ICCJ. Decizia nr. 4326/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin contestația înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea R.O. a chemat în judecată pe intimata Banca Națională a României solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea hotărârii din 4 august 2010, precum și a hotărârii privind neaprobarea cererii de numire a contestatoarei în funcția de director al Diviziei P.B.P.C., cerere înregistrată din 3 iunie 2010.
în motivarea contestației au fost arătate de către contestatoare următoarele aspecte:
La data de 14 aprilie 2007, a încheiat cu Banca L.R. SA un contract individual de muncă pentru funcția de șef serviciu Produse noi/ Divizia retail.
La data de 3 decembrie 2007, a încheiat primul act adițional la contractul anterior menționat, în care se preciza faptul că este trecută pe funcția de director al Diviziei P.B.P.C..
Decizia din 21 ianuarie 2009, prin care a fost concediată de către Banca L.R. SA, a fost anulată de către instanța de judecată, prin sentința nr. 281 din 13 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Prin decizia din 8 februarie 2010, Banca L.R. SA a pus în executare hotărârea judecătorească anterior indicată, iar reluarea activității s-a făcut începând cu data de 15 februarie 2010.
în luna martie 2010, a fost anunțată telefonic de către un funcționar din cadrul intimatei că urmează să se prezinte la interviu la data de 13 aprilie 2010, fără să i se precizeze scopul acestuia, precum și tematica sau bibliografia.
Prin adresa din 3 iunie 2010, intimata a comunicat către Banca L.R. SA faptul că nu a fost aprobată numirea sa în funcția de director al Diviziei P.B.P.C., împrejurare în raport cu care angajatorul a dispus concedierea sa pentru a doua oară.
în opinia contestatoarei, hotărârea din 4 august 2010 emisă de intimată este nelegală, deoarece nu a ținut seama de faptul că nu se încadrează în prevederile art. 108 alin. (1) O.U.G. nr. 99/2006, în contextul în care activitatea sa în cadrul Banca L.R. SA nu este de administrare și control al riscurilor, de audit intern, de conformitate, de trezorerie și de creditare.
De asemenea, contestatoarea apreciază că orice aprobare a Băncii Naționale a României, în conformitate cu art. 108 alin. (1) O.U.G. nr. 99/ 2006, se poate obține doar înainte de încadrarea în funcție.
Ca atare, în situația sa, nu se impunea aprobarea numirii în funcția de conducere de către Banca Națională a României, urmare a faptului că nu este o persoană nou angajată în cadrul Banca L.R. SA
în concepția contestatoarei, procedura de evaluare realizată de Banca Națională a României este subiectivă, deoarece este lipsită de reguli privind constatarea îndeplinirii condițiilor impuse de art. 108 alin. (1) O.U.G. nr. 99/2006; Regulamentul nr. 6/2008 este singurul act normativ emis de intimată care se referă la evaluarea persoanelor aflate în situația sa.
în altă ordine de idei, contestatoarea arată faptul că Banca Națională a României aplică unele criterii de evaluare care nu se regăsesc în dispozițiile legale incidente în materie și vizează aspecte care fac obiectul unei hotărâri judecătorești nedefinitive.
Sub acest aspect, contestatoarea apreciază că orice interviu organizat de Banca Națională a României ar trebui să aibă la bază fișa postului candidatului pentru determinarea competenței sale profesionale.
în fine, contestatoarea consideră că îndeplinește condițiile impuse de art. 108 alin. (1) O.U.G. nr. 99/2006, întrucât:
- are 29 de ani de activitate în domeniul financiar și a ocupat funcții de conducere atât în asigurări, piețe de capital, cât și funcții de middle-management în două bănci;
- are un doctorat în economie obținut la A.S.E.;
- a participat permanent la pregătiri profesionale, în țară și străinătate.
în dovedirea contestației, au fost depuse la dosar înscrisurile aflate la dosar.
Intimata Banca Națională a României a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea motivelor de nelegalitate invocate la pct. 1 și 2 din prezenta cale de atac ca nefondate, iar a motivelor individualizate la pct. 3 și 4 ca inadmisibile, în raport de dispozițiile art. 275 alin. (3) O.U.G. nr. 99/2006, astfel cum a fost completată și modificată.
în baza dispozițiilor art. 13 din Legea contenciosului administrativ, intimata a depus la dosar documentația aferentă deciziei contestate în cauză.
Contestatoarea a formulat concluzii scrise.
Analizând contestația formulată în raport cu motivele de nelegalitate ale hotărârii atacate și cu apărările realizate de intimată, dar și cu materialul probator administrat în cauză și dispozițiile legale incidente în materie, înalta Curte reține următoarele:
începând cu data de 14 aprilie 2007, contestatoarea a fost numită în funcția de șef serviciu Produse noi/Divizia retail la Banca L.R. SA, în urma încheierii contractului individual de muncă.
Ulterior, contestatoarea a fost trecută pe funcția de director al Diviziei P.B.P.C. la banca anterior arătată, conform actului adițional la contractul de muncă din 3 decembrie 2007.
Prin decizia din 21 ianuarie 2009, contestatoarea a fost concediată de către Banca L.R. SA, măsură care a fost anulată de către instanța de judecată, prin sentința nr. 281 din 13 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Prin decizia din 8 februarie 2010, Banca L.R. SA a pus în executare hotărârea judecătorească mai sus indicată, iar contestatoarea și-a reluat activitatea începând data de 15 februarie 2010.
Prin adresa din 25 februarie 2010, Banca L.R. SA a solicitat aprobarea prealabilă a Băncii Naționale a României pentru numirea contestatoarei în calitate de director al Diviziei P.B.P.C., în conformitate cu dispozițiile art. 21 din Regulamentul Bancii Naționale a României nr. 6 din 7 aprilie 2008 privind modificările în situația instituțiilor de credit, persoane juridice române și a sucursalelor din România ale instituțiilor de credit din state terțe, modificat și completat prin Regulamentul nr. 5 din 23 martie 2009.
în îndeplinirea cerințelor impuse de art. 21 alin. (4) din Regulamentul aflat în discuție, Banca L.R. SA a anexat la solicitarea adresată Băncii Naționale a României următoarele acte aparținând contestatoarei: cartea de identitate, curriculum vitae, certificatul de cazier judiciar, fișa postului din data de 15 februarie 2010, decizia băncii privind reîncadrarea acesteia și chestionarul prevăzut în anexa nr. 4 la Regulamentul Bancii Naționale a României nr. 11/2007 privind autorizarea instituțiilor de credit, persoane juridice române și a sucursalelor din România ale instituțiilor de credit din state terțe, modificat și completat.
De menționat faptul că fișa postului de director al Diviziei P.B.P.C. din data de 15 februarie 2010, semnată și datată de către contestatoare, prevede la Capitolul "Alte responsabilități" responsabilitatea privind cunoașterea și respectarea la nivelul Diviziei pe care urma să o conducă a dispozițiilor legale, respectiv a Normelor Bancii Naționale a României și a normelor interne ale băncii angajatoare și a hotărârilor, deciziilor și circularelor interne emise de organele statutare.
în plus, contestatoarea a completat personal chestionarul anterior arătat necesar pentru realizarea procedurii de aprobare a numirii în funcția de conducere de către Banca Națională a României.
în raport de cele anterior prezentate, înalta Curte apreciază că este nefondată susținerea contestatoarei în sensul că nu a avut cunoștință despre motivul pentru care a fost chemată de către Banca Națională a României la interviul din data 13 aprilie 2010, precum și despre tematica sau bibliografia acestui interviu.
După cum rezultă din conținutul procesului-verbal încheiat la data de 13 aprilie 2010, contestatoarea a fost prezentă la interviul organizat de Banca Națională a României, interviu la care i s-au adresat întrebări referitoare la legislația bancară și a piețelor de capital, la normele date în aplicarea acestora, acte normative pe care partea trebuia să le cunoască și să le pună în aplicare în desfășurarea activității în cadrul postului de director al Diviziei P.B.P.C.
Comisia de evaluare a propus conducerii Băncii Naționale a României neaprobarea cererii contestatoarei în legătură cu numirea pe postul de conducere anterior individualizat.
Cu adresa din 3 iunie 2010, Banca Națională a României a comunicat către Banca L.R. SA faptul că nu a fost aprobată cererea contestatoarei, precum și motivele care au stat la baza adoptării acestei decizii.
Prin hotărârea din 4 august 2010, Consiliul de administrație al intimatei a respins contestația împotriva măsurii luate ca nefondată.
Prin decizia din 30 iunie 2010, Banca L.R. SA a dispus încetarea contractului de muncă al contestatoarei.
înalta Curte apreciază că este nefondată susținerea contestatoarei în legătură cu faptul că nu se încadrează în prevederile art. 108 alin. (1) O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, modificată și completată, în raport de considerentele care vor fi expuse în continuare.
Potrivit acestui text normativ: "Membrii consiliului de administrație și directorii sau, după caz, membrii consiliului de supraveghere și ai directoratului unei instituții de credit, precum și persoanele desemnate să asigure conducerea structurilor care privesc activitățile de administrare și control al riscurilor, audit intern, conformitate, trezorerie, creditare, precum și orice alte activități care pot expune instituția de credit unor riscuri semnificative, trebuie să dispună de o bună reputație și experiență adecvată naturii, extinderii și complexității activității instituției de credit și responsabilităților încredințate și trebuie să își desfășoare activitatea în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente și sănătoase".
Textul aflat în discuție face parte din Titlul II - Cerințe operaționale - Capitolul I - Organizare și conducere - care reglementează normele generale pe care trebuie să le respecte instituțiile de credit și conducătorii acestora.
Potrivit art. 420 alin. (1) din ordonanța analizată, Banca Națională a României emite reglementări în aplicarea actului cu putere de lege, iar în temeiul art. 101 din același act normativ, instituțiile de credit se supun acestor prevederi și trebuie să-și organizeze întreaga activitate în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente, cu cerințele legii și ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia.
Ca atare, în aplicarea art. 108, Banca Națională a României a emis Regulamentele nr. 11 din 13 noiembrie 2007, nr. 6 din 7 aprilie 2008 și nr. 5 din 23 martie 2009; ultimul Regulament a modificat și completat dispozițiile Regulamentului nr. 6 din 7 aprilie 2008.
Prin art. 21 din Regulamentul nr. 5 din 23 martie 2009 s-a reglementat faptul că, în categoria persoanelor care trebuie aprobate de către Banca Națională a României sunt prevăzute și persoanele cu funcție de conducere de nivel mediu a unor activități de importanță deosebită, precum și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească aceste persoane.
Prin art. II din Regulamentul nr. 5 din 23 martie 2009 s-a stabilit faptul că, în termen de maxim 2 luni de la data intrării în vigoare a prezentului act normativ, adică data de 23 martie 2009, persoanele cu funcții de conducere de nivel mediu a activității de importanță deosebită care, la data respectivă, exercită aceste funcții în cadrul instituției de credit vor fi supuse aprobării Băncii Naționale a României.
Art. I pct. 8 din același Regulament prevede faptul că se introduce art. 151, care menționează că vor fi supuse aprobării Băncii Naționale a României și persoanele propuse pentru ocuparea funcției de conducere de nivel mediu a unor activități de importanță deosebită, ca urmare a schimbărilor din funcție intervenite, precum și a numirii unor persoane în astfel de funcții create.
Prin adresa din 29 aprilie 2009, Banca Națională a României a comunicat către Banca L.R. SA lista funcțiilor de conducere nivel mediu a unor activități de importanță deosebită, pentru care se aplică prevederile Regulamentului Bancii Naționale a României nr. 6/2008, completat și modificat, în care se regăsesc și funcțiile de director al Diviziilor P.B.P.C..
Așadar, recurenta a fost supusă dispozițiilor legale aplicabile în materie la data reîncadrării intervenite la 15 februarie 2010.
Mai mult decât atât, trebuie precizat faptul că funcția de director al Direcției P.B.P.C., deținută de contestatoare înainte de desfacerea contractului de muncă, nu era prevăzută de Regulament în categoria funcțiilor pentru care persoanele ce le ocupau trebuiau aprobate de Banca Națională a României; mai precis, această cerință a legii a intervenit la data de 23 martie 2009, iar contestatoarea trebuia să respecte dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. i), ale art. 21 și ale art. 151 alin. (1) Regulamentul nr. 6/2008, astfel cum a fost completat și modificat, emis în aplicarea art. 108 O.U.G. nr. 99/2006, modificată și completată.
în raport de cele anterior prezentate, înalta Curte apreciază că este nefondată și susținerea contestatoarei în legătură cu faptul că orice aprobare a Băncii Naționale a României, în conformitate cu art. 108 alin. (1) O.U.G. nr. 99/2006, se poate obține doar înainte de încadrarea în funcție, situație în care aceasta nu se afla, deoarece a fost repusă în funcția de conducere după anularea deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă.
în altă ordine de idei, criticile contestatoarei privind analiza, evaluarea și aprecierea calitativă a integrității morale și a experienței profesionale ale acesteia nu pot face obiectul controlului instanței de contencios administrativ, față de împrejurarea că acestea vizează aspecte de oportunitate ale măsurii adoptate de intimată, în raport de dispozițiile art. 275 alin. (3) O.U.G. nr. 99/2006, completată și modificată.
în consecință, în raport de argumentele de fapt și de drept anterior expuse, înalta Curte a respins contestația.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4325/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4324/2011. Contencios → |
|---|
