. 318 C. proc. civ.).
Prezenta contestație în anulare se întemeiază pe prevederile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., motiv pentru care se vor analiza îndeplinirea condițiilor prevăzute de acest text.
în ceea ce privește contestația în anulare întemeiată pe omisiunea examinării tuturor motivelor de recurs, aceasta poate fi exercitată numai dacă recursul a fost respins sau dacă a fost admis în parte.
Din interpretarea logică a textului art. 318 teza a II-a C. proc. civ., rezultă că această cale de atac poate fi introdusă numai de partea care a declarat recursul și numai în situația în care acesta a fost respins sau a fost admis în parte.
Ori, în cauza prezentă recursul declarat de pârâtă a fost admis în totalitate, astfel că nu sunt întrunite condițiile legii privind admisibilitatea contestației în anulare, această cale de atac fiind pusă la îndemâna părții pentru a provoca cenzurarea hotărârii, în raport de critica formulată prin acel motiv de casare neanalizat de instanță și astfel recursul a fost respins sau admis în parte.
Contestația în anulare nu este un mijloc de reformare a hotărârii date în recurs, chiar dacă aceasta ar fi greșită.
Având în vedere că prezenta contestație în anulare vizează decizia instanței de recurs, prin care s-a admis în totalitate recursul declarat de pârâți și că prin această cale extraordinară, reclamanții-intimați au criticat modul de soluționare a recursului și nu necercetarea unui motiv de recurs, înalta Curte a constatat că nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ., astfel că s-a respins contestația în anulare formulată de R.F. și R.L.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4313/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4294/2011. Contencios → |
|---|
