ICCJ. Decizia nr. 4327/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin Hotărârea nr. 240 din 28 aprilie 2011 pronunțată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de recurentul C.I.C., judecător în cadrul Tribunalului Militar Teritorial București, împotriva Hotărârii nr. 296 din 19 aprilie 2011 pronunțată de Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
Soluționând contestația formulată de C.I.C., Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 296 din 19 aprilie 2011, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de domnul judecător C.I.C. împotriva Hotărârii nr. 32 din 12 aprilie 2011 a Comisiei de Organizare a concursului pentru promovarea în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 8 mai 2011, având în vedere că, la data înscrierii la concursul de promovare pentru Curtea de Apel Craiova, în calitate de judecător militar, deține statutul de militar activ.
S-a mai reținut în cuprinsul Hotărârii că domnul C.I.C., judecător la Tribunalul Militar București s-a înscris la concurs la data de 24 martie 2001, în termen legal, pentru promovare efectivă la Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, specializarea drept penal.
Din evidențele Direcției Resurse Umane și Organizare s-a reținut că C.I.C. funcționează la Tribunalul Militar Teritorial București din data de 01 iunie 2010.
Anterior transferului în funcția de judecător la Tribunalul Militar Teritorial București, a îndeplinit timp de 9 ani și 9 luni funcția de judecător la Judecătoria Constanța și Tribunalul București.
A mai constatat Plenul că, domnul C.I.C., judecător la Tribunalul Militar București, la data înscrierii, avea statutul de ofițer activ în cadrul Ministerului Apărării Naționale, condiție prevăzută de art. 32 alin. (1) Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, pentru a ocupa o funcție de judecător militar.
Prin Hotărârea Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, din 29 aprilie 2010, C.I.C. a fost transferat de la Tribunalul București la Tribunalul Militar Teritorial București, începând cu data de 01 iunie 2010.
în respectiva hotărâre s-a menționat în mod expres ordinul Ministrului Apărării Naționale prin care C.I.C. a fost chemat în activitate în corpul ofițerilor cu gradul de locotenent-colonel, în justiție militară, specialitatea militară - magistratură militară, fiind pus la dispoziția Direcției Instanțelor Militare în vederea încadrării.
Față de cele expuse, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat, în ceea ce privește promovarea domnului C.I.C., de la o instanța militară la o instanță civilă, că datorită existenței statutului de cadru militar activ, aceasta este posibilă numai la o instanță ierarhic superioară, respectiv la o instanță militară.
în susținerea acestui argument au fost invocat și dispozițiile art. 44 alin. (1) Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
împotriva Hotărârii nr. 240 din 28 aprilie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii C.I.C. a formulat recurs în temeiul art. 29 alin. (7) Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
în motivele de recurs se arată că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. pentru că este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 43 alin. (1) Legea nr. 303/2004,art. 44 Legea nr. 303/2004,art. 6 și art. 34 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Legea instituie 3 condiții, în art. 44 alin. (1) din lege, pentru participarea la concursul de promovare: condiții privind calificativul la ultima evaluare, condiții privind lipsa sancțiunilor disciplinare în ultimii 3 ani și condiții de vechime în funcție.
Dispozițiile art. 32 din lege nu instituie o altă condiție pentru participarea la concursul de promovare, respectiv ca un judecător de la instanța civilă care vrea să participe la concursul de promovare pentru o instanță militară să dobândească, anterior înscrierii la concurs, calitatea de ofițer activ în Ministerul Apărării Naționale, ori ca un judecător militar de la o instanță militară care vrea să participe la concursul de promovare pentru o instanță civilă să renunțe, anterior înscrierii la concurs, la calitatea de ofițer activ în Ministerul Apărării Naționale.
A fost invocată jurisprudența înaltei Curți - decizia din 12 aprilie 2007 și s-a apreciat, în motivele de recurs, că dacă un judecător de o instanță civilă poate participa la un concurs de promovare pentru o funcție de judecător militar la o instanță militară, întrucât condiția prevăzută la art. 32 din lege trebuie îndeplinită la data numirii în funcție, nu la data participării la concurs, în aceleași condiții, un judecător militar de la instanță militară poate participa la un concurs de promovare pentru o funcție de judecător la o instanță civilă, întrucât renunțarea la calitatea de cadru militar activ, prin trecerea în rezervă, trebuie să opereze la data numirii în funcție, nu la data participării la concurs.
De asemenea, se consideră că au fost încălcate dispozițiile O.G. nr. 137/2000 și cele prevăzute de art. 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Recurentul arată că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din lege, solicită promovarea în gradul imediat superior celui pe care îl deține, la o instanță imediat superioară, toți judecătorii care dețin gradul profesional de judecător de tribunal, inclusiv judecătorii militari, pot participa la concursul de promovare pentru curtea de apel.
în sprijinul acestei idei au fost invocate prevederile art. 1 Legea nr. 304/2004,art. 56 Legea nr. 304/2004, iar menționarea distinctă în Legea nr. 304/2004, republicată, a instanțelor militare față de instanțele civile nu înseamnă că ele sunt parte a unui alt sistem juridic decât cele civile.
Dacă s-ar accepta punctul de vedere al Consiliului Superior al Magistraturii s-ar ajunge ca nici un judecător militar să nu poată accede la funcția de judecător la instanța supremă, deși prin Decizia nr. 866/2006 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (1) Legea nr. 303/2004.
Diferența de tratament între judecătorii care funcționează la o instanță civilă și cei care funcționează la o instanță militară nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă având în vedere că:
- judecătorii militari au, ca și judecătorii de la instanța civilă, același statut constituțional;
- judecătorii militari sunt numiți în funcție tot la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii care împlinește și rolul de instanță de judecată;
- judecătorii au același incompatibilități ca și judecătorii de la instanțele civile, același drepturi și îndatoriri.
Prin respingerea participării se încalcă și principiul egalității în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție prin tratamentul discriminatoriu ce l-a impus acestora la promovarea în funcția de judecător la o instanță civilă deoarece s-a stabilit o nouă condiție pentru promovare, inexistentă în actele normative care reglementează procedura promovării în funcții de execuție a judecătorilor.
Concursul este organizat la nivel național și la 8 mai 2011 nu se organizează două concursuri de promovare, unul pentru funcțiile vacante la instanțele civile la care pot participa doar judecătorii de la aceste instanțe și altul pentru funcțiile vacante la instanțele militare, la care pot să participe doar judecătorii militari.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea Hotărârii nr. 240 din 28 aprilie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și, pe cale de consecință, să fie anulată Hotărârea nr. 296 din 19 aprilie 2011 pronunțată de Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii și Hotărârea nr. 32 din 12 aprilie 2011 a Comisiei de organizare prin care a fost respinsă cererea sa de înscriere la concurs pentru promovarea efectivă la Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și să se constate că îndeplinește toate condițiile de participare la concursul organizat la 8 mai 2011.
S-a depus la dosar - Decizia nr. 1979/2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, copia cererii de înscriere la concurs, copia Hotărârii nr. 296 din 19 aprilie 2011 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, Hotărârea nr. 240 din 28 aprilie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, tabelul cu candidații judecători care au participat la concursul de promovare organizat la 8 mai 2011.
Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și a depus documentația care a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 240/2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Recurentul este judecător la Tribunalul Militar Teritorial București și s-a înscris pentru participarea la concursul de promovare în funcția de execuție din 8 mai 2011 pentru un post la Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, dar cererea sa a fost respinsă prin actele ce se contestă în prezenta cauză.
Dintre condițiile de participare la acest concurs, Consiliul Superior al Magistraturii a apreciat că sunt îndeplinite cele privind vechimea, evaluarea, lipsa sancțiunilor, gradul profesional, însă, refuzul participării la concurs a vizat faptul că recurentul, fiind judecător în cadrul instanțelor militare, deci, fiind și cadru activ, nu poate participa la concurs decât pentru un post la o instanță militară ierarhic superioară.
Pentru a stabili dacă respingerea cererii este legală sau nu, trebuie amintite prevederile legale ce reglementează această materie.
Potrivit art. 43 alin. (1) Legea nr. 303/2004, promovarea judecătorilor și procurorilor se face prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente la tribunale și curți de apel, sau, după caz, parchete, iar conform art. 44 alin. (1) din același act normativ, judecătorii și procurorii pot participa la concursul de promovare la instanțele sau pachetele imediat superioare.
în Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 64/2006, cu modificările ulterioare, în art. 4 alin. (1) se prevede că "Promovarea judecătorilor și procurorilor în funcție de execuție sau pe loc, se face în gradul imediat superior celui pe care îl deține judecătorul sau procurorul, până la nivelul curții de apel, pentru judecători, respectiv până la nivelul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, pentru procurori".
în art. 4 alin. (3) din aceeași hotărâre, se prevede posibilitatea ca judecătorii și procurorii să poată candida pentru promovare efectivă la oricare dintre instanțele și, respectiv, parchetele pentru care s-au stabilit posturi vacante, indiferent de instanța sau parchetul la care funcționează.
Din interpretarea acestor dispoziții, precum și în raport de prevederile art. 34 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006 de aprobare a Regulamentului de organizare și desfășurare a concursului pentru promovarea judecătorilor și procurorilor care prevăd că dispozițiile din acest regulament se aplică și judecătorilor și procurorilor militari, rezultă că promovarea judecătorilor de la instanțele militare se poate face la instanța imediat superioară, dar tot militară.
Nu era necesară ca în lege să se prevadă condiția negativă aceea de a nu fi cadru militar activ pentru situația în care un judecător militar dorește să participe la concursul organizat pentru ocuparea unei funcții vacante ce face parte din organigrama unei instanțe civile deoarece chiar art. 44 alin. (1) Legea nr. 303/2004 și art. 4 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006 se referă la instanțele și parchetele imediat superioare.
Tot în baza acelorași dispoziții a fost posibilă înscrierea unor judecători de la judecătorie, dar cu grad de tribunal, pentru ocuparea posturilor vacante la curțile de apel și chiar dacă acestea erau în circumscripția altei curți decât cea unde își desfășura activitatea.
Plecând de la dispozițiile amintite, se deduce faptul că recurentul, fiind judecător la tribunalul militar, putea să participe la concursul de promovare pentru un post vacant la o instanță imediat superioară, dar tot în cadrul instanțelor militare.
Prin hotărârea atacată nu se încalcă dispozițiile art. 2 Legea nr. 304/2004 și nu se acreditează ideea că în România funcționează două sisteme judiciare, unul civil și unul militar.
într-adevăr, în art. 2 Legea nr. 304 se prevede că: "(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii, este unică, imparțială și egală pentru toți. (2) Justiția se realizează prin următoarele instanțe judecătorești: a) înalta Curte de Casație și Justiție; b) curți de apel; c) tribunale; d) tribunale specializate; e) instanțe militare; f) judecătorii", dar în structura legii se precizează că în cadrul instanțelor militare funcționează, potrivit art. 56 Legea nr. 304/ 2004, tribunalele militare, Tribunalul Militar Teritorial București și Curtea Militară de Apel București, iar instanțele militare au statut de unitate militară.
Toate acestea dovedesc că deși judecătorii militari sunt independenți și inamovibili, au drepturile și obligațiile prevăzute de Statutul magistratului, totuși aceștia, pentru încadrarea ca judecător militar este necesară dobândirea calității de ofițer activ în cadrul Ministerul Apărării Naționale, iar promovarea se poate face numai în cadrul instanțelor militare.
Nici interpretarea dată de înalta Curte de Casație și Justiție într-o decizie de speță (decizia nr. 1979/2007 a înaltei Curți) nu prezintă relevanță pentru că situația în cadrul acelui litigiu viza o cerere formulată de un judecător de la o instanță civilă care a participat la un concurs organizat pentru un post vacant la o instanță militară și viza interpretarea art. 32 din Legea nr. 303/2004.
în ceea ce privește încălcarea dispozițiilor O.G. nr. 137/2000, și art. 14 din Convenție, criticile din motivele de recurs sunt nefondate.
Mai întâi, trebuie subliniat că premisa de la care pornește recurentul în stabilirea cazului de discriminare este greșită deoarece acesta nu are statut de judecător ci de judecător militar.
Dacă ar fi fost judecător la tribunal nu i s-ar fi refuzat participarea odată cu îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de lege, la recursul de promovare în funcția de execuție pentru un post vacant de judecător la curtea de apel, ci refuzul s-a datorat faptului că este judecător militar.
Respingerea cererii nu s-a fundamentat nici pe considerentul că recurentul funcționează la o instanță care nu se află în circumscripția instanței în a cărei organigramă se află postul vacant pentru care s-a înscris la concurs ci, așa cum s-a arătat mai sus, respingerea s-a datorat faptului că recurentul este judecător militar și a dorit să participe la concursul de promovare pentru un post la curtea de apel, instanță civilă.
Prin urmare, recurentul nu se află într-o situație comparabilă cu cei față de care invocă discriminarea și, deci, nu suntem în prezența unei discriminări.
Este adevărat că se organizează concursul de promovare la nivel național dar, din interpretarea textelor, așa cum s-a subliniat, rezultă că judecătorii militari pot participa la concursul de promovare numai pentru posturile vacante la instanțele ierarhic superioare care pot fi numai instanțele militare.
Nimic nu-l împiedică pe recurent, în cazul în care dorește să participe la concursul de promovare efectivă la o instanță civilă, să solicite transferul de la o instanță militară la una civilă și va putea participa la concurs.
De altfel, anterior numirii ca judecător militar, recurentul a fost judecător la instanțele civile și în urma solicitării sale de transfer și ca urmare a îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege a fost transferat la o instanță militară.
Apreciind că actele atacate erau emise cu respectarea prevederilor legale, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 Legea nr. 554/2004, a fost respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4329/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4325/2011. Contencios → |
|---|
